Vineri, 6 februarie 2026, a fost o zi plină pentru Svetlana Tihanovskaia: a avut câteva întâlniri cu reprezentanți ai diasporei belaruse din Varșovia și a acordat un interviu în direct la televiziunea Belsat. Oficial, a fost prima ei zi la noul birou din Varșovia, deși aterizase în capitala Poloniei cu două zile mai devreme.
„Vreau doar să vă spun: nu priviți mutarea mea la Varșovia ca pe o ruptură de Lituania. Dimpotrivă, este o țară căreia îi sunt foarte recunoscătoare... Lituania a avut o contribuție uriașă pentru rezistența noastră. Lituania a depus documente la Curtea Penală Internațională. Lituania a modificat legea pentru a le oferi belarușilor posibilitatea, de exemplu, de a obține documente pentru trei ani. Ei sunt foarte loiali belarușilor”, a declarat Tsikhanouskaya.
Încearcă Rusia să semene discordie între lituanieni și belarușii din exil?
Deși cu siguranță nu ar trebui considerată o ruptură, mutarea liderului opoziției la Varșovia pare a fi rezultatul unei răciri evidente a relațiilor dintre oficialii lituanieni și societatea civilă belarusă. În timp ce Vilnius face într-adevăr eforturi pentru a pune presiune pe regimul Lukașenko în plan internațional, precum și la nivel de relații bilaterale, politica internă actuală nu mai poate fi descrisă ca fiind extrem de primitoare pentru mulți belaruși care au fost nevoiți să își părăsească patria după protestele din 2020 și represiunile care încă mai continuă.
Astfel, doar în 2025, autoritățile lituaniene au etichetat 1.634 de belaruși drept o amenințare la adresa securității naționale, o cifră de aproape trei ori mai mare decât în anul precedent. Dintre aceștia, 391 au primit refuz la prima solicitare de permis de ședere temporară, pentru 1.023 nu au fost reînnoite permisele, iar alte 214 permise de ședere temporară existente au fost anulate. De asemenea, au existat decizii de respingere și revocare a permiselor de ședere permanentă.
De regulă, autoritățile lituaniene nu dezvăluie motivele din spatele unor astfel de decizii, însă se știe deja că unele persoane au fost catalogate drept amenințări la adresa securității naționale pentru că au lucrat anterior în instituții de stat din Belarus sau pentru că fuseseră recrutate în Forțele Armate ale Belarusului (indiferent de durata și perioada serviciului militar). Acesta a fost cazul lui Vasil Vieramiejčyk, fost luptător în regimentul Kastuś Kalinoŭski din cadrul Forțelor Armate ale Ucrainei, care a venit în Lituania în septembrie 2022. I s-a refuzat permisul de ședere deoarece făcuse anterior parte din forțele armate belaruse între 2009 și 2016. Drept urmare, s-a mutat în Vietnam, unde a fost arestat și apoi predat structurilor de forță ale regimului Lukașenko în noiembrie 2024. Un an mai târziu, a fost condamnat la 13 ani de închisoare. Soția și fiica lui locuiesc în continuare în Lituania.
Înăsprirea atitudinii Lituaniei față de (unii) belaruși poate fi parțial legată de disputele istorice. De exemplu, în presa și pe rețelele sociale din Lituania, începând cu anul 2022, este disemniată frica de așa-zisul „litvinismas” – un termen și o teorie create artificial de cercuri istorice locale marginalizate. Conform acestei teorii, belarușii ar dori să acapareze Vilnius și regiunea adiacentă ca teritorii tradițional belaruse. Deși nu veți găsi astfel de pretenții teritoriale în declarațiile vreunui politician belarus din ziua de azi, unii politicieni și activiști civili lituanieni tind să aducă această teză pe ordinea de zi. Coincidență sau nu, astfel de mesaje sunt transmise constant de conturi de „boți” pe rețelele sociale în limbile belarusă, lituaniană și rusă, existând totodată și provocări prin care monumente lituaniene sunt vandalizate cu graffiti în limba belarusă (cu greșeli gramaticale). Acest lucru duce cu gândul la o operațiune rusă organizată împotriva diasporei belaruse locale și a integrității societății lituaniene în ansamblu. Având în vedere schimbările de politică și atitudine față de belarușii din Lituania, operațiunea pare să dea roade.
Tihanovskaia a plecat după ce nivelul ei de securitate a fost redus. Unele companii salută decizia, vizând relații mai strânse cu Belarusul
Cu toate acestea, principalul motiv al mutării Svetlanei Tihanovskaia a fost securitatea. În octombrie 2025, postul public de radio și TV din Lituania LRT a raportat că nivelul de securitate al acesteia a fost redus. Începând cu 2020, Tihanovskaia a beneficiat de securitate non-stop în Lituania și în străinătate, conform statutului de oaspete oficial de categoria C – cel prevăzut pentru ambasadorii străini și reprezentanții organizațiilor internaționale. Conform raportului, din noiembrie 2025, nivelul de securitate a fost retrogradat, iar Serviciul de Securitate a Statului, care o protejase până atunci, a fost înlocuit de poliție. Totodată, LRT a explicat că statul lituanian cheltuise aproximativ 1 milion de Euro anual pentru securitatea, transportul, reședința și terminalele VIP ale liderului democratic belarus.
„Am crezut că mă voi întoarce acasă din Vilnius, care se află la doar 30 km de granița cu Belarus. Dar nivelul nostru de securitate în Lituania s-a schimbat. Nu este vorba doar de siguranța mea personală, ci și de cea a angajaților biroului nostru. Acest lucru m-a obligat să caut soluții alternative și să reorganizăm operațiunile noastre”, a declarat Svetlana Tihanovskaia în interviul acordat ziarului polonez Rzeczpospolita în ianuarie 2026.
Desigur, această situație nu a putut fi omisă de propaganda rusă. Prin campanii masive de dezinformare la adresa tuturor știrilor despre forțele democratice belaruse din Lituania, s-a încercat diseminarea narațiunii conform căreia „lituanienii obișnuiți sunt furioși pe alocările bugetare pentru politicieni de opoziție străini inutili”. În același timp, narațiunea conform căreia Tihanovskaia ar fi motivul agresiunii hibride a regimului Lukașenko împotriva Lituaniei a fost susținută activ de conturi de tip bot. Conform acestor mesaje, dacă nu ar fi sprijinit forțele democratice belaruse, Lituania s-ar fi aflat în relații bune cu Minskul, ceea ce ar fi adus profituri însemnate economiei locale și „lituanienilor de rând, care s-au săturat ca Bruxellesul să le mai conducă țara”.
Unii se tem că o parte din clasa politică din Lituania își dorește o formă de „reconciliere” cu regimul Lukașenko. Principala miză pentru Minsk este accesul la portul Klaipeda pentru exportul de îngrășăminte de potasiu și alte mărfuri. Începând cu toamna anului 2025, Lukașenko a cerut deschis Lituaniei acest lucru în schimbul returnării celor 1.000 de camioane ale companiilor lituaniene, blocate de autoritățile regimului din Belarus.
În acest context, există câteva mari companii cu sediul în Lituania, direct interesate de restabilirea liniilor de tranzit cu Belarus. Momentan, nu se observă vreo schimbare a poziției oficiale a Vilniusului față de regimul Lukașenko, deși există voci care afirmă că aceasta s-ar putea schimba sub presupusa presiune a administrației americane, care caută să restabilească pacea în regiune prin dialog cu dictatorul de la Minsk. Șeful diplomației lituaniene, Kęstutis Budrys, a declarat pe 11 februarie 2026 că atitudinea față de regimurile de la Minsk și Moscova va rămâne neschimbată: „Trebuie să implementăm pachetul de sancțiuni în totalitate. America are rezerve, la fel și Europa. Mai sunt încă multe de făcut. Prin urmare, nu există schimbări în politica și în poziția noastră pe această temă”.
Între Varșovia și Vilnius
Totuși, plecarea Svetlanei Tihanovskaia nu presupune relocarea completă a biroului său din Vilnius. „O parte din staff-ul ei va funcționa la Varșovia. Totuși, echipa principală, internațională, va rămâne deocamdată la Vilnius, deoarece avem acreditare diplomatică acolo, procesele sunt stabilite, există interacțiune cu autoritățile lituaniene. Prin urmare, nu este vorba despre o mutare, ci mai degrabă despre o restructurare a activității biroului”, a declarat Franak Viačorka, consilierul principal al lui Tihanovskaia.
În prezent, liderul Cabinetului de Tranziție Unit al Belarusului se familiarizează cu peisajul politic din Polonia și cu activitățile diasporei belaruse locale, participând la întâlniri și evenimente în toată țara. În primul rând, problema securității a fost rezolvată: „Voi fi în siguranță aici. Nivelul de securitate este același cu cel pe care l-am avut anterior la Vilnius”, a explicat Svetlana pentru Belsat TV. Un alt aspect demn de menționat este că, spre deosebire de Lituania, agenda politică din Polonia este în general mai pozitivă vizavi de belaruși și fermă împotriva regimului Lukașenko. Se poate afirma că menținerea unei poziții ferme față de regimul de la Minsk este unul dintre rarele puncte de convergență pentru întreg spectrul politic polonez.
