Retorica anti-migrație a cuprins discursul public de o parte și de alta a Atlanticului. În SUA, a fost un atu folosit de Donald Trump pentru a ajunge din nou la Casa Albă, în timp ce în UE aceeași problemă a dominat campaniile electorale la toate nivelurile, alimentând ascensiunea partidelor de extremă dreapta. În Rusia, discuțiile sunt la fel de aprinse, migrația fiind unul dintre cele mai sensibile subiecte de dezbatere publică. Cu toate acestea, natura retoricii anti-migrație a Rusiei și rolul real al imigranților în această țară nu se aliniază întotdeauna cu tendințele care modelează politicile de migrație ale UE și S.U.A.
Provocările demografice care au urmat Războiului Rece
Însăși structura Federației Ruse – cea mai mare țară din lume ca suprafață – implică în mod firesc o populație extrem de diversă din punct de vedere etnic și religios. Nu doar astăzi, ci de-a lungul istoriei Rusiei, coexistența diferitelor culturi și grupuri etnice a fost una dintre cele mai sensibile probleme ale societății.
După prăbușirea Uniunii Sovietice, provocările demografice au devenit o problemă acută pentru Rusia. Mai mulți factori negativi au apărut simultan: scăderea natalității, creșterea mortalității, deteriorarea sistemelor de asistență medicală și de securitate socială, o scădere generală a nivelului de trai și creșterea emigrației către Europa, SUA și Israel. Ca urmare a acestor presiuni economice și sociale, Rusia a înregistrat o scădere bruscă a populației în anii 1990 și la începutul anilor 2000.
Cu toate acestea, chiar și în acești ani au existat fluxuri migratorii semnificative, atât ale populațiilor vorbitoare de limbă rusă din state post-sovietice precum Kazahstan și țările baltice, cât și ale grupurilor etnice din regiunea Caucaz. Fluxul a crescut la mijlocul anilor 2000, pe măsură ce condițiile economice și standardele de viață din Rusia au crescut.
Politicile pro-maternitate, nivelul de trai crescut și un control mai bun asupra fluxurilor de migrație au dus la o creștere a populației Rusiei, care a atins un vârf chiar înainte de pandemia de COVID-19.
Pandemia a avut însă un impact negativ semnificativ, estimările sugerând că COVID-19 a generat un plus de 600.000 până la 1 milion de decese în Rusia, depășind cu mult rata medie a mortalității.
În contextul actual, provocările demografice ale Rusiei au creat o nouă realitate pentru piața sa de muncă. Pentru economia rusă, migrația a devenit singura modalitate prin care o națiune îmbătrânită își poate menține competitivitatea.
Specialiștii ruși în demografie spun că Rusia se confruntă în prezent cu una dintre cele mai grave perioade din istoria sa demografică: rate extrem de scăzute ale natalității, în ciuda creșterii speranței de viață, și o situație familială complexă, cu rate mari ale căsătoriilor, tipic țărilor din Est, dar și rate ale divorțurilor apropiate celor din Vest. Cu alte cuvinte, rușii se căsătoresc ca asiaticii, dar divorțează ca europenii.
În același timp, statisticile arată o scădere continuă a numărului de copii. Ratele mortalității continuă să depășească ratele natalității, ceea ce face ca creșterea naturală a populației să fie negativă în Rusia, fără a lua în considerare migrația. Prin urmare, pentru a-și menține, sau chiar dezvolta economia, Rusia este foarte dependentă de fluxurile de migrație.
Războiul din Ucraina creează o criză demografică majoră pe care doar migrația o poate rezolva
Războiul din Ucraina a însemnat un număr mare de morți și răniți, o mobilizare (voluntară sau forțată) a tinerilor pentru front, cu riscurile aferente și un exod al tinerilor care fug de recrutare. Această criză lovește Rusia în cel mai rău moment posibil, afectând tocmai grupul demografic care este vital pentru viitorul țării.
Situația tinerilor de vârstă reproductivă – care fie au fugit pentru a nu fi recrutați în armata rusă, fie au fost deja uciși în luptă – reprezintă o catastrofă demografică care se conturează din ce în ce mai clar. Pierderea acestora va crea decalaje semnificative ale populației în anii și deceniile următoare. Unii specialiști susțin că impactul demografic pe termen lung al războiului din Ucraina, având în vedere structura populației Rusiei, ar putea fi comparabil ca amploare cu consecințele devastatoare ale Războiului Civil sau ale Războaielor Mondiale de la începutul secolului al XX-lea.
În acest context demografic sumbru, dependența Rusiei de imigranți nu face decât să se intensifice. Cererea de forță de muncă imigrantă nu este doar persistentă, ci este în creștere. Imigranții sunt deja esențiali pentru a compensa deficitul de forță de muncă din industriile existente, dar, pe măsură ce sancțiunile conduc economia Rusiei într-o fază de degradare tehnologică, cererea de muncă manuală va crește. Din punct de vedere istoric, economia rusă a depins întotdeauna de lucrătorii imigranți, iar acum, mai mult ca niciodată, rolul lor în susținerea forței de muncă a Rusiei devine critic.
De asemenea, trebuie remarcat faptul că această competiție pentru forța de muncă imigrantă din Rusia s-a extins dincolo de piața muncii civile. Ministerul rus al Apărării s-a alăturat acestei curse, oferind o cale rapidă către cetățenie celor care doresc să se înroleze în armată imediat după obținerea pașaportului rusesc. Această mișcare reflectă nu numai deficitul de forță de muncă în creștere, ci și nevoia urgentă a armatei de noi recruți pe fondul războiului în desfășurare.
Astăzi, fluxul de migrație primar către Rusia este generat de țările din Asia Centrală, în special Uzbekistan, Kârgâzstan și țările vecine acestora. În trecut, Rusia a atras un număr mare de muncitori din alte state post-sovietice, inclusiv din Ucraina, Belarus, Moldova, Georgia și Armenia. Dar piața forței de muncă din Rusia nu mai este la fel de atrăgătoare acum pentru emigranții din aceste țări așa cum era în anii 1990. Decalajul salarial dintre Rusia și aceste națiuni s-a redus, iar dificultățile logistice și birocratice ale relocării au devenit obstacole mai importante.
Deocamdată, tendințele demografice din Asia Centrală continuă să facă din Rusia o destinație atractivă pentru mulți migranți din regiune. Între timp, în Rusia forța de muncă se micșorează din cauza declinului demografic natural. Populația îmbătrânită este în creștere, în timp ce numărul tinerilor lucrători care intră pe piața muncii continuă să scadă.
Structura în schimbare a populației Rusiei transformă în mod fundamental și atitudinea față de muncă, și alegerea unei cariere. Pentru lucrătorii locali, profesiile bine plătite au devenit calea preferată, în timp ce locurile de muncă care presupun muncă grea și salarii mai mici sunt din ce în ce mai mult lăsate pentru imigranți. Astăzi, lucrătorii imigranți domină sectoare cheie ale pieței muncii din Rusia, inclusiv construcții, locuințe și utilități, logistică și transport.
În același timp, în cele trei decenii care au trecut de la prăbușirea Uniunii Sovietice, identitățile culturale, religioase și naționale ale statelor post-sovietice care furnizează acum Rusiei forță de muncă au suferit o transformare semnificativă. Rămășițele mentalității din epoca sovietică se estompează, fiind înlocuite de un mozaic complex de identități religioase și naționale care s-au dezvoltat de-a lungul istoriilor independente ale acestor țări. Fiecare națiune din Asia Centrală și-a construit identitatea în mod diferit – unele bazându-se pe fundamente religioase, altele cultivând naționalismul, iar altele combinându-le pe cele două. Drept urmare, componența forței de muncă migrantă în Rusia de astăzi este semnificativ diferită de cea din anii 1990, când a început primul val de migrație post-sovietic.
Între timp, tensiunile etnice și religioase dintre comunitățile locale ruse și imigranții veniți din Asia Centrală cresc. Intensificarea mișcărilor islamiste radicale în Rusia a dus la un număr tot mai mare de amenințări teroriste – unele concretizându-se în luări de ostatici, crime la comandă și alte atacuri violente. Răspândirea necontrolată a armelor și munițiilor din cauza războiului din Ucraina nu a făcut decât să accentueze aceste riscuri.
Rusia are nevoie de migranți, dar acest lucru nu va opri retorica populistă anti-migrație
În ciuda tensiunilor crescânde, migrația rămâne singurul mijloc viabil de a susține piața muncii din Rusia. Acesta este un mecanism crucial pentru echilibrarea lipsei de forță de muncă. Dar chiar înainte de războiul pe scară largă din Ucraina, prognozele demografice ale statisticienilor ruși proiectaseră o scădere continuă a populației, chiar și în cele mai optimiste scenarii privind migrația. Astăzi, cu tendințele demografice înrăutățite și forța de muncă îmbătrânită, migrația nu mai este doar o problemă de muncă, ci este o necesitate existențială pentru stabilitatea economică a Rusiei.
Deoarece prognozele demografice au fost făcute înainte de războiul pe scară largă din Ucraina, acum este sigur că scenariul unei creșteri a populației nu mai este valabil pentru Rusia. În schimb, țara se va confrunta cu provocări demografice severe, o consecință directă a conflictului.
În același timp, dependența Rusiei de forța de muncă migrantă va crește. Structura economiei ruse – care este posibil să se îndrepte către tehnologii mai vechi, care presupun muncă intensivă – va stimula și mai mult cererea de forță de muncă alcătuită din imigranți. Cu toate acestea, sancțiunile și recesiunea generală a economiei pot face din Rusia o destinație mult mai puțin atractivă pentru aceștia, chiar și pentru cei din Asia Centrală, unde migrația către Rusia a rămas puternică.
Rusia riscă acum să piardă competiția pentru forța de muncă migrantă. Sursele sale primare de imigranți s-au diminuat, doar trei țări – Tadjikistan, Uzbekistan și Kârgâzstan – servind drept rezerve majore. Dincolo de acestea, există puține alternative viabile, cu excepția, poate, a Africii. Dar încercările anterioare de a atrage lucrători din țările africane și din Asia de Sud-Est nu au reușit până acum să dea rezultate semnificative.
Provocările cu care se confruntă Rusia în ceea ce privește migrația trebuie înțelese în contextul impactului lor pe termen lung asupra economiei și societății. Războiul din Ucraina se va încheia în cele din urmă, dar criza demografică și sensibilitatea politică generată de subiectul migrației vor rămâne.
În mod ironic, migrația – văzută ca o soluție la penuria de forță de muncă și la declinul demografic – devine, de asemenea, un instrument politic pentru retorica populistă. Sentimentul anti-migranți ar putea deveni cu ușurință o temă centrală pentru forțele politice care doresc să obțină sprijinul public fără a fi nevoie de schimbări ideologice mai profunde. Frica de migrație ar putea servi ca un mecanism convenabil pentru luptele pentru putere în Rusia post-Putin, deschizând potențial calea pentru noi actori politici. Având în vedere tendințele istorice ale Rusiei, este, de asemenea, posibil ca viitoarea retorică anti-migrație să fie împletită cu sentimentele revanșiste, adăugând un alt strat de instabilitate peisajului politic al țării.
