Vadim Krasnoselski rămâne în fruntea Transnitriei după „alegerile” prezidențiale de ieri, nerecunoscute de comunitatea internațională. Un apropiat al holdingului Sheriff, Krasnoselski are binecuvântarea Moscovei, cea care controlează cu adevărat regiunea separatistă.
Mimarea procesului democratic pentru a menține la putere persoana agreată de Moscova
Vadim Krasnoselski a câștigat duminică un nou mandat în fruntea regiunii transnistrene, în urma unor „alegeri” nerecunoscute de comunitatea internațională sau de Chișinău, la care au votat doar 144,136 de persoane. Practic, a avut loc o numire formală a unui personaj agreat de Moscova ambalată într-un proces democratic de vot care a fost mai mult mimat.
„Fiecare vot, fiecare buletin de vot, aruncat în urne, este chiar cărămida, fără de care este imposibil să construim o societate democratică și statul de drept”, a declarat Krasnoselski după realegerea sa în fruntea republicii sepatatiste din stânga Nistrului.
Dacă la precedentele „alegeri prezidențiale” din 2016 am putut asista la un joc de lumini și umbre în șase candidați, dintre care doi se băteau să convingă Rusia care este cel mai potrivit pentru un mandat de cinci ani la cârma regiunii, de data aceasta Moscova a mers pe varianta simplificată a unui „uns” secondat de un „candidat de paie”, pentru a face o demonstrație cât se poate de vizibilă că regimul-marionetă de la Tiraspol este doar un proxy al său, iar acest lucru nu mai trebuie nici măcar mimat. E o declarație politică ostentivă făcută guvernării pro-europene de la Chișinău cu care Rusia duce de mai multe luni deja un război de gherilă și căruia îi exploatează vulnerabilitățile.
Cel care l-a înfruntat pe generalul rus de miliție Vadim Krasnoselski a fost un fermier „no name”, deputat al Consiliului Deputaților Poporului din raionul Grigoriopol. Oficial, Serghei Pînzari, „iepurele” lui Krasnoselski, a reușit să strângă circa 11.000 de semnături pentru a intra în cursă, cam tot atâția oameni cât numără orașul Grigoriopol din stânga Nistrului.
Ceea ce a atras atenția în mod deosebit la aceste alegeri este că puterea separatistă a decis eliminarea pragului electoral. Mișcarea a survenit după ce doar 57.536 de cetățeni din regiunea transnistreană au votat la alegerile parlamentare pentru Duma de Stat a Rusiei în septembrie acest an, ceea ce a reprezentat un semnal de alarmă.
Rusia are peste 220.000 de cetățeni în Transnistria, conform cifrelor cu care operează , de unde se poate deduce matematic că puțin peste 25% dintre ei s-au arătat interesați de scrutin deși au avut la dispoziție 27 de secții de votare în cele două zile puse la dispoziție de organizatorii moscoviți.
De data aceasta, pentru a elimina orice fel de temeri față de o prezență scăzută la urne, pragul electoral a fost eliminat în totalitate. Mai mult, autoritățile separatiste de la Tiraspol au început procesul de votare încă de pe 6 decembrie, astfel că alegătorii au avut la dispoziție nu mai puțin de șase zile în care și-au putut exprimat opțiunile electorale.
Chișinăul are mâinile legate
Deși este clar pentru toată lumea că autoritățile de la Chișinău nu pot face prea multe în ceea ce privește Transnistria, diplomația moldovenească a protestat în barbă față de acest scrutin și a îndemnat comunitatea internațională, inclusiv Rusia, să nu-și trimită reprezentanții la aceste pseudo-alegeri din stânga Nistrului pe care le-a calificat drept ilegitime.
„Diplomația Republicii Moldova reiterează că oricare participare la astfel de acțiuni reprezintă o sfidare la adresa suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova și subminează procesul de soluționare a conflictului transnistrean”, a precizat purtătorul de cuvânt al MAEIE, Daniel Vodă.
Cum era de așteptat, Rusia a trimis pe aeroportul de la Chișinău „echipa de victimizare” venită să monitorizeze scrutinul de la Tiraspol. Din aceasta au făcut parte jurnaliști, apărători ai drepturilor omului și analiști. În mod previzibil, Chișinăul le-a blocat intrarea, fapt ce a declanșat o reacție de victimizare în stânga Nistrului. Ministrul de externe de la Tiraspol, Vitali Ignatiev, a calificat Republica Moldova drept un „stat necivilizat”.
„Toate aceste acțiuni ale Moldovei nu pot fi combinate cu conceptul de stat civilizat care a făcut o alegere europeană. Chișinăul încearcă să transforme Transnistria într-o rezervație a sa pentru a nu avea legături și contacte. Astfel de metode primitive nu ajută în niciun fel la soluționarea conflictelor, nu ajută la progresul în procesul de reglementare moldo-pridnestroviană”, a subliniat Ignatiev.
Ignatiev a mai invocat faptul faptul că Republica Moldova ar fi lăsat deliberat în aer negocierile din dosarul transnistrean, după plecarea fostului vice-premier Vlad Kulminski din funcție după nici trei luni de la preluarea mandatului. Paradoxal, tocmai Kulminski fusese cel care s-a bătut pentru ca mașinilor cu numere transnistrene să le fie permis accesul în Ucraina, spre mirarea multora de la Chișinău, inclusiv a diplomaților din Ministerul Afacerilor Externe.
Patrioții stataliști, la masă cu deputații ruși pro-Tiraspol
În paralel, la finele săptămânii trecute, cu doar două zile înainte de scrutinul din Trasnistria, o fotografie apărută pe contul unui deputat rus venit să monitorizeze procesul de votare din stânga Nistrului, a făcut vâlvă în presa de la Chișinău.
În fotografia realizată în incinta ambasadei ruse la Chișinău apar mai mulți deputați ruși, între care Kazbek Taisaiev, artizanul fuziunii politice între PSRM și PCRM-ul lui Vladimir Voronin ca bloc electoral la ultimele alegeri parlamentare din Republica Moldova de pe 11 iulie.
Aceștia i-au avut alături pe deputații moldoveni din Partidul Socialiștilor Corneliu Furculiţă, Zinaida Greceanîi, Bogdat Ţîrdea, Vasile Bolea, Vlad Batrîncea, Fiodor Gagauz, în frunte cu liderul lor Igor Dodon. La reuniunea politicienilor ruși cu filo-rușii de la Chișinău a fost prezentă și Olga Cebotari, fost vice-premier pentru Reintegrare al Republicii Moldova în perioda guvernul Chicu, cea care ar fi trebuit să gestioneze relația cu Tiraspol în favoarea Chișinăului.
În iulie 2020, în timpul unei întâlniri la vila prezidențială de la Condrița de lângă Chișinău, Igor Dodon a fost primul lider al Republicii Moldova căruia i s-a adresat cu apelativul de „președinte” unui lider separatist de la Tiraspol. Totul se producea înainte prezidențialele din noiembrie 2020, atunci când Dodon spera că va obține un sprijin masiv în stânga Nistrului din partea lui Krasnoselski în schimbul unor noi concesii economice făcute grupului economic Sheriff de la Tiraspol.
Narco-statul și extensia sa în Europa
Regiunea separatistă trasnistreană are, de fapt, trăsăturile unui narco-stat, în varianta acceptată de Oxford Reference, prin care un cartel care se ocupă cu afaceri ilegale pune mâna pe putere.
Vechiul și mai noul lider al Trasnistriei, Vadim Krasnoselski, este „omul” holding-ului Sheriff care a preluat total puterea politică în regiune, dar și monopolul afacerilor din regiunea transnistreană din 2016, odată cu promovarea la putere a lui Krasnoselski și după înlăturarea fostului lider separatist Evgheni Șevciuck, cu care intrase în dispută pe controlul zonei afacerilor ilegale și a contrabandei.
Grupul Sheriff, controlat de oligarhii locali Viktor Gușan și Ilia Kazmalîi, doi foști KGB-iști, deține monopol asupra tuturor marilor afaceri din regiune de la benzinării, supermarketuri, afaceri cu caviar, până la telecomunicații și afaceri cu criptovalută.
Ascensiunea grupului Sheriff a început în 1997 și a continuat treptat în timpul anilor 2000, când rând pe rând au fost înghițite afaceri inclusiv prin eliminarea fizică a concurenților. La rândul său, Viktor Gușan a fost și el ținta unor atentate eșuate ale rivalilor săi.
În cele din urmă, după anii 2010, Sheriff s-a impus total în regiune și și-a extins tentaculele în Ucraina în zona telecomunitațiilor, acolo unde a reușit să ajungă a treilea jucător de pe piață. În 2014, după anexarea Crimeii, compania telecom a celor de la Sheriff – Interdniestercom – a intrat cu voia Rusiei și în Crimeea în domeniul telecomunicațiilor. Astăzi, afacerile Sheriff se extind până în Germania, acolo unde firme în care Gușan este asociat controlează o bună bucată din companii de transmitere pe internet a canalelor rusești și propaganda lor aferentă.
Așadar, focarul de instabilitate creat de platforma de contrabandă numită Transnistria reverberează și peste granițe în imediata sa apropiere Ucraina, dar și în inima Europei, mai precis în Germania, acolo unde activitățile Sheriff și afacerile sale încep să prindă contur și să se transforme în platforme de înălbire a banilor făcuți în regiunea transnistreană.
Rusia merge pe mâna Sheriffului
Aceste noi „alegeri prezidențiale” din stânga Nistrului, sub stricta coordonare și supervizare a Rusiei, indică faptul că Moscova merge în continuare pe mâna Sheriffului și marionetelor sale politice. Nu se schimbă nici politici mai vechi ale Rusiei în regiunea separatistă – aceasta este scutită în continuare de la plata gazelor rusești, astfel că datoria istorică a ajuns deja la 8 miliarde de dolari, sumă care îi este imputată Chișinăului în virtutea faptului că Transnistria este, oficial, parte din Republica Moldova. Este un joc dublu – pe de-o parte Rusia sprijină o independență de facto a Transnistriei și face pași pentru legitimarea procesului electoral și a autorităților separatiste, pe de altă parte, când îi convine trimite la poziția oficială a comunității internaționale, de nerecunoaștere a existenței unei entități statale în stânga Nistrului. În acest fel, Moscova își menține simultan un avanpost aproape de granițele UE și NATO – inclusiv prin militarii pe care îi are acolo – și o pârghie prin care exercită presiuni asupra Republicii Moldova.
Având în vedere toate acestea, pare destul de clar că guvernării pro-europene de la Chișinău nu-i va fi ușor să deschidă prea curând negocieri substanțiale pe dosarul transnistrean, prin care să facă progrese semnificative pentru rezolvarea conflictului înghețat. Rusia are o poziție prea avantajoasă ca să renunțe la ea.