Înainte de 2026, acuzațiile de spionaj din Georgia ajungeau rar în atenția opiniei publice. În ultimele luni însă, Serviciul de Securitate a Statului (SSSG) a deschis mai multe dosare penale în baza articolului 314 din Codul Penal, care tratează infracțiunea de spionaj. Autoritățile pun aceste acțiuni pe seama succesului unor operațiuni ale serviciilor de contraspionaj. Cu toate acestea, caracterul secret al anchetelor și puținele informații făcute publice ridică un puternic semn de întrebare: asistăm oare la conturarea unei noi practici în Georgia, prin care acuzațiile de spionaj devin un instrument de presiune? Și asta nu doar la adresa adevăraților agenți ai unor state străine, ci și împotriva jurnaliștilor și reprezentanților sectorului neguvernamental, a căror activitate implică contacte internaționale și finanțări externe?
Astfel de suspiciuni sunt alimentate și de derivele autoritare ale Visului Georgian, partid aflat la putere din 2012 și controlat de controversatul oligarh Bidzina Ivanișvili. Politicile Visului Georgian au dus la o amplă mișcare de protest în ultimii ani și au cauzat o deteriorare semnificativă a relațiilor Georgiei cu partenerii săi occidentali, Uniunea Europeană și Statele Unite.
Un jurnalist pro-occidental...
Pe 30 mai, Serviciul de Securitate a Statului din Georgia a anunțat reținerea a doi cetățeni în cadrul unor investigații ce vizau infracțiunea de spionaj. Inițial, instituția nu a divulgat identitatea celor reținuți, însă la scurt timp s-a aflat că unul dintre ei este jurnalistul Irakli Chikhladze.
Chikhladze este o figură cunoscută în Georgia, fiind jurnalist și expert în probleme regionale. Pe lângă funcția sa de redactor-șef al portalului analitic NewCaucasus, el este și fondatorul Institutului Caucazian pentru Drepturile Omului și al Centrului Caucazian pentru Dezbateri Publice. Ani la rând, Chikhladze a organizat întâlniri între experți și dezbateri publice dedicate soluționării conflictelor, securității și proceselor politice din Caucazul de Sud. Portalul său a colaborat cu organizații internaționale și a derulat, de-a lungul timpului, proiecte sprijinite de fundații occidentale, printre care USAID și Fondul Național pentru Democrație (NED - National Endowment for Democracy).
Cazul a atras și mai mult atenția publicului datorită poveștii personale a jurnalistului. Irakli Chikhladze este fratele lui Gigi Chikhladze, un jurnalist ucis în august 2008, în timpul Războiului Ruso-Georgian.
Potrivit SSSG, Chikhladze ar fi acționat la ordinele unui serviciu străin de informații și ar fi coordonat o rețea de persoane însărcinate cu culegerea de date. Anchetatorii susțin că el s-a folosit de contactele sale profesionale din mediul jurnalistic, academic și civic pentru a obține informații despre procesele politice și economice din țară, precum și despre activitatea structurilor de aplicare a legii și a serviciilor de securitate.
În comunicatul SSSG se mai arată că jurnalistul ar fi distribuit fonduri primite din străinătate, ar fi organizat activitatea membrilor rețelei și ar fi supravegheat transmiterea informațiilor colectate către beneficiarul extern. Conform anchetei, acesta călătorea periodic în afara Georgiei pentru a primi noi instrucțiuni și pentru a se întâlni cu reprezentanți ai serviciilor secrete străine.
În același timp, Serviciul de Securitate a Statului nu a precizat în numele cărui stat ar fi acționat Chikhladze. O bună parte din dosarul penal rămâne clasificată, iar avocații au semnat acorduri de confidențialitate cu privire la datele din anchetă.
Pe 31 mai, Procuratura Georgiei l-a pus oficial sub acuzare pe jurnalist în baza articolului 314, alineatul 1 din Codul Penal. Pedeapsa maximă prevăzută de acest articol este de 12 ani de închisoare.
Pe 1 iunie, Tribunalul Municipal din Tbilisi a dispus arestarea preventivă a lui Irakli Chikhladze pe durata cercetărilor. Deși apărarea a cerut cercetarea acestuia în stare de libertate, fără nicio măsură restrictivă, instanța a admis cererea procurorilor.
Irakli Chikhladze respinge acuzațiile. După ce a studiat dosarul, avocatul său, Giorgi Gelkhiauri, a declarat că nu a găsit nicio probă care să ateste implicarea jurnalistului în activități de spionaj sau în acțiuni îndreptate împotriva intereselor Georgiei. Gelkhiauri a precizat că, deși nu poate dezvălui detalii din dosar din cauza acordului de confidențialitate semnat, probele aduse de anchetatori nu conțin elemente care să justifice o acuzație atât de gravă.
...și un activist pro-rus
Dacă numele lui Irakli Chikhladze a surprins mulți observatori, identitatea celei de-a doua persoane reținute pe 30 mai — Gulbaat Rtskhiladze — era asociată de multă vreme cu activități publice pro-ruse.
Rtskhiladze se află la conducerea Institutului Eurasia și a militat ani la rând pentru normalizarea relațiilor dintre Tbilisi și Moscova. El a criticat constant parcursul Georgiei către integrarea euro-atlantică, a luat parte la evenimentele publice dedicate zilei de 9 mai și a susținut inițiativele de extindere a cooperării cu Rusia.
Cu doar câteva zile înainte de a fi reținut, Rtskhiladze anunțase înființarea „Consiliului pentru monitorizarea și combaterea rusofobiei”. Potrivit acestuia, noua structură avea rolul de a documenta manifestările negative la adresa Rusiei și de a expune public politicienii, jurnaliștii și activiștii care, în opinia fondatorilor, întrețin sentimentele rusofobe în Georgia.
Numele lui Rtskhiladze a apărut de mai multe ori și în investigații jurnalistice legate de activitatea organizației „Pravfond”, despre care se spune că ar avea legături cu Ministerul rus al Afacerilor Externe și cu alte instituții guvernamentale de la Moscova. Rtskhiladze a negat întotdeauna aceste speculații.
Potrivit SSSG, acesta ar fi colaborat cu serviciile secrete din două state străine, ar fi cules date cu caracter informativ, ar fi organizat diverse acțiuni publice cu sprijinul financiar al acestora și s-ar fi întâlnit cu agenți străini atât în Georgia, cât și în afara țării.
Totuși, avocatul lui Irakli Chikhladze a ținut să precizeze că, din datele pe care le deține, nu există nicio legătură între cele două dosare.
Cazurile de spionaj și campania guvernului împotriva opozanților
Reținerile lui Chikhladze și Rtskhiladze nu sunt singurele cazuri recente de spionaj din Georgia. În lunile aprilie și mai, Serviciul de Securitate a Statului a anunțat deschiderea altor câteva dosare în baza articolului 314 din Codul Penal. Printre cei vizați se numără Giorgi Udzilauri, fost angajat al Ministerului de Finanțe, precum și un rezident din districtul Akhalgori. Conform anchetatorilor, și aceștia ar fi transmis informații unor servicii secrete străine.
Autoritățile privesc aceste procese penale ca parte a unei ample campanii de contraspionaj. Reprezentanții SSSG susțin că dosarele sunt rezultatul unei munci de ani de zile privind depistarea persoanelor care acționează în interesul altor state.
De remarcat este faptul că legăturile suspecte ale inculpaților nu se rezumă doar la Rusia. Deși dezbaterile publice pe tema spionajului s-au axat istoric pe filiera rusă, în unele dintre noile anchete oficialii guvernamentali au indicat colaborări cu serviciile secrete ale altor țări. Acest detaliu a extins discuția despre modul în care sunt definite și interpretate astăzi amenințările la adresa securității naționale în Georgia.
Cazul Chikhladze a intrat în atenția publică și prin prisma contextului politic mai larg din ultimii doi ani. În mai 2024, Parlamentul Georgiei a adoptat Legea privind transparența influenței străine, în ciuda protestelor masive de stradă și a criticilor venite din partea Uniunii Europene, a Statelor Unite și a organizațiilor internaționale pentru drepturile omului. Actul normativ obliga organizațiile neguvernamentale și instituțiile media care primesc peste 20% din fonduri de peste hotare să se înscrie într-un registru special de stat.
Guvernanții au susținut că legea urmărește doar transparentizarea fondurilor și nu îngrădește activitatea societății civile. În schimb, criticii au avertizat că documentul ar putea deveni o pârghie prin care statul să controleze mai strict sectorul neguvernamental și presa independentă.
Pe parcursul anilor 2024 și 2025, exponenții partidului de guvernământ au reclamat în repetate rânduri tentative de imixtiune externă în afacerile interne ale Georgiei și au criticat organizațiile finanțate de donatori străini. Finanțările internaționale au devenit astfel o sursă permanentă de dispute politice.
În acest peisaj, cazul lui Irakli Chikhladze capătă o greutate aparte. Nu mai vorbim doar despre un jurnalist acuzat de spionaj, ci despre o persoană a cărei activitate profesională era direct legată de contacte internaționale, proiecte de cercetare și parteneriate cu organizații din afara țării. Tocmai această realitate a făcut ca dosarul acestuia să provoace un ecou puternic în rândul jurnaliștilor și al comunității de experți.
Analiștii subliniază faptul că este prea devreme pentru a spune că în Georgia s-a încetățenit o nouă practică de aplicare a articolului privind spionajul. Niciunul dintre aceste dosare penale nu a fost încă judecat pe fond, iar vinovăția inculpaților nu a fost încă demonstrată. Cu toate acestea, valul de anchete din 2026 a reconfigurat deja dezbaterea publică. Dacă în trecut acuzațiile de spionaj trimiteau cu gândul strict la rețelele de spionaj externe, acum ele vizează, în premieră, membri ai breslei jurnalistice.
Instanțele de judecată vor fi cele care vor hotărî până la urmă dacă asistăm la o simplă coincidență sau la o schimbare profundă de paradigmă în abordarea securității naționale de către stat. Totuși, chiar și acum, aceste dosare scot la iveală o problemă de fond: unde se trage, în Georgia de astăzi, linia de demarcație între demersurile legitime de contrainformații ale statului și riscul ca acuzațiile de spionaj să descurajeze jurnalismul independent?
