
Alegerile parlamentare din Estonia au arătat că, în contextul geopolitic extrem de volatil din Europa, unde războiul durează mai bine de un an, populația cunoaște riscurile și este pregătită să se mobilizeze în jurul forțelor politice care se bazează pe Uniunea Europeană și NATO. În același timp, societatea estonă a fost forțată să se confrunte cu unele realități mai puțin plăcute.
Victorie clară pentru liberali. De ce extrema dreaptă a pierdut la nivel național, dar a câștigat în sud-est
Dacă ne uităm la harta electorală, lucrurile par clare: Partidul Reformei, care a dat și guvernul precedent, domină majoritatea teritoriului, cu excepția a două regiuni: nord-estul și sud-estul țării. Actualul premier, Kaja Kallas, a strâns un număr record de voturi în actualul scrutin – 31.821 – iar +partidul ei a obținut peste o treime din fotoliile de parlamentar.
Partidul conservator ultra-naționalist EKRE a primit o lovitură grea, pierzând peste o jumătate din mandatele din Parlament. Rezultatele au fost și mai slabe pentru Partidul de Centru: fostul partid de guvernământ a pierdut majoritatea mandatelor și nu mai poate participa acum la formarea unei coaliții.
Partidul de dreapta Isamaa (“Patria”), care a reușit să impună mai multe reforme populiste în anii recenți, a pierdut la rândul lui voturi. În schimb, partidul Estonia 200, care a debutat pe scena politică la fostul scrutin legislativ, când nu a reușit însă să intre în Parlament, a avut rezultate impresionante la a doua încercare. De data aceasta, partidul vizionarilor și inovatorilor pro-occidentali a obținut 14 mandate, situându-se la mică diferență de locul trei. Partidul Social-Democrat a reușit să depășească Isamaa și să obțină nouă mandate.
Condițiile actuale sunt aproape ideale pentru formarea unei coaliții liberale: Partidul Reformei a invitat deja Estonia 200 și Social-Democrații la masa negocierilor. Având în vedere că practic nu există diferențe ideologice fundamentale între primele două, iar al treilea nu ar avea obiecții decât în privința măririi impozitelor, șansele ca Estonia să aibă în sfârșit un guvern capabil să-și ducă până la capăt mandatul de patru ani sunt destul de mari. Mai mult decât atât, Estonia 200 și-a exprimat disponibilitatea de a se alia cu reformiștii și înainte de alegeri, iar Social-Democrații au fost parteneri binevoitori în fiecare coaliție din care au făcut parte.
Din opoziție, EKRE evident a încercat să conteste rezultatele alegerilor, susținând că votul electronic nu este transparent iar rezultatele au putut fi astfel falsificate. Adevărul este că votul electronic reprezintă o caracteristică a alegerilor parlamentare din Estonia încă din 2007. Acesta a fost introdus chiar înainte de acest scrutin, la alegerile locale din 2005. Este un fenomen firesc în peisajul electronic din Estonia, la fel de obișnuit și practic precum Internet banking-ul. De obicei, doar partidele al căror electorat este foarte conservator și preferă să voteze la urne sunt împotriva acestui sistem. Acesta este cazul și Partidului de Centru, printre ai cărui alegători se numără și mulți pensionari, dar și EKRE.
Autoritatea electorală a respins contestația depusă de EKRE cu privire la rezultatele alegerilor, astfel încât nimic nu mai împiedică Partidul Reformei să formeze o coaliție care se prefigurează deja a fi cea mai liberală din ultimii ani. Prioritățile noului guvern vor fi securitatea națională, un sistem de impozitare simplu, reforma educației, combaterea schimbărilor climatice și așa-zisa „tranziție verde” către surse de energie regenerabilă și o mai bună cheltuire a banilor publici.
De ce nu au reușit populiștii să ajungă la putere, în ciuda crizei economice, a creșterii galopante a prețurilor la energie și a inflației în general? Analiștii sunt convinși că „orbanizarea” Estoniei a fost în mod straniu prevenită de războiul din Ucraina. La fel ca alte partide de dreapta din Europa, EKRE a fost în repetate rânduri asociat cu răspândirea propagandei Kremlinului.
Valorile tradiționale, opoziția față de căsătoriile între persoane de același sex, atitudinile sceptice sau chiar agresive vizavi de egalitatea de gen, schimbările climatice și Uniunea Europeană și NATO în ansamblul lor sunt caracteristice atât pentru Kremlin cât și pentru extrema dreaptă din Europa. În plus, fondatorul partidului EKRE (și tatăl liderului său actual), Mart Helme, a fost ambasadorul Estoniei la Moscova, permițându-și periodic să facă afirmații pro-ruse. Una dintre cele mai frapante astfel de declarații a fost „rușii sunt mai mult decât un popor, sunt o civilizație”, precum și afirmația că Europa lui Viktor Orban este mai bună decât Europa centralizată a lui Merkel și Macron.
Totodată, cu puțin timp înaintea alegerilor, Politico scria că în urmă cu câțiva ani, creatorul grupului paramilitar rus Wagner, „bucătarul lui Putin”, Evgheni Prigojin, a plănuit un atac informațional în Estonia cu participarea EKRE. În general, observatorii politici din Estonia privesc astfel de știri cu scepticism, însă aceasta a fost folosită de rivalii EKRE în timpul campaniei electorale.
Ca urmare, singura regiune unde EKRE a câștigat alegerile este sud-estul Estoniei, o regiune frontalieră rurală, conservatoare și sărăcită, unde populația este indignată și de extinderea poligonului militar de la Nursipalu. Statul a promis că va compensa financiar localnicii pentru terenurile cedate, nu prin alocarea de alte terenuri, o decizie despre care oamenii spun că nu le-a luat în considerare interesele și de care partidul a profitat din plin.
Vești proaste: rusofonii din nord-estul Estoniei sunt din ce în ce mai radicalizați
Rezultatele alegerilor în nord-estul Estoniei sunt mult mai triste, deoarece aici putiniștii au câștigat. În mod tradițional, această regiune cu o populație majoritar rusofonă a votat în favoarea reprezentanților Partidului de Centru. De data aceasta centriștii, chiar dacă au câștigat mai multe voturi decât rivalii lor, au cedat multe voturi candidatului independent Mihail Stalnuhin, dat afară de partid pentru că i-a numit fasciști pe cei care au demolat monumentele sovietice.
Partidul de Centru și-a pierdut influența în rândul majorității vorbitorilor de rusă după ce a abandonat lupta pentru menținerea școlilor cu predare în limba rusă și s-a poziționat ferm împotriva războiului din Ucraina. Singura regiune unde centriștii ruși au obținut un rezultat bun a fost Tallinn, unde partidul se menține de mult timp la putere.
Un alt beneficiar al eșecului Partidului de Centru în comitatul Ida-Viru din nord-est, unde prezența la vot s-a situat sub media națională, este Partidul Stânga Unită, care s-a înscris în cursa electorală împreună cu mișcarea Koos („Împreună”). Stângiștii sunt succesorii de drept ai Partidului Comunist din Estonia și susțin nici mai mult nici mai puțin decât reconcilierea cu Rusia. Mișcarea Koos a încercat să se înscrie în alegeri pe cont propriu, însă nu s-a putut înregistra ca partid politic și a fost astfel nevoită să își caute un partener care să nu fie îngrădit de bariere legale.
În cadrul alegerilor, reprezentanții Koos au obținut rezultate impresionante. De exemplu, unul din liderii grupării, Aivo Peterson, a obținut aproape 4.000 de voturi în Ida-Viru, care pentru Estonia este un rezultat mai mult decât decent, chiar la nivel național. Cu puțin timp înaintea alegerilor, Peterson a fost la Moscova unde a participat la o emisiune de propaganda TV și a vizitat Donbassul ocupat, ceea ce, în principiu, nu ar fi fost posibil fără sprijinul Federației Ruse.
În același timp, Peterson a publicat înregistrări în care promovează narațiunile Kremlinului. La întoarcerea în țară, a fost interogat îndelung la punctul de trecere a frontierei de la Narva, iar după câteva zile a fost reținut de poliția estoniană, fiind suspectat că și-ar fi făcut legături pentru a submina interesele Estoniei. Au mai fost arestați un alt cetățean estonian și un cetățean rus cu reședință permanentă în Estonia.
„Unul din motivele principale care explică popularitatea candidaților radicali este că regiunea noastră trece prin foarte multe schimbări pentru care nu este pregătită. S-au întâmplat multe într-un singur an – schimbări în peisajul politic local și regional, trei crize majore consecutive (consecințele pandemiei, criza economică și criza identitară)”, este de părere Denis Larcenko, președintele Consiliului Municipal al Narvei din partea partidului Estonia 200.
Potrivit acestuia, mulți rezidenți din Narva nu se tem de criza economică sau alte probleme din domeniul educației la fel de mult cât se tem pentru viitorul lor. „Pentru ei este mai important acum că cineva promite că le va apăra interesele. În aparență, sunt dispuși să aibă încredere în această privință în persoane care „nu se tem” să vorbească deschis despre subiecte precum cetățenia și drepturile minorităților naționale. „Umilințele publice” (deportarea anumitor persoane din Estonia), deciziile autoritare ale guvernului privind monumentele sovietice, tranziția către sistemul de predare în limba estonă precum și acțiunile stângace ale autorităților locale au fost elementele care i-au forțat să facă această alegere”, spune Larcenko.
Mulți rezidenți ai regiunii nu cunosc îndeaproape platformele diferitelor partide politice, mai susține oficialul eston. Alții nu au fost pregătiți să voteze cu Estonia 200 pentru că programul electoral al partidului conținea subiecte care erau necunoscute culturii acestei regiuni, precum căsătoria între persoane de același sex, energia verde și educația în limba estonă.
„Succesul Koos se datorează în special ieșirii Partidului de Centru din poziția de „apărător” al intereselor și drepturilor rusofonilor din regiunea Ida-Viru. În al doilea rând, războiul a divizat societatea în tabăra celor care se împotrivesc războiului și sprijină Ucraina în calitate de victimă a agresiunii, și tabăra celor care cred că Rusia are dreptate din cauză că Occidentul malefic și regimul marionetă de la Kiev inteționează să atace Rusia. Doar pe această parte a electoratului rusofon, abandonată de centriști și susținătorii Federației Ruse, a mizat Koos”, susține politologul Peeter Taim.
Numărul rezidenților din Narva și alte orașe din regiunea Ida-Viru dispuși să voteze cu Kremlinul s-a dovedit a fi uriaș pentru estonieni. Trebuie spus că, spre deosebirile de alegerile locale, la alegerile parlamentare cetățenii străini cu drept de ședere în Estonia (care nu au cetățenia altei țări) și cetățenii Rusiei nu au drept de vot. Acest lucru îi face pe politicieni să se teamă că la alegerile electorale, care urmează să fie organizate peste doi ani și jumătate, situația poate fi deplorabilă.
Teoretic, acest lucru poate da naștere unei legi lansate în Parlament prin care cetățenii străini să nu mai fie lăsați să voteze, dar procedura este una relativ lungă și ar putea izola și mai mult această regiune frontalieră de restul Estoniei. Este o situație potențial periculoasă, care favorizează Kremlinul și nemulțumește partidele tradiționale din Estonia și majoritatea populației, inclusiv mulți rusofoni.
„Cred că este foarte posibil ca votanții lui Peterson să fie integrați în electoratul tradițional din Estonia, însă acest lucru va necesita multe eforturi. Din punctul meu de vedere, întrebarea este mai degrabă – chiar avem nevoie de asta? Principalele partide estoniene se bazează în general pe generațiile viitoare”, spune Denis Larcenko. „Ținând cont de acest lucru, mi-e teamă că politicienii cu viziuni oarecum conservatoare în chestiuni legate de securitate vor fi mai înclinați să ignore acest segment al electoratului, de exemplu lipsind acești alegători de dreptul de a vota la alegerile locale”.
Rămâne de văzut dacă politicienii estonieni vor găsi o soluție constructivă pentru această regiune refractară.