Donații
Veridica.md
În puțin mai mult de patru ani, Rusia a reușit prin atitudinea sa belicoasă față de Vest să atingă o bornă cel puțin interesantă: trei sute unsprezece (!) diplomați de-ai săi au fost nevoiți să părăsească SUA și multe țări din Europa din cauza acțiunilor întreprinse în acele state, scrie cotidianul francez „Le Monde”.
Moscova nu numai că a întreținut o serie de dispute cu aceste state, dar a acționat direct și fără nicio limită pe frontul invizibil. De la implicarea în alegerile unor țări, la tentative de asasinat și chiar sabotaj militar la limita terorismului. Toate acestea au dus la expulzarea unui număr de diplomați mai mare decât între 1971-1991, după cum arată sursa citată.
În puțin mai mult de patru ani, Rusia a reușit să depășească numărul de diplomați expulzați în două decenii de vârf ale Războiului Rece. Agenții Moscovei au acționat în ultimii ani ca-n timpul unui război în toată regula, iar situația la care asistăm astăzi la granițele Ucrainei este o evoluție firească a acestor acțiuni ilegale.
„Liniile roșii” despre care Putin a vorbit recent în discursul său despre starea națiunii au fost depășite de mult timp de Moscova.
Totul a început după ce fostul lider de la Casa Albă, Barack Obam,a a expulzat 35 de diplomați ruși în ianuarie 2017. La patru ani de la eveniment acest număr s-a multiplicat de nouă ori în SUA și Europa.
Spionul de la ambasada
Cel mai recent episod al expulzărilor a avut loc săptămâna trecută în România și Bulgaria, două state importante pe care NATO mizează la Marea Neagră. Într-o postare din 23 aprilie, ambasadorul rus la București, Valeri Kuzmin, a încercat să persifleze diplomația română, sugerând că diplomații ruși sunt un fel de „gentlemeni” pe lângă diplomații europeni și americani la București, care ar intra mai mult sau mai puțin cu bocancii în viața politică internă a României.
Pe principiul dezbină și cucerește, Kuzmin a amenințat voalat România să nu se implice militar într-o aventură militară împreună „cu capetele încinse” ale NATO la Marea Neagră. Kuzmin nu este la primul derapaj de acest fel, fiind chiar un obișnuit al lor încă de vremea precedentului său mandat diplomatic de la Chișinău.
Cum România este membră deja de 14 ani a Alianței Nord-Atlantice, și chiar am putea spune un pilon tot mai important al NATO în regiune, răspunsul MAE român a venit scurt și tăios. „Trebuie să fim foarte clari aici: orice ameninţare la adresa României este de fapt o ameninţare la adresa NATO şi luăm în serios aceste aspecte", a transmis ministrul de externe Bogdan Aurescu. Acesta i-a adus astfel aminte diplomatului Moscovei de principiul articolul 5 al NATO privind apărarea colectivă în cadrul Alianței.
Mai mult, după afirmațiile lui Kuzmin privind legalitatea și acțiunea în cadrul legal al diplomaților ruși în România, MAE a arătat exact contrariul. Cu nume și prenume, Bucureștiul l-a demascat pe adjunctul atașatului militar al Rusiei la București, Alexei Grișaev, ca spion al GRU. Acesta a încercat racolarea unor surse din Guvern care avea acces la informații sensibile despre România și NATO. Nu numai pe linie militară, ci și economică și politică, fapt ce demonstrează că Moscova este interesată de România sub toate aspectele și caută breșe pe care, la nevoie, să exploateze.
Mass-media română a publicat poze și filmulețe din timpul racolărilor pe care Grișaev încerca să le facă cu oficiali români.
Sabotaje în Bulgaria și Cehia
Imediat după scandalul din România, la finele săptămânii trecute, Bulgaria a anunțat că va expulza încă un diplomat rus. Sofia suspectează șase cetățeni ruși de implicare într-o serie de explozii care au avut loc la patru depozite bulgare de armament în ultimii 10 ani.
Autoritățile de la Sofia suspectează că aceste explozii sunt mai degrabă sabotaje și sunt legate de otrăvirea aproape fatală a traficantului bulgar de arme Emilian Gebrev în 2015 și cu explozia de la depozitele de muniții cehe din 2014. De altfel, Bulgaria mai expulzase anterior alți șase diplomați ruși în luna martie a acestui an.
Ce știm cu siguranță este că armele și munițiile din Bulgaria urmau să ajungă în Ucraina și Georgia. În ambele țări Rusia a intervenit militar și menține în formă înghețată sau mocnită conflicte în Donbass și Lugansk (estul Ucrainei) și republiciile separatiste Abhazia și Osetia de Sud (Georgia).
La fel, guvernul ceh a expulzat în urmă cu circa două săptămâni, pe 17 aprilie, 18 diplomaţi ruşi după ce investigaţiile efectuate au confirmat participarea Rusiei la „cel mai mare atac pe teritoriul ceh de la Primăvara de la Praga din 1968”, atunci când tancurile rusești au intrat în capitala Cehoslovaciei.
Expulzările au venit după ce autoritățile cehe au găsit dovezi care atestau implicarea unor ofiţeri ai serviciului de informaţii al Armatei ruse - GRU, unitatea 29155 - în explozia depozitului de muniţii din zona Vrbetice, potrivit premierul ceh, Andrej Babis.
Și Italia a fost victima acestor acțiuni de spionaj recente ale Rusiei. Cazul Biot este elocvent în acest sens, atunci când un alt spion rus sub acoperire diplomatică a încercat să cumpere informații clasificate de la un ofițer italian despre NATO și mișcările Alianței în Afganistan și Irak.
Adâncirea rupturii. Ce șanse mai există pentru dialog?
Dacă administrația Biden s-a arătat mai degrabă tranșantă cu Rusia, UE a încercat să găsească o cale de dialog. Mâna întinsă de Bruxelles spre Moscova a fost ignorată. Umilirea ministrului de Externe al UE, Josep Borrel, la începutul lunii februarie, în cadrul vizitei sale la Moscova, a fost un semnal că Rusia este în conflict cu tot spațiul euro-atlantic. De altfel, UE a decis o nouă serie de interdicții, în martie, pentru oficiali ruși drept replică la încarcerarea opozantului rus Alexei Navalnîi.
În replică, Rusia a anunţat sancţiuni împotriva a opt responsabili europeni, inclusiv preşedintele Parlamentului European, David Maria Sassoli, cărora le-a interzis accesul pe teritoriul său. UE a replicat spunând că aceste măsuri nu au fundament, iar purtătorul de cuvânt al diplomației europene, Peter Stano, a declarat că miniștrii Afacerilor Externe din UE vor discuta despre relațiile cu Rusia la Bruxelles, pe 10 mai, dar și la întâlnirea acestora la summitul G7 de la Londra, ce va avea loc între 3-5 mai.
Cu toate acestea, Rusia a slăbit din intensitatea discursului său împotriva Occidentului. Ministrul apărării, Serghei Șoigu, a anunțat recent retragerea trupelor ruse comasate la granițele Ucrainei, iar Putin în discursul său recent despre starea națiunii a evitat referirile la eventuale planuri militare și escaladarea tensiunilor din această zonă. La rândul său, Occidentul s-a abținut să excludă Rusia din sistemul financiar internațional SWIFT și să aplice noi restricții privind achiziționarea de titluri de stat emise de Moscova pentru finanțarea datoriei publice a Rusiei.
În ciuda demonstrațiilor de forță militară, Rusia rămâne totuși o țară interdependentă de sistemul financiar mondial și care din punct de vedere al forței economice nu își poate permite dispute radicale cu Occidentul.
În continuare, cel mai important pentru viitorul relației Moscovei cu statele din spațiul euro-atlantic va fi summit-ul Biden-Putin preconizat pentru viitorul apropiat. Cel mai probabil, cei doi lideri vor pune cărțile pe masă și vor avea discuții pe dosarele unde există poziții divergente. Chiar dacă retorica de curtea școlii „cine zice ăla e!” va dispărea, asta nu înseamnă că toate problemele vor fi rezolvate.
Intrarea cu bocancii a Armatei roșii invizibile a Kremlinului în alegerile din SUA, precum și divergențele asupra Ucrainei sau cele privind Orientul Mijlociu ori sabotajele din Europa asupra depozitelor de muniții din Cehia și Bulgaria, sunt chestiuni pe care Washingtonul nu le va trece rapid cu vederea. Pe de cealaltă parte, o Rusie cu Putin în prag de alegeri parlamentare va încerca să joace tare pentru electoratul dur de acasă. Detensionarea situației este încă departe, chiar dacă ambele părți au făcut anumiți pași premergători, iar șansele de redresare în cadrul disputei Rusia-Occident sunt incerte până la deznodământul alegerilor din toamnă din Federația Rusă.
