Schimbarea conducerii armatei, dar și violențele legate de mobilizare arată vulnerabilitățile unui sistem militar expus intervențiilor politice și dependent de inițiativa câtorva comandanți, potrivit presei de la Kiev. Aceasta scrie și despre problemele legate de negocierile de aderare la UE și de strategia economică pentru următorii 15 ani, dar și de reticența refugiaților de a mai reveni în țară.
Drapatîi preia conducerea armatei ucrainene cu promisiunea schimbării sistemului
Președintele Volodimir Zelenski l-a numit pe generalul Mihailo Drapatîi în funcția de comandant-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, în locul lui Oleksandr Sirskîi. Schimbarea a fost anunțată în seara zilei de 21 iulie, după mai multe zile de proteste. Noul comandant-șef a primit misiunea de a pregăti o strategie actualizată de apărare, de a continua reforma militară și de a răspunde solicitărilor venite din partea comandanților de pe front.
Publicația Espreso îl prezintă pe Drapatîi drept un „tânăr reformator” și un reprezentant al generației de ofițeri formate în războiul cu Rusia. Generalul, în vârstă de 43 de ani, are reputația unui comandant apropiat de front, preocupat de utilizarea dronelor, adaptarea tacticilor și asumarea răspunderii pentru rezultatele operațiunilor.
Publicația amintește că, în 2025, Drapatîi și-a depus demisia de la conducerea Forțelor Terestre după un atac rusesc asupra unui centru de instrucție. El a invocat atunci incapacitatea sistemului militar de a învăța din propriile greșeli. Gestul i-a consolidat imaginea de general dispus să-și asume responsabilitatea într-un sistem criticat frecvent pentru protejarea conducerii și transferarea vinei către nivelurile inferioare.
Înaintea numirii, Drapatîi susținuse public că armata are nevoie nu doar de oameni noi în funcții, ci și de „reguli noi”. Espreso scrie că principala provocare a noului comandant-șef va fi înlocuirea „răspunderii colective” și a protejării reciproce din interiorul sistemului cu reguli clare și transparente. „Principalul dușman al armatei, în logica sa, nu este doar cel exterior, ci și cel interior: corupția, impunitatea și refuzul de a recunoaște propriile greșeli”, notează publicația. Noul comandant-șef va trebui să schimbe cultura internă a armatei fără a afecta continuitatea operațiunilor desfășurate de-a lungul unui front de peste o mie de kilometri.
Problemele legate de mobilizare, un semn de slăbiciune a statului ucrainean
OBOZ.UA publică o opinie a jurnalistului și militarului Pavlo Kazarin despre conflictul de la Liov, unde mai multe persoane au atacat un vehicul al centrului teritorial de recrutare după reținerea unui bărbat. Ulterior, membrii unei grupări de dreapta, formate din veterani și militari, i-au identificat pe atacatori și i-au obligat să-și ceară scuze în fața camerei.
Kazarin consideră drept periculoasă preluarea unor atribuții ale statului de către grupări care nu au asemenea competențe. „Reacția la atacul de la Liov asupra militarilor centrului de recrutare este o poveste despre vidul statului. Despre preluarea funcțiilor statului de către cei care nu au dreptul să facă acest lucru”, scrie autorul.
În opinia sa, poliția ar fi trebuit să-i identifice și să-i rețină pe atacatori, iar tragerea lor la răspundere să se desfășoare prin proceduri legale. În lipsa unei reacții instituționale, spațiul a fost ocupat de grupări care își impun propria formă de justiție.
Autorul observă că agresiunile împotriva reprezentanților centrelor de recrutare nu sunt cazuri izolate: militari au fost atacați cu cuțite, vehiculele lor au fost distruse, iar persoanele mobilizate au fost eliberate cu forța. „Sistemul de stat a decis că salvarea armatei este exclusiv problema armatei, iar mobilizarea s-a transformat într-un cuvânt care nu poate fi rostit”, afirmă Kazarin.
El critică nu doar autoritățile, ci și presa și organizațiile civice, care ar fi evitat timp de ani de zile subiectele cele mai sensibile ale mobilizării: durata nedeterminată a serviciului în armată, sistemul netransparent al scutirilor, rezervările inechitabile, achizițiile publice și abuzurile comise în timpul recrutării.
„Armata și problemele completării sale nu s-au aflat în centrul atenției presei și activiștilor, așa cum nu s-au aflat nici în centrul atenției statului”, scrie autorul. Tocmai această absență ar fi creat spațiul în care grupările radicale pot pretinde că apără armata și fac dreptate.
Concluzia lui Kazarin este că violența din Liov arată incapacitatea statului de a stabili reguli credibile, de a sancționa abuzurile și de a purta o discuție sinceră despre împărțirea poverii războiului. „Legăturile dintre cauză și efect pot să nu ne placă. Dar ele nu încetează din acest motiv să fie legături dintre cauză și efect”, menționează autorul.
Remanierile guvernamentale pot încetini aderarea Ucrainei la UE
European Pravda (Adevărul european) avertizează că remanierile și reorganizările repetate ale ministerelor pot încetini negocierile de aderare la UE. Publicația identifică două probleme majore: capacitatea redusă a administrației de a îndeplini rapid obligațiile asumate și disponibilitatea politică limitată pentru reforme juridice și instituționale dificile.
Capitolele de negociere 23 și 24, dedicate justiției, drepturilor fundamentale, libertății și securității, prevăd în total 85 de criterii intermediare pe care Ucraina trebuie să le îndeplinească în procesul de aderare la UE. Planul guvernamental Kachka – Kos acoperă însă doar 16 dintre acestea, adică aproximativ 19% din obligațiile aferente celor două capitole. Ucraina a îndeplinit până acum cel mult 3% din totalul criteriilor intermediare prevăzute pentru cele două capitole.
„O asemenea dinamică nu corespunde ambiției declarate privind o aderare rapidă”, scrie European Pravda. Pentru comparație, Albania a avut nevoie de aproximativ doi ani pentru îndeplinirea criteriilor din clusterul „Fundamente”, iar Muntenegrului i-au trebuit aproximativ 11 ani.
Schimbările frecvente din guvern agravează situația. După remanierea precedentă, au fost înlocuiți 31% dintre conducătorii grupurilor de negociere, iar după actualele rotații numai aproximativ jumătate și-ar putea păstra funcțiile.
„Reorganizarea nu înseamnă doar schimbarea denumirilor și a conducătorilor”, subliniază publicația. Ea implică redistribuirea atribuțiilor și riscul pierderii specialiștilor. Pentru negocierile cu UE, efectele sunt „pierderea memoriei instituționale, încetinirea activității și necesitatea introducerii de la zero a noilor responsabili în complexul obligațiilor asumate”.
Autorul articolului subliniază că negociatorul-șef ar trebui să fie un funcționar public de rang înalt, nu un politician a cărui poziție depinde de componența guvernului. Totodată, este necesară consolidarea Oficiului guvernamental pentru coordonarea integrării europene, unde, în prezent, „o singură persoană poate fi secretarul a zece grupuri de lucru”. Pentru a funcționa eficient, instituția ar avea nevoie de cel puțin 100 de specialiști.
Strategia „Ucraina 2042” propune soluții din trecut pentru un viitor mai bun
Dzerkalo tyjnia (Oglinda săptămânii) critică proiectul Strategiei de dezvoltare economică a Ucrainei pentru perioada 2027–2042. Jurnalista Iulia Samaieva consideră că cele peste 50 de pagini publicate sunt suficiente pentru a înțelege cum vede guvernul țara viitorului: „La fel ca acum”.
Economia ucraineană rămâne dependentă de sprijinul partenerilor. Prognoza de creștere a PIB pentru 2026 a fost redusă la 1,3%, deficitul de cont curent a ajuns, în primele patru luni ale anului, la 14,4 miliarde de dolari, deficitul bugetar reprezintă aproximativ 21% din PIB, iar inflația ar putea atinge 9,4% până la sfârșitul anului.
În aceste condiții, Ucraina are nevoie de o strategie capabilă să depășească modelul bazat pe exporturi agricole, reconstrucția infrastructurii și ajutorul extern. Proiectul de dezvoltare nu oferă însă idei care să producă o asemenea transformare. Documentul a fost prezentat drept rezultatul colaborării dintre guvern, Banca Mondială, Kyiv School of Economics și compania de consultanță McKinsey. O sursă guvernamentală afirmă că participarea McKinsey ar fi costat aproximativ două milioane de dolari din fonduri oferite de donatori.
Publicația observă că strategia include reforme aflate deja în desfășurare, inițiative începute și abandonate pe parcurs, precum și proiecte discutate de ani întregi: de la reforma Biroului pentru Securitate Economică și rambursarea automată a TVA până la noul Cod al muncii, sistemul pensiilor private și liberalizarea transportului feroviar.
„În descrierile destul de abstracte despre ceea ce trebuie de făcut pentru atingerea obiectivelor nu există, de fapt, nimic nou”, scrie Dzerkalo tyjnia. Strategia nu explică de ce măsurile deja aplicate nu au produs rezultate, ce împiedică finalizarea reformelor și ce efecte măsurabile ar urma să genereze noile inițiative.
Documentul nu arată nici cum reforma muncii, schimbarea sistemului de pensii și integrarea veteranilor ar putea aduce peste trei milioane de persoane pe piața muncii. În domeniul investițiilor, problema esențială a asigurării împotriva riscurilor de război este mai curând ocolită, în timp ce sunt enumerate instrumente care există deja, dar nu au atras capitalul necesar.
Dzerkalo tyjnia vede în acest proiect expresia unei crize mai ample a administrației publice: „Aceleași propuneri, aceeași lipsă de detalii, aceeași absență a curajului”. Publicația scrie că pentru a ajunge în viitor, Ucraina ar avea nevoie „de o rachetă sau măcar de un avion”, însă guvernul alege din nou trenul care circulă pe vechiul ecartament de tip sovietic.
Ucraina riscă să-și piardă cetățenii plecați în străinătate
Într-o analiză publicată de Ukrainska Pravda, cercetătoarea Evhenia Blîzniuk arată că speranța revenirii masive a ucrainenilor după război devine tot mai mică. Refugiul temporar s-a transformat treptat într-o viață stabilă: oamenii și-au găsit locuri de muncă și locuințe, iar copiii lor s-au integrat în școlile statelor-gazdă.
Al treilea val al unui studiu realizat de compania Gradus arată că decizia revenirii depinde tot mai puțin de situația din Ucraina și tot mai mult de condițiile oferite de țara de reședință. Siguranța rămâne principalul motiv al șederii în străinătate, urmată de stabilitatea economică și posibilitatea unui trai decent. Motivele revenirii sunt mai ales emoționale: familia, sentimentul de a fi acasă și dorința de a contribui la reconstrucția țării.
Potrivit studiului, 53% dintre respondenți spun că intenționează să revină, însă mulți nu pot preciza când. Un rol tot mai important îl au politicile statelor-gazdă privind prelungirea protecției, dreptul de ședere și integrarea copiilor în societate.
„Ucraina intră într-o nouă etapă a competiției pentru propriii cetățeni. Și nu mai este vorba numai despre securitate, ci despre condițiile de viață”, scrie autoarea.
Încheierea războiului nu va fi suficientă pentru a-i convinge pe oameni să se întoarcă. Ucraina trebuie să ofere locuri de muncă, servicii publice și perspective reale. „Reconstrucția nu înseamnă doar refacerea podurilor, spitalelor și centralelor electrice, ci și crearea unui mediu în care oamenii să dorească să trăiască”, subliniază Blîzniuk.
Autoarea avertizează și împotriva culpabilizării celor plecați. „Pierderea prezenței fizice a unui cetățean este o provocare serioasă. Dar pierderea legăturii sale cu Ucraina va avea consecințe mult mai îndelungate și mai complicate”, notează autoarea. Prin urmare, politica demografică nu trebuie redusă la numărul celor care revin. La fel de importantă este păstrarea încrederii, a implicării și a sentimentului de apartenență al ucrainenilor din străinătate.
