Mai mult de un sfert din liceele franceze sunt afectate de o mișcare de protest care s-a declanșat în a doua parte a lunii septembrie în suburbiile Parisului. Protestele au pornit de la nemulțumiri legate de problemele din sistem, dar pe măsură ce s-au extins au început să devină violente, iar guvernul a acuzat extrema stângă de instigarea liceenilor.
Efectul bulgărelui de zăpadă: de la un liceu din suburbiile Parisului la o mișcare națională și violențe în doar două săptămâni
Momentul zero al mișcării liceenilor este legat de liceul Saint-Exupéry din Créteil, în zona metropolitană a Parisului, Île-de-France. Pe 17 septembrie, într-o joi, profesori din liceu au protestat față de lipsa de resurse și personal, iar în scurt timp elevii s-au solidarizat cu ei și a doua zi au blocat liceul. Pe 21 septembrie, au izbucnit proteste și la alte câteva licee din Île-de-France, iar o săptămână mai târziu protestele se extinseseră la peste 400 de licee din întreaga țară și izbucneau primele ciocniri între liceeni și forțele de ordine. Până la sfârșitul celei de-a doua săptămâni de proteste fuseseră afectate mai mult de 1000 de din cele 3700 de licee din Franța, iar mișcarea se extinsese și în universități.
Uniunea sindicală a liceenilor a lansat la sfârșitul lunii septembrie un apel la generalizarea protestelor, însă cel mai important rol în propagarea mișcării par să îl fi avut rețelele de socializare; mulți dintre participanți nu sunt afiliați vreunei organizații și s-au mobilizat independent prin intermediul TikTok, Snapchat, Instagram și WhatsApp.
Și serviciile de informații au remarcat acest mecanism. Potrivit unei note din 28 septembrie a Direcției de informații a Prefecturii de Poliție din Paris (DRPP), pe TikTok au circulat postere care anunțau blocaje în diferite localități. Unele erau variante ale unui afiș generat cu ajutorul AI. După declanșarea mișcării, nota spune că Snapchat și TikTok au permis elevilor din licee diferite să se contacteze și să se sprijine reciproc.
La sfârșitul lui septembrie unele dintre proteste au devenit violente. În mai multe localități au avut loc incendieri de pubele, aruncări de proiectile, distrugeri și confruntări cu forțele de ordine. Pe 2 octombrie, 735 de instituții fuseseră afectate, cu aproximativ 30% mai puține decât în ziua precedentă, iar autoritățile anunțaseră că au reținut 1.747 de persoane. Organizațiile liceene au anunțat însă continuarea mobilizării și le-au cerut manifestanților să rămână pașnici.
Și intervenția poliției a devenit o temă a conflictului. La Tours, un licean rănit în timpul protestelor și-a pierdut capacitatea de a vedea cu un ochi, iar procurorul de caz a declarat că leziunile sunt compatibile cu impactul unui proiectil non-letal de tipul celor folosite de poliție. Inspecția Generală a Poliției Naționale a fost sesizată în mai multe cazuri similare.
Dezinformări menite să agite spiritele, viralizate pe rețelele de socializare
Aceeași infrastructură digitală care a contribuit la răspândirea protestelor a accelerat și circulația unor informații false.
La Toulouse, pe 1 octombrie, au circulat afirmații potrivit cărora un licean ar fi fost ucis sau că altul s-ar afla în comă. Pe TikTok, o postare susținea că „un tânăr a fost ucis” în timpul protestelor și depășise 8.000 de vizualizări. Academia din Toulouse* și prefectura au precizat însă că nu fusese înregistrat niciun deces și niciun rănit grav; 13 elevi și doi angajați ai Educației fuseseră răniți, fără gravitate. În aceeași perioadă, o fotografie distribuită pe X sugera că poliția ar fi vizat elevii cu un HK-G36. Prefectura a dezmințit informația: intervenția nu avea legătură cu protestele.
La Nisa, o înregistrare video vizualizată de aproximativ 800.000 de ori în câteva ore a fost prezentată pe X drept imagini cu un bebeluș afectat de gaze lacrimogene trase de poliție în timpul protestelor. TF1 a verificat afirmația: poliția a precizat că bebelușul suferise un episod de detresă respiratorie într-un autobuz, fără legătură cu folosirea gazelor lacrimogene, iar agenții îi acordaseră primul ajutor.
Extrema stângă, acuzată de instigarea liceenilor. Rolul La France Insoumise
Nemulțumirile liceenilor sunt legate de probleme concrete din educație. Printre revendicările lor se numără lipsa și neînlocuirea profesorilor care absentează, clasele supraaglomerate, deficitul de personal, starea unor clădiri și orarele încărcate. La Paris, elevii au protestat inclusiv față de programul 8.00-18.00 și au reclamat că au „mai multe ore de curs decât de somn”.
Autoritățile spun că extrema stângă a căutat să instrumenteze politic mișcarea în avantajul său și să îi instige pe liceeni. La doar câteva zile după izbucnirea protestelor, la diferite licee au început să apară studenți care au distribuit pliante ale mișcării de tineret a Partidului Comunist, i-au instigat pe elevi să protesteze, au lansat scandări de natură politică etc. De asemenea, printre liceeni s-ar fi infiltrat și provocatori de extrema stângă, mascați, care au dat în mai multe cazuri tonul violențelor împotriva forțelor de ordine.
Partidul La France Insoumise (LFI), prezent atât în Adunarea Națională a Franței cât și în Parlamentul European, și-a exprimat sprijinul pentru mișcarea liceenilor, iar mai mulți aleși LFI (Éric Cocquerel, Louis Boyard, Aymeric Caron, Mathilde Panot etc.) au fost văzuți la licee blocate de protestatari sau în apropierea acestora. Guvernul lui Sébastien Lecornu a afirmat că mobilizarea liceenilor ar fi rezultatul unei acțiuni a „LFI și apropiațiilor săi din ultra-stânga”, invocând serviciile de informații. LFI contestă acuzația, iar liderul său, Jean-Luc Mélenchon, care la ultimele alegeri prezidențiale a avut aproape 20% din voturi, susține că mișcarea liceenilor este „auto-organizată” și că partidul promovează metode nonviolente.
Implicarea politică a LFI este documentată, dar aceasta nu echivalează cu demonstrarea faptului că partidul a inițiat întreaga mobilizare. Dovezile publice disponibile sugerează că mai degrabă a fost vorba de o mobilizare spontană a liceenilor. Destul de rapid însă, mai mulți actori, inclusiv politici, au căutat să se asocieze cu această mișcare și să exercite o influență asupra ei. Chiar și după apariția grupurilor interesate, a continuat în paralel și auto-mobilizarea liceenilor.
De notat și că astfel de mișcări ale liceenilor nu sunt lipsite de precedent în Franța, ele apărând încă din anii '60 (sunt celebre protestele din mai 1968). Mai recent, au fost mobilizări ample în 2006, împotriva Contractului Primului Angajament, iar apoi protestele din 2016 împotriva reformei muncii, care au mobilizat din nou liceeni și studenți.
Această tradiție nu dovedește că orice mobilizare este spontană sau lipsită de influență politică. Arată însă că blocarea liceelor și participarea tinerilor la proteste sunt forme de acțiune cu antecedente clare în Franța și nu necesită, pentru a fi explicate, existența unui singur „regizor” politic.
