Donații
Veridica.md
Motto: Doi tigri nu pot trăi pe același munte
(proverb chinezesc)
China caută să își realizeze ambițiile economice și geostrategice prin controlul pieței mineralelor critice și sporirea producției de energie.
Uniunea Europeană s-a trezit târziu
Materiile prime critice sunt cele care au importanță din punct de vedere economic și care reprezintă riscuri mari în aprovizionare, fiind esențiale în funcționarea și integritatea unei game largi de ecosisteme industriale.
Cererea de minerale precum cuprul, cobaltul, litiul și nichelul este în creștere. Aceste materii prime sunt folosite în tehnologii noi, de la mașini electrice la generarea de energie regenerabila (solară sau eoliană), care sunt din ce în ce mai importante pe măsură ce lumea se îndreaptă către o tranziție verde. Prognozele Băncii Mondiale estimează că producția globală de cobalt, grafit și litiu va crește de șase ori până în 2050. Un alt studiu, realizat de revista Energy & Environmental Science, previzionează că cererea de telur va creste de 49 ori și cea de indiu de 17 ori.
Uniunea Europeană a reacționat destul de târziu și doar în primăvara lui 2024 Consiliul UE a adoptat „Actul european privind materiile prime critice” ce recunoaște importanța economică a acestora. Bruxellesul stabilise, în 2023, o listă de 34 de materii prime critice. Jumătate dintre acestea, inclusiv aluminiul, cuprul și nichelul, au fost definite drept strategice. Astfel de minerale strategice intră în componența instalațiilor ce folosesc tehnologii strategice (de apărare, spațiale, IT&C etc.) și sunt folosite în tehnologiile curate de obținere a energiei, fiind de neînlocuit în cazul panourilor solare, al turbinelor eoliene, al vehiculelor electrice și al iluminatului eficient din punct de vedere energetic.
Uniunea Europeană dorește ca până în 2030 să atingă 10% din extracția de minerale critice de pe teritoriul său, să prelucreze 40 % din materialele critice și să recicleze 25% din necesar. În cazul materiilor prime strategice, UE dorește ca doar 65% din acestea să se importe din acceași țară. Problema europenilor este că piața mineralelor critice este deja dominată, atât din punct de vedere al accesului la resurse cât și al prelucrării, de China.
China, principala putere pe piața materiilor prime
Potrivit unui studiu realizat de Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD), Republica Populară Chineză (RPC) deține în prezent mai mult de jumătate din rafinarea mondială a aluminiului, litiului și cobaltului, aproximativ 90% din cea a metalelor și pământurilor rare și manganului și 100% din cea a grafitului natural. La acestea adăugăm că RPC deține mai mult de o treime din prelucrarea mondială a cuprului și nichelului.
Pe teritoriul Chinei se găsesc mari rezerve din minereurile din care rezultă materialele critice. O parte semnificativă se află și în zonele în care China e în expansiune economică, în special Africa, unde se află cele mai importante resurse, de unde extrage aceste resurse, pe care le transportă în fabricile de prelucrare din China. Pentru a-și asigura dominația economică a Africii, Beijingul n-a ezitat să exploateze sărăcia, corupția și instabilitatea de pe continent. Statele africane – membre ale BRICS, Tratatului de la Shanghai sau aflate în „Sudul Global” – sunt vizate și de marea inițiativă a lui Xi Jinping „Centura și Drumul”, iar în cele care au ieșire la Oceanul Indian, China investește în dezvoltarea infrastructurii portuare.
Cobaltul este un exemplu de mineral care nu se găsește în cantități foarte mari în China, dar pe care aceasta îl monopolizează prin prelucrare, unde deține peste 60% din piață.
Cererea de cobalt este din ce în ce mai mare în secolul 21 deoarece acesta este utilizat în fabricarea de baterii litiu–ion, în fabricarea de aliaje magnetice, aliajelor rezistente la uzură și aliajelor de înaltă rezistență. De asemenea compușii de cobalt sunt utilizați în industria chimică pentru a colora în albastru sticla, ceramica, cernelurile, lacurile și vopselele. Un domeniu important este cel medical deoarece unul din izotopii de cobalt se folosește în producerea de raze gamma și e folosit ca trasor radioactiv. Alt domeniu important este industria petrochimică, unde cobaltul este folosit drept catalizator în rafinarea țițeiului.
Un alt metal important în producția de acumulatori este litiul, unde cel mai mare producător mondial este Australia, dar pentru care China deține prelucrarea a mai mult de 50%.
Litiul și compușii săi au multe aplicații industriale începând cu industria sticlei și ceramicii, a lubrifianților, producția oțelului și aluminiului și terminând cu producția de acumulatori și componente din industriile nucleară și militară.
China deține monopolul pentru extracția și prelucrarea următoarelor materiale critice: antimoniu, arsenic, iridiu, brom, bismut, cadmiu, celestit, florurii de calciu (din care se extrage fluorul), grafit, plumb, magneziul, magnetitul (un compus al fierului ce se foloseste în producția magneților), molibdem, platină, oxizi de calciu, wolfram și vanadiu. (informația relevantă aici)
Chiar dacă nu monopolizează producția de cupru, al treilea metal folosit în industrie, China are poziția de oligopol, cel puțin în zonele de interes geopolitic direct, adică în regiunea Asia – Pacific. Trebuie specificat că minereul de cuprul este important și cuprul este adesea considerat un indicator principal pentru economia globală, deoarece este folosit în multe industrii. Pe termen scurt, se pare că oferta de cupru are o cerere medie, deoarece din luna mai încoace prețul a scăzut, dar imaginea pe termen lung este foarte diferită, cu un potențial de deficit de aprovizionare extrem de mare la orizont.
Materiile prime enumerate sunt extrem de importante pentru industriile strategice din zona IT&C, militară sau energetică.
Guvernul de la Beijing a adoptat începând cu octombrie 2024 noi reglementări privind materialele critice care întăresc controlul statului asupra industriilor strategice, naționalizând resursele, monitorizând extracția și urmărind trasabilitatea produselor finite exportate.
Beijingul încearcă să devină un jucător important pe piața producătorilor de energie
Beijingul se arată a fi un jucător tot mai puternic și pe piața energiei unde face eforturi importante pentru dezvoltarea energiilor curate. China deține 90% din producția de panouri fotovoltaice și peste 50% din producția de generatoare eoliene, ceea ce creează un mare disconfort economic țărilor Uniunii Europene și Statelor Unite în partea de deficit financiar și de ocupare a forței de muncă.
Energia electrică obținută din energie nucleară este cea mai puțin poluantă energie și este cea mai rentabilă, având un factor de capacitate (randament) de peste 90%.
În ultimul an industria nucleară beneficiază de investiții ieșite din comun și previziunea este că acestea vor crește în continuare. Printre marii consumatori sunt centrele de date, companiile care dezvoltă și gestionează inteligența artificială și alte tehnologii avansate.
În primul semestru 2024 investițiile în industria nucleară au crescut de peste 10 ori (3,9 miliarde dolari) față de cele din tot anul 2023 (355 milioane de dolari). Dacă în Occident finanțările provin în special din fondurile de investiții cu capital de risc, în China acestea sunt coordonate de către statul comunist. De altfel, producția de energie nucleară a înregistrat un salt spectaculos în China în ultimii douăzeci de ani și construcția de reactoare va fi accelerată în viitor. În ciuda acestei evoluții însă, procentul energiei nucleare în mixul național rămâne în continuare mic – 5%. Un aspect important este dat de faptul că Beijingul a dezvoltat propria sa tehnologie de construit centrale, un hibrid între tehnologiile occidentale și cea rusească.
Lupta în industria nucleară se dă în zona noilor tehnologii, și aici ne referim la reactoarele modulare mici (SMR) în care excelează Statele Unite (cu mai multe variante, dintre care cea mai avansată fiind cea a NuScale), Federația Rusă și China.
Problema este că industria nucleară se bazează pe uraniu, iar cea mai mare parte a acestuia se află doar în câteva țări: Australia (28%), Kazahstanul (15%), Canada (9%), Federația Rusa (8%) sau Namibia (7%).
O barieră este pusă de țările care dețin tehnologia de extracție a uraniului, de rafinare și îmbogățire a acestuia pentru a obține combustibilul nuclear la care se adaugă statele și companiile care dețin tehnologia de producție a energiei nucleare și cea de recuperare, depozitare și distrugere a deșeurilor nucleare. Nu sunt multe țări care dețin tot lanțul industriei nucleare.
China și-a sporit mult capacitățile de conversie și îmbogățire a uraniului, și împreună cu Rusia (care este în prezent cel mai puternic jucător în domeniu) domină lanțurile de aprovizionare globală.
Industria stocării, un alt punct tare al Chinei
China a dezvoltat un sistem de stocare a energiei electrice bazat pe litiu. După cum am arătat mai sus, RPC deține poziția de oligopol în prelucrarea acestui metal cu aproape 60%. Cu toate acestea, producția mondială în 2023 a fost de 194.000 t de minereu de petalitiu iar doar 33.000 t au fost extrase din China, ceea ce înseamnă aproape 18%.
Stocarea energiei electrice este strâns legată de producția de energie electrică intermitentă regenerabilă. În acest moment sunt pe piață câteva tehnologii de stocare de energie electrică. Cel mai fiabil sistem este stocarea de energie gravitațională potențială, adică energia electrică este transformată în energie gravitațională potențiala, când este surplus de energie electrică, se activează niște pompe care urcă apa dintr-un lac de acumulare de altitudine joasă într-un lac de acumulare de altitudine înaltă. Pentru a fi transformată această energie gravitațională potențială în energie electrică se eliberează apa, care învârte niște turbine de hidrocentrală. Costurile unei astfel de baterii sunt extrem de mari, investiția se realizează în mulți ani dar acest ansamblu (ce se numește hidrocentrală cu pompaj) are o durată de viață mai mare de 70 de ani.
Cea mai uzuală tehnologie de stocare a energiei electrice este cea bazată pe acumulatori litiu – ion sau litiu – polimeri iar China este cel mai mare producător de acumulatori mari de stocare. Aceasta tehnologie este mai ieftina dar are o durată de viață de câțiva ani. Cu alte cuvinte și în acest domeniu este lider.
Trebuie menționat că instalațiile de producție de energie regenerabilă intermitentă nu își au sensul dacă în sistemul electro-energetic în care au fost integrate nu există capacități de stocare care să preia supraproducția de energie electrică, să o stocheze și pentru cazurile de subproducție să o elibereze.
Deci avansul este și în producția de energie regenerabilă și în stocarea sa, ceea ce conferă RPC poziția de monopol. Dar pericolul nu rezidă numai din producția de centrale de energie regenerabilă și din centrale de stocare ci și din faptul că aceste tehnologii sunt complet automatizate, făcând parte din tehnologiile IoT (Internet of Things). La datele și comenzile acestor capacități are acces și producătorul acestora, ceea ce reprezintă o mare vulnerabilitate deoarece, în cazul unui război, statul chinez ar putea controla producția și stocarea de energie electrică în țările care dețin astfel de tehnologii, iar asta le-ar pune în pericol sistemul național de transport și distribuție de energie electrică.
China, un adversar redutabil al Occidentului în Al Doilea Război Rece
Geostrategii vorbesc din ce în ce mai mult de „Al Doilea Război Rece”, în care cursa tehnologică și inovația se îndreaptă către inteligența artificială și calcului cuantic dar și către războiul spațial cu rachete și drone.
China vrea să fie noul hegemon. În ultimii 30 de ani, RPC a trecut de la „manufactura lumii” la lider regional cu aspirații la hegemon mondial. Făcând o analiză comparativ istorică, pandemia și războiul din Ucraina au dus acapararea liniilor comerciale și a liniilor de aprovizionare (în special cele maritime) cu energie și a capacităților de producție de energie. În plus, Beijingul dispune de o vastă rețea de lanțuri de aprovizionare cu materiale critice, cu o mare capacitate de prelucrare a acestora și o mare rețea de distribuție a produselor finite.
Este clar că RPC este un concurent economic serios al Statelor Unite și Uniunii Europene, mult mai mare decât ceea ce a reprezentat Uniunea Sovietică a secolului trecut. În Al Doilea Război Rece, China se anunță a fi un adversar redutabil.
---copie-image.webp)