Rusia nu le mai recunoaște militarilor ucraineni capturați statutul de prizonieri de război și îi trimite în judecată pentru terorism, potrivit presei ucrainene. Aceasta se oprește și asupra unora dintre problemele care afectează mersul războiului – incapacitatea Kievului de a găsi o soluție pentru a lăsa la vatră militarii care au petrecut ani de zile pe front, sau eșecul ratic de a obține fondurile promise de UE pentru că nu se face reformă sau se trimit la Bruxelles contracte incomplete.
Rusia schimbă statutul de prizonier cu eticheta de „terorist”
Militarii ucraineni capturați în regiunea Kursk sunt judecați în Rusia pentru terorism și trecerea ilegală a frontierei, deși au participat la o operațiune militară desfășurată în cadrul războiului ruso-ucrainean. O investigație publicată de Ukrainska Pravda arată că au fost identificate 404 asemenea cazuri. Numărul total al prizonierilor capturați în regiune rămâne însă necunoscut.
Rusia refuză să considere luptele desfășurate pe teritoriul său drept parte a unui conflict armat internațional. Militarii ucraineni sunt astfel scoși din categoria combatanților și transformați în inculpați și „teroriști”. Procesele au loc, de regulă, prin videoconferință, iar examinarea dosarului și pronunțarea sentinței durează maximum o oră. Pedepsele sunt, de obicei, de 14–16 ani, iar în cazul prezentat de publicație au ajuns la 17 ani de pușcărie. „Nimeni, nici măcar avocații, nu are acces acolo”, explică activista Tetiana Katricenko.
Instrumentarea obișnuită a unui dosar de terorism în Rusia durează între 12 și 18 luni. În cazul prizonierilor ucraineni capturați în regiunea Kursk, media este de aproximativ cinci luni și jumătate. Dreptul internațional permite investigarea unor eventuale crime împotriva civililor, dar impune demonstrarea răspunderii individuale și garantarea unui proces echitabil. Potrivit unui raportul OSCE, citat de publicație, „urmărirea penală a combatanților doar pentru participarea la ostilități încalcă dreptul internațional umanitar”.
Când timpul nu va mai lucra pentru Kremlin
Politologul Ihor Petrenko propune în pagina agenției de presă UNIAN o grilă mai sobră pentru evaluarea perspectivelor negocierilor de pace. „Războaiele nu se încheie din cauza durerii, ci atunci când una dintre părți nu mai crede că mâine va fi mai puternică”, scrie autorul.
Primul indicator este frontul. Potrivit datelor citate de Petrenko, trupele ruse au înaintat în iulie cu 37,85 de kilometri pătrați, față de 455,74 de kilometri pătrați în aceeași lună a anului trecut. Recrutarea pe bază de contract a scăzut, de asemenea, la cel mai redus nivel de la începutul anului 2024, în pofida creșterii primelor oferite noilor militari.
Al doilea indicator este cel financiar. Deficitul bugetar al Rusiei a depășit șase trilioane de ruble în primele cinci luni ale anului, iar partea lichidă a Fondului Național de Bunăstare s-a redus de la aproximativ 113 miliarde de dolari în 2022 la circa 52 de miliarde. Nu este vorba despre un colaps, avertizează autorul, ci despre reducerea treptată a opțiunilor financiare ale Kremlinului.
Al treilea indicator este calendarul politic american. Moscova poate aștepta alegerile intermediare din 3 noiembrie, mizând pe o schimbare favorabilă a raportului de forțe de la Washington. În acest scenariu, negocierile nu ar însemna neapărat renunțarea Kremlinului la război. „A treia variantă este cea mai ieftină: înghețarea frontului, conservarea armatei, așteptarea ciclurilor politice occidentale și revenirea peste câțiva ani dintr-o altă poziție”, scrie Ihor Petrenko în UNIAN.
Marea Caspică, un nou risc de escaladare
Un interviu publicat de OBOZ.UA analizează incidentul în care o navă iraniană a fost lovită în Marea Caspică. Materialul pornește de la premisa că nava deservea logistica de război a Rusiei.
Fostul ministru ucrainean de externe Volodimir Ogrîzko plasează incidentul în contextul colaborării militare ruso-iraniene și al folosirii dronelor de concepție iraniană în atacurile asupra orașelor ucrainene începând cu anul 2022. În opinia sa, Iranul nu mai poate fi tratat drept un actor neutru, ci un aliat al Rusiei.
Ogrîzko admite însă că o confruntare directă nu ar fi în interesul Kievului: „Nu avem nevoie de o escaladare ulterioară”. După discuția dintre ministrul ucrainean de externe Andrii Sîbiha și omologul său iranian, Abbas Araghchi, retorica ambelor părți s-a moderat.
În opinia fostului ministru, principalul beneficiar al unui conflict ucraineano-iranian ar fi Rusia. „Pentru Kremlin, aceasta ar însemna deschiderea unei noi direcții de amenințare pentru Ucraina, dispersarea resurselor militare și diplomatice și o presiune suplimentară asupra partenerilor noștri”, explică Ogrîzko. Deocamdată, adaugă el, diplomația a împiedicat transformarea incidentului într-o confruntare deschisă, ceea ce arată că „strategia Kremlinului de escaladare maximă nu a funcționat, cel puțin în această etapă”.
Armata în care nu există bilet de întoarcere
Într-un articol publicat de Ukrainska Pravda, jurnalistul și militarul Pavlo Kazarin descrie armata ucraineană ca pe „un concentrat” al întregii societăți. În interiorul ei se întâlnesc oameni cu profesii, valori și motivații foarte diferite. Uniforma îi face asemănători din exterior, dar nu le anulează biografiile.
Kazarin respinge ideea că ar trebui să lupte numai oamenii motivați. Acesta consideră motivația poate fi dobândită, dar poate și dispărea. După patru ani și jumătate de război la scară largă, mulți dintre voluntarii anului 2022 sunt epuizați, în timp ce militarii mobilizați fără entuziasm se pot integra în unități care au o cultură profesională solidă.
Problema centrală rămâne absența unui termen clar al serviciului. „Astăzi poți intra cu onoare în armată, dar nu poți ieși cu onoare din ea”, scrie Kazarin. Pentru mulți, întoarcerea acasă a devenit posibilă numai prin invaliditate, o decizie medicală obținută fraudulos sau părăsirea neautorizată a unității. Autorul cere o demobilizare reală pentru cei care au petrecut mai mulți ani pe front și susține că în spatele frontului există suficienți oameni capabili să-i înlocuiască pe militarii epuizați.
De ce întârzie din vina Kievului finanțarea europeană pentru Ucraina
O analiză publicată de Evropeiska Pravda arată că unele întârzieri în ajutorul european sunt provocate de incapacitatea administrației ucrainene de a prezenta rapid contracte complete. Din pachetul european de 90 de miliarde de euro, Ucraina primise doar 8,1 miliarde.
„Banii există. Dar vor ajunge în conturile bancare ucrainene numai în anumite condiții”, rezumă publicația. Sprijinul bugetar este condiționat de îndeplinirea reformelor, în timp ce finanțarea achizițiilor militare presupune prezentarea unor contracte reale, complete și corect întocmite.
Pentru primul lot de drone, Kievul a transmis aproximativ 250 de contracte, însumând mii de pagini. „Unele contracte nici măcar nu fuseseră încheiate și au fost prezentate sub forma unor proiecte. Este nevoie de timp pentru a le examina cu seriozitate”, explică un oficial european citat de publicație.
Din cele șase miliarde de euro solicitate inițial pentru drone, UE a transferat 4,9 miliarde, în timp ce 1,1 miliarde au rămas suspendate în lipsa documentației corespunzătoare. O parte a întârzierii a fost provocată și de regulile europene care limitau folosirea componentelor chinezești, dar Bruxellesul a aprobat între timp o excepție. Analiza scoate astfel la iveală o vulnerabilitate mai puțin vizibilă a apărării ucrainene: între decizia politică de finanțare și arma ajunsă pe front se află o administrație care trebuie să transforme urgent necesitățile militare în contracte juridice impecabile.
Când un magazin online din Rusia face parte din logistica frontului
Depozitele Wildberries, cea mai mare platformă de comerț online din Rusia, au devenit ținta unor atacuri cu drone. Viktor Kevliuk, expert al Centrului pentru Strategii de Apărare, susține în LB.ua că au fost lovite 12 dintre cele mai mari 25 de depozite ale companiei.
Potrivit estimărilor autorului, incendiile au afectat peste 1,3 milioane de metri pătrați, iar pierderile Wildberries și ale comercianților ar putea ajunge la două miliarde de dolari. Prin rețeaua platformei sunt vândute în principal produse civile, dar și drone FPV, motoare, controlere de zbor, bobine de fibră optică, stații radio, aparate de termoviziune și alte echipamente cu utilizare militară sau duală.
Kevliuk estimează că asemenea mărfuri reprezintă 22,4% din volumul procesat și descrie Wildberries drept o componentă a „complexului militar-industrial popular” al Rusiei. El recunoaște totodată că „majoritatea mărfurilor de pe platformă au fost și sunt civile”. Tocmai suprapunerea dintre comerțul obișnuit și aprovizionarea frontului este problema centrală, pe care articolul o semnalează, dar nu o explică pe deplin.
Vacanță la Odesa, între mare și sirene
Un reportaj publicat de Texty.org.ua surprinde noua normalitate din Odesa, unde sezonul estival continuă în pofida atacurilor. În oraș sunt deschise oficial 35 dintre cele 48 de zone de plajă. În restul regiunii funcționează numai două.
Plajele Odesei sunt considerate mai bine protejate datorită digurilor și construcțiilor de consolidare a țărmului, despre care autoritățile cred că împiedică minele să ajungă la mal. Totuși, adăposturile amenajate pe plaje sunt prea mici pentru toți vizitatorii, iar unele persoane continuă să intre în apă și în zonele închise oficial.
Fluxul turistic este mai redus decât anul trecut, iar scumpirile au micșorat durata vacanțelor. „Prețurile au crescut, iar oamenii au devenit mai săraci”, explică expertul Natalia Romanska. Siguranța a devenit ea însăși un serviciu comercial: hotelurile își promovează adăposturile alături de piscine și apropierea cazării de mare.
Ghida Natalia Lavrova le arată turiștilor unde se află adăposturile, iar în timpul alertelor îi conduce uneori sub cea mai apropiată arcadă. Vizitatorii sunt tot mai puțin interesați de mitul „Odesei criminale”, răspândit de serialele rusești, și vor să afle mai multe despre istoria ucraineană a orașului. Odesa rămâne o destinație de vacanță, dar războiul a schimbat până și sensul odihnei. Marea, plajele și spectacolele continuă să atragă vizitatori, însă sirenele, adăposturile și minele fac parte acum din aceeași experiență.
De ce statele africane nu reacționează la atacurile asupra porturilor ucrainene
Atacurile rusești asupra porturilor ucrainene nu mai provoacă în Africa reacțiile puternice din primii ani ai invaziei. LB.ua scrie că piețele africane și-au diversificat furnizorii și nu mai consideră blocarea exporturilor ucrainene drept o amenințare cu foametea.
Africa rămâne principala destinație a grâului ucrainean. Între iulie 2025 și martie 2026, continentul a primit 4,89 milioane de tone, reprezentând 49,4% din exporturile ucrainene de grâu. Aceste cantități sunt însă relativ mici în raport cu necesarul unor piețe precum Egiptul, Algeria sau Tunisia. Rusia a profitat de situație, combinând prețurile competitive cu livrările gratuite către regimuri apropiate politic.
Din noiembrie 2023, Moscova a trimis aproximativ 200.000 de tone de grâu gratuit către șase state africane. În Togo, livrarea cerealelor a fost urmată de intensificarea contactelor politice, de apariția instructorilor militari ruși și de folosirea portului Lomé pentru operațiunile Corpului African. „În urma sacilor cu grâu rusesc vin întotdeauna baionetele rusești”, concluzionează publicația. Pentru a-și consolida poziția în Africa, Ucraina trebuie să depășească modelul exportului de materii prime și să ofere tehnologii agricole, expertiză, infrastructură de depozitare și soluții comune pentru securitatea alimentară.
Lecția de la Chișinău pe care Kievul o amână
Jurnalistul Serhii Sidorenko arată în Evropeiska Pravda că Republica Moldova a acceptat o verificare externă a magistraților, care este mult mai severă decât procedurile asupra cărora Kievul este dispus să cadă de acord.
Încrederea cetățenilor moldoveni în instanțe și procuratură a crescut de la 22% în 2023 la 32%, în timp ce în Ucraina încrederea în judecători continuă să oscileze între 10% și 15%. Explicația publicației este directă: „Acolo nu a fost imitație, ci verificare și curățare reală”.
Comisiile de la Chișinău pot verifica veniturile, cheltuielile și conturile bancare ale magistraților și ale rudelor acestora pentru ultimii 12 ani. După intrarea în vigoare a noii legislații, 19 dintre cei 24 de judecători ai Curții Supreme și-au dat demisia.
Reforma din Ucraina avansează mai lent. Lecția pe care Kievul trebuie să o învețe este formulată tranșant de Serhii Sidorenko: „Este imposibil să reformezi un club închis și corupt prin forțele acestui club închis”. Republica Moldova a acceptat participarea experților străini tocmai pentru a garanta independența evaluării, în timp ce Ucraina continuă să se opună unor proceduri mult mai blânde.
