Donații
Veridica.md
Bunica mea, născută în 1907, ținea mereu să-mi spună, pe vremea când eram doar un adolescent în anii ’90, că în viață nu trebuie să te temi decât de sovietici. „Germanii au fost răul întruchipat, dar rușii au fost mult mai răi”, îmi spunea ea mereu. Mi-am început viața de adult cu această viziune asupra lumii. Și cred că majoritatea polonezilor ai căror părinți și bunici au supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial trăiesc cu această convingere. Mai sunt și alte țări europene, printre ele și România, care probabil rezonează și ele cu această poveste. Dar nu sunt sigur că în toți acești ani Rusia a fost privită în țările respective cu aceeași fascinație și oroare ca în Polonia.
Legături găunoase. Alianța polono-ungară și modelul putinist
„Sunt ferm convins că va veni ziua când vom avea o Budapesta la Varșovia”, declara Jarosław Kaczyński, liderul partidului Lege și Justiție (PiS) în 2011, când s-a clasat pe locul al doilea la finalul alegerilor parlamentare (câștigând aproape 30% din voturi). „Mai devreme sau mai târziu, vom câștiga, pur și simplu pentru că avem dreptate”, a mai adăugat el. Iar patru ani mai târziu, Kaczyński într-adevăr a câștigat. De atunci, Polonia este guvernată de dreapta conservatoare, care a făcut eforturi pentru a aduce Budapesta la Varșovia, deși mulți jurnaliști au interpretat această politică drept o „Putinizare” a Poloniei. PiS a preluat controlul total al televiziunii și radioului public, și-a subordonat Curtea Constituțională și a politizat justiția. A mai reprimat cu brutalitate demonstrații pașnice ale cetățenilor, a alimentat ura împotriva minorităților sexuale; practic, a recurs la instrumentele statelor autoritare precum Rusia pentru a-și atinge obiectivele politice. „Au existat similitudini grotești: Putin spunea că Rusia s-a ridicat de la pământ, așa că și Kaczyński a spus că Polonia s-a ridicat de la pământ”, declara într-un interviu recent Adam Michnik, jurnalist și istoric. „Politica istoriografică urmărită de Putin, Kaczyński și Orbán e de așa natură încât oamenilor li se spune că istoria e alta decât cea pe care ei o știu. Asta înseamnă că trecutul este unul al gesturilor mărețe, că de exemplu Rusia nu a făcut nimic rău nimănui și mereu a fost o victimă. De fiecare dată când a intrat într-o țară, nu a fost un act de agresiune, ci de eliberare, voia să îi ajute pe cei persecutați. Același lucru s-ar putea spune despre Polonia și Ungaria. Înseamnă că aceste guverne nu vor recunoaște niciodată evenimentele rușinoase din istoria lor.” Invadarea Ucrainei a arătat în sfârșit cât de găunoase, complicate și de multe ori contradictorii la nivel de discurs oficial sunt politicile interne ale dreptei poloneze. Confruntați cu o situație cât se poate de clară – invadarea unui stat independent de către Rusia – politicienii de la guvernare au fost nevoiți (pentru moment?) să își ajusteze discursul. Așa se face că același lider al partidului Lege și Justiție care dorea Budapesta la Varșovia a declarat recent: „Trebuie să recunosc că totul este foarte trist”. Așa a comentat Jarosław Kaczyński atitudinea celui mai puternic aliat al lui din Europa, Viktor Orban, față de agresiunile Rusiei în Ucraina. În aparență, atitudinea binevoitoare pe care o avea pentru premierul Ungariei a fost umbrită de vechea relație de prietenie dintre Orban și Vladimir Putin.
Când primele rachete rusești au căzut în Ucraina pe 24 februarie, guvernul polonez nu a ezitat o secundă vizavi de partea cărei tabere să se poziționeze, deși nu cu mult timp în urmă șeful guvernului participase la o întâlnire a liderilor europeni de extremă dreaptă, nutrind speranțe pentru victoria lui Marine Le Pen, o simpatizantă a lui Vladimir Putin, în alegerile prezidențiale din Franța.
La Varșovia, în afara tensiunilor evidente, s-a putut auzi deodată un oftat de ușurare: Occidentul va înțelege ceea ce noi știm de mult timp – nu poți avea încredere în Rusia și este greșit să crezi că poți construi o relație cu Rusia bazată pe respect reciproc. Așa a luat naștere un paradox geopolitic – politicienii anti-europeni din PiS au devenit peste noapte liderii campaniei anti-Putin.
Interese politice. În timp ce Polonia s-a deschis complet pentru ucraineni, refugiații din Orient continuă să fie blocați la granița cu Belarusul
Polonia și-a deschis granițele pentru ucrainenii care au fugit de război, primind 2,5 milioane de refugiați în numai câteva săptămâni. Acest lucru a fost (și încă este) posibil datorită mobilizării și eforturilor extraordinare ale cetățenilor care au adăpostit refugiați în propriilor lor case – de mult nu s-a mai văzut o mobilizare de asemenea anvergură în Polonia, iar această dovadă de solidaritate este cu siguranță un motiv de mândrie pentru mulți polonezi.
Clasa politică a urmat exemplul de generozitate oferit de femeile și bărbații polonezi – guvernul a adoptat rapid și eficient legi care să permită ucrainenilor să locuiască și să muncească în Polonia, le-a oferit acces la servicii medicale și educație, facilitând de asemenea transferul de arme către Ucraina. Nu este niciun secret faptul că Polonia reprezintă principala rută de tranzit pentru armele oferite forțelor armate din Ucraina de către țări din Occident. Încă din primele zile de război, avioanele care transportau armament au aterizat în special pe aeroporturile din Polonia (au fost folosite și aeroporturi din România și Slovacia, deși într-o mai mică măsură). Este ruta cea mai facilă și mai rapidă care face legătura între Polonia și Lvov și Kiev, iar drumurile cele mai convenabile leagă Polonia de estul Ucrainei.
Aeroporturile din Rzeszów și Lublin joacă un rol cheie: sunt amplasate aproape de graniță și ambele au piste suficient de lungi pentru a permite aterizarea aeronavelor de transport de mare tonaj. În preajma aeroporturilor au fost amenajate centre logistice pentru distribuția de arme, alimente și asistență umanitară. De aici, armele trimise de Occident sunt încărcate în camioane. Un alt element foarte important este aeroportul militar de lângă Nowe Miasto pe râul Pilica, recent renovat de autorități. Aici aterizează aeronavele C-130 din baze NATO din toată Europa, pentru a livra tehnică militară ce urmează a fi transportată către Ucraina cu tirurile.
Transporturile de armament ajung în Ucraina și prin puncte de trecere speciale, amenajate exclusiv în acest scop. Unul din ele este (sau mai bine zis, a fost) cel de lângă Jaworów (acolo unde o bază militară ucraineană a fost atacată de Rusia cu rachete de croazieră). Astfel de puncte de trecere neoficiale sunt deschise de ambele părți ale frontierei oriunde este posibil, acolo unde șoselele ce pot fi tranzitate de camioane sunt suficient de apropiate unele de altele, mai ales că un conector de beton lung de câteva sute de metri poate fi construit doar în câteva zile. Pe partea ucraineană, armele sunt duse în alte centre logistice amplasate în zona de vest a țării. Odată ajunse aici, ele sunt din nou încărcate în camioane și trimise către prima linie, vehiculele fiind de obicei conduse de șoferi ucraineni.
De asemenea, Polonia a fost mult mai vehementă decât alte țări membre UE în privința sancțiunilor, cerând impunerea unui embargou total în comerțul cu Rusia. A mai propus și înființarea unei forțe NATO de menținere a păcii în Ucraina. Militari ucraineni sunt instruiți în baze poloneze, iar răniții ajung de multe ori în spitale din Polonia. „La ora actuală, câteva zeci de soldați ucraineni primesc îngrijiri medicale în mai multe orașe. Dacă va fi nevoie, suntem pregătiți să primim 10.000 de militari pentru a le acorda asistență medicală”, a declarat recent premierul polonez Mateusz Moraweicki la Lvov.
El a fost cel care l-a vizitat prima dată pe președintele Zelenski la Kiev, însoțit de Jarosław Kaczyński și de prim miniștrii Cehiei și Sloveniei. Vizita a fost intens mediatizată de presa occidentală, și deși din delegație au făcut parte lideri anti-europeni, ea a fost dată exemplu liderilor europeni. La Lvov, Morawiecki a deschis recent o tabără pentru ucrainenii dislocați, creată la inițiativa autorităților poloneze. „Nu putem să-i abandonăm pe vecinii noștri. Trebuie să ne menținem spiritul de luptă, totodată, prin ajutorarea celor slabi”, a declarat el. Oficialul polonez le-a mai cerut liderilor occidentali să „renunțe la calcule și să-și asculte propria conștiință”.
Între timp, refugiații de la granița polono-belarusă continuă să moară. Cei care fug de războaiele din Siria și Yemen, care caută o viață mai bună în afara Afganistanului, Kurdistanului și a țărilor din Africa de Nord, nu primesc niciun ajutor în Polonia și sunt trimiși înapoi în Belarus. Activiștii de la fața locului nu înțeleg cum Polonia își poate deschide larg granițele unor persoane suferinde, ținându-i în același timp pe alții departe, în spatele unui zid înalt de câțiva metri și lung de 186 de kilometri. Însă în zilele acestea presa aproape că nu mai vorbește despre acest subiect, toate privirile fiind ațintite către Ucraina, iar asta îi convine de minune guvernului – acest război cumplit și crud s-a dovedit a deservi interesele politice ale partidului de la putere.
Credința lui Kaczyński în superioritate morală
Polonia „nu a avut niciodată o imagine așa de bună, în întreaga lume lumea”, a declarat premierul țării, Mateusz Morawiecki, cu câteva înainte de vizita efectuată de președintele SUA, Joe Biden, în luna martie. „Țara noastră se află într-o poziție excelentă pe scena politică internațională”, a continuat Morawiecki, care a adăugat că Polonia nu mai este în spatele „unui zid de izolare nedreaptă”. După 7 ani de conflicte amare cu UE (despre care am scris în mai multe articole pentru Veridica), guvernul de la Varșovia are acum șansa să adune ceva capital de imagine la Bruxelles. Partidul de guvernare Lege și Justiție, a cărui popularitate a crescut din nou după ce scăzuse constant în ultimele 18 luni, dorește acum să primească 36 de miliarde de Euro de la Uniunea Europeană pentru a sprijini redresarea economică post-pandemie, o sumă care fusese anterior blocată din cauza unor îngrijorări exprimate de oficialii europeni vizavi de sistemul polonez de justiție extrem de politizat, cerând garanții că Polonia va cheltui corect fondurile UE.
Un sondaj de opinie recent comandat de Oko.press arată că 66% din polonezi (inclusiv unul din trei votanți PiS) vor ca guvernul lor să accepte reglementările UE cu privire la statul de drept și să încheie orice dispută cu Bruxellesul. Însă 56% din participanți au mai spus că fondurile ar trebui deblocate acum fără alte condiționări, sprijinind o posibilă ipoteză susținută de PiS conform căreia Polonia ar trebui să primească fondurile necondiționat pentru că a primit un număr foarte mare de refugiați.
Așadar este clar că, deși guvernul polonez încearcă să profite la maxim de imaginea bună de care beneficiază mai nou Polonia – și chiar poate intra în grațiile Bruxellesului pe termen scurt – conflictul pe termen lung al Varșoviei cu UE are puține șanse să dispară.
O altă problemă o reprezintă politica internă, care în mare parte se bazează pe conflictul cu opoziția, precum și faptul că identitatea partidului de guvernare și a electoratului său este clădită pe prezumpția că există „inamici” care amenință națiunea, mai exact cei care „sunt de altă părere”. În ziua de azi, majoritatea polonezilor (inclusiv politicienii de opoziție) au opinii comune vizavi de războiul din Ucraina – țara vecină trebui ajutată cu orice preț și în orice fel. Acest consens nu avantajează tabăra de la putere.
De ce, mai exact? Analiștii politici vorbesc despre „reducerea efectului de mobilizare în jurul drapelului” – de vreme ce toate forțele politice au discursuri și acțiuni asemănătoare cu privire la războiul din Ucraina, nu mai este nevoie ca guvernul să fie sprijinit politic. Astfel, este doar o chestiune de timp până când se vor reaprinde conflictele politice în Polonia. Kaczyński a sugerat deja în mod provocator că trebuie aduse modificări Constituției și, deși nu a specificat la ce anume a vrut să facă referire, el a încins spiritele în stilul lui caracteristic, spunând: „Dacă cineva va bloca această inițiativă, atunci va bloca și extinderea armatei” (însemnând că cei care resping amendamentele îl susțin de fapt pe Putin).
În plus, războiul din Ucraina s-a suprapus cu comemorarea a 12 ani de la prăbușirea avionului prezidențial la Smolensk, în care a murit, printre alții, fratele geamăn al lui Kaczyński, președintele de atunci, Lech Kaczyński. Acest lucru a permis multor politicieni PiS să vehiculeze din nou teorii despre un posibil atac, care nu au fost niciodată confirmate. Potrivit politicienilor PiS, cauza prăbușirii nu a fost încercarea de a aduce avionul la sol în condiții meteo extrem de nefavorabile, ci o explozie la bordul avionului. Trimiterea făcută de Jarosław Kaczyński la „catastrofa de la Smolensk” poate indica o tendință de a prezenta PiS drept victima unei agresiuni ruse. De ce ar fi acest lucru atât de important pentru el? Liderul partidului Lege și Justiție este un politician atașat de simboluri și extrem de emotiv, astfel încât orice sentiment de superioritate morală este un câștig în sine din punctul lui de vedere. Să ne aducem aminte ce declara Jarosław Kaczyński în 2011 – probabil că nu va folosi exact cuvintele de atunci pentru a descrie acum axa Budapesta-Varșovia, însă anunțul victoriei („pur și simplu pentru că avem dreptate”) cu siguranță a căpătat pentru el o nouă semnificație.
