Donații
Veridica.md
În funcție de raportarea și reacția la tragedia altora, pe lumea asta există patru mari categorii de oameni. Prima e a celor care se implică emoțional și material, dând cu adevărat o mână de ajutor. A doua e aia a „dreptcredincioșilor” care bagă rapid o rugăciune și-un „Amin!” pentru năpăstuiți și apoi urmăresc cu compasiune evoluția problemei. A treia o reprezintă idioții care se bucură de necazurile altora. Iar a patra categorie este Diana Șoșoacă. Nici nu ajută, nici nu se bucură, nici nu pretinde că i-ar păsa. Pur și simplu, doar se învârtește pe lângă subiect, țipându-și propriile ofuri, singura legătură dintre evenimentul în cauză și discursul său fiind că ambele se petrec pe aceeași planetă.
Călare pe un patriotism de care s-ar rușina până și Corneliu Vadim Tudor și fluturând deasupra capului securea antiimperialistă în timp ce acoperă libera exprimare cu urlete, „senatoarea poporului” profită de orice știre pentru a mai da o lovitură în fața, și așa desfigurată, a democrației românești. În mod previzibil, o tragedie de proporțiile cutremurului din Turcia și Siria nu putea fi ratată, așa că, înarmată cu telefonul din dotare, două fițuici A4 și glasul care deșteaptă din somnul cel de moarte până și strămoșii altor neamuri, Diana Șoșoacă s-a cocoțat din nou la tribuna Senatului pentru o declarație politică, „A fost nevoie să moară oameni și încă nu s-a terminat”. În cele șase minute și jumătate, cât a durat agresiunea asupra difuzoarelor din Senat, s-a bifat cam tot ce există mai bun la ora asta pe piața conspirațiilor de firmă: plandemie, vaccin ucigaș, resetare mondială, arme geologice și meteorologice, oculta criminală, asaltul Satanei, colonizarea României, Zelenski criminal etc.
Concluzia senatoarei? Cutremurul din Turcia și Siria a fost provocat de occidentali, care au vrut ca, în acest fel, să îl pedepsească pe Erdoğan pentru că i-a sfidat. Ce vină or fi avut bieții sirieni, nu am aflat.
Cutremurul, un atac occidental asupra Turciei
Să-i dăm deci cuvântul Dianei d'Arc: „În fapt, [cutremurul] este un atac asupra Turciei din partea mai marilor lumii, cărora le-a displăcut total faptul că au fost puși la punct de Recep Tayip Erdoğan, președintele Turciei”. Senatoarea nu spune și cine sunt acești mai mari – să fie, oare, aici o teamă de a nu împărtăși soarta lui Erdoğan? – dar explică ce i-a stârnit pe mai mari împotriva liderului de la Ankara: „[...] discursul [lui Erdoğan] la Davos, mai ales precum și gestul de a pleca în mijlocul conferinței, sfidându-l pe Schwab, nu a rămas fără ecou în lumea dură și rece a conducătorilor lumii.”
Diana Șoșoacă s-a repezit la momeală ca bibanu' (expresie tradițională românească de pe malurile Dunării), fără să știe că plecarea intempestivă a lui Erdoğan și ecoul discursului său de la Davos nu puteau avea loc pentru simplul motiv că Erdoğan nici măcar nu a fost anul ăsta la Davos; incidentul respectiv a avut loc la ediția din 2009 a Forumului Economic Mondial. Rămâne totuși de apreciat adaptarea gogomăniei la specificul local, prin referința eminesciană la lumea dură și rea a conducătorilor lumii, un fel de demiurgi nemuritori și reci și ei.
Înflăcărată nevoie mare de lirica textului, senatoarea Șoșoacă se aruncă cu și mai mare forță în șuvoiul de prostii șoptite pe surse, iar următoarea afirmație e bine să o citiți de câteva ori, să o înțelegeți cum trebuie: „Dacă ne vom uita cu atenție pe harta conductelor din Turcia, o să vedem că este brăzdată de conducte de gaz și petrol [...]”. Deci, harta conductelor este brăzdată de conducte. Nu de șosele, nu de râuri, nu de cabluri, doar de conducte. Recitind afirmația de mai sus, încep să-i înțeleg pe fanii senatoarei; mai că îmi vine și mie să spun că „dna Diana spune mereu adevărul”. Sau, dându-i cuvântul lui Sandu Licuța Alexandru, fan de top al senatoarei: „Doamne până unde au ajuns...oare chiar nu se mai satură hapsânii ăștea, pentru petrol să omori un mii de oameni din poporul turc, iadul să-i mănânce. Felicitări Doamna senator!”
Povestea merge însă, voios, și mai departe: mai multe țări, printre care și România, și-au retras ambasadorii de la Ankara (în realitate doar și-au suspendat temporar serviciile consulare din Istanbul) și au emis avertizări de călătorie în Turcia (în realitate era vorba doar despre călătoriile în Istanbul), pentru că Occidentul știa că o să vină cutremurul (în realitate se temea de eventuale atentate teroriste în anumite zone din Istanbul).
Metamorfozată rapid în om de știință, avocata Șoșoacă explică cum cutremurele nu au avut un epicentru, ci o epilinie (să se fi referit, oare, la linii de falie?), uitând că se folosește în expunere de știință și televiziuni, surse controlate de globaliști.
„...de la patuzsopt în Cameră”. Viziunea senatoarei Diana Șoșoacă asupra istoriei
Senatoarea Șoșoacă nu s-a limitat la denunțarea mai marilor și a atacului lor asupra Turciei; dacă tot se afla la tribună, s-a oprit și asupra războiului din Ucraina, subiect pe care l-a asezonat cu deja eternele narațiuni pe care le rostogolește și propaganda rusă: Zelenski e un dictator și principalul vinovat de război, ucrainenii se vor distruge singuri dacă nu acceptă pacea în varianta ei rusească etc., după care urmează lecția de istorie.
De la actualitate, senatoarea Șoșoacă a făcut un salt către trecutul glorios, răcnind citind, de la microfonul senatorial, cu patos revoluționar de secol 19: „De ajuns, până aici! România îşi păstrează neutralitatea, indiferent ce aţi promis voi, trădătorilor. [...] Este imperios necesar ca toate naţiunile, popoarele lumii, să ne ridicăm împreună, să ne trezim din comoditate şi nepăsare şi, exact ca la 1848, să începem lupta de eliberare de sub jugul psihopaţilor, al demenţilor care ne-au răpit fericirea şi lumea frumoasă în care trăiam.” Să invoci revoluțiile de la 1848 ca model de succes arată că istoria ți-a fost străină tare, ținând cont că toate au fost învinse.
Diana Șoșoacă arată că nu stă mai bine nici la istoria ceva mai recentă. Sunt aproape 20 de ani de când România e membră a alianței militare NATO, ceea ce exclude, evident, neutralitate. Nici înainte, în perioada comunistă, Tratatul de la Varșovia nu ne sporea aura de neutralitate, iar înainte de Tratatul de la Varșovia au fost alianțele din cele două războaie mondiale, cele din perioada interbelică etc.; practic, întreaga istorie a României moderne este legată de alianțe.
Cât despre „nu am atacat pe nimeni, cum ar trebui să știți”, și aici putem discuta câte ceva. Amintim așa, doar în treacăt, aventurile armatei române prin Balcani, Budapesta și Odessa, ba chiar putem vorbi de un atac pe teritoriu străin (deși legitim) inclusiv în Războiul de Independență, ăla în care i-am bătut pe frații turci în deplasare. Despre multitudinea de lupte și invazii reciproce între Moldova și Țara Românească nu pomenim nimic, alea sunt certuri între frați, conform senatoarei Șoșoacă, la fel ca asta între ruși și ucraineni.
Istoria, se știe, e folosită de politicieni și generali și pentru ca, prin exemplul ilustru al înaintașilor, să mobilizeze noi generații de patrioți; ne-o spune chiar și „Deșteaptă-te, române!”. Aceasta pare să fie, în sfârșit, o lecție care nu i-a scăpat senatoarei. Diana Șoșoacă și-a lansat propria chemare la luptă, având grijă să mai adauge și un ultim ingredient la coloratul său discurs: Dumnezeul aprig și răzbunător al Vechiului Testament.
„Luați ghearele de pe Turcia, luați ghearele de pe România, luați ghearele de pe oamenii lui Dumnezeu!”, a tunat Șoșoacă. „Avertisment pentru psihopații lumii: dacă pentru voi este nevoie să moară oameni, și pentru noi este nevoie să pieriți voi! Este totul sau nimic! Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte! Legea talionului.”
Senatoarea a încheiat prezentându-se. Ironia este, desigur, involuntară: „senator partidul S.O.S. România, Diana Ivanovici Șoșoacă.”
Neutralitatea partizană a Dianei Șoșoacă
Ai zice că, a doua zi, confruntată cu enormitatea aberațiilor rostite în plenul senatorial, Diana ar fi încercat o mea culpa, o scuză, o ceva acolo. Vreau să cred că asta s-ar fi întâmplat, dacă neutra suverană nu avea de onorat o invitație la Ambasada Rusiei, unde, printre altele, s-a omagiat „misiunea umanitară a Rusiei în regiunile Donbass, Zaporojie și Herson”. Da, ați citit bine, Diana a sorbit niște șampanie (probabil capitalistă) în cinstea faptelor de „vitejie” ale armatei ruse în Ucraina.
Și încă o dată da, mulți compatrioți au felicitat-o pentru asta, căci, vorba lui Napoleon, prostia nu e un handicap în politică, indiferent de care parte a buletinului de vot te afli.
---copie-image.webp)
