În SUA, Donald Trump a promovat o serie de neadevăruri, unele similare cu narațiunile rusești, despre Ucraina și război. În Coreea de Sud, extremiștii preiau modul lui Trump de a face politică.
Breaking Fake News realizează, săptămânal, o selecție a narațiunilor false demontate în presa internațională.
Mistificările lui Donald Trump despre războiul din Ucraina
Donald Trump şi-a înteţit în ultimele săptămâni atacurile la adresa preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski, pe care l-a învinovăţit că pune obstacole în calea rezolvării conflictului cu Rusia, spre deosebire de Vladimir Putin, care dă dovadă de deschidere şi bunăvoinţă. Acuzaţiile sunt atât de departe de adevăr încât au şocat opinia publică mondială şi i-au dezorientat pe unii dintre susţinătorii liderului de la Casa Albă, puşi în situaţia de a înjgheba, stânjeniţi, explicaţii. La scurt timp după ce Zelenski a deplâns excluderea Kievului de la iniţierea primele discuţii ruso-americane la Riad, Donald Trump i-a dat omologului său o replică tăioasă, sugerând că vina începerii războiului aparţine Ucrainei.
„Cred că îmi stă în putere să opresc acest război. Şi cred că suntem pe drumul cel bun. Dar astăzi am auzit că «vai, dar noi nu am fost invitaţi!» Dar unde ai fost timp de trei ani? Ar fi trebuit să-i pui capăt în trei ani. Ar fi trebuit să nu începi (războiul), aţi fi putut face o înţelegere.”
Acuzaţia lui Trump este profund incorectă. Mai grav, ea preia retorica favorită a preşedintelui rus Vladimir Putin, care susţinea aceeaşi teză în interviul pe care i l-a acordat în februarie anul trecut la Moscova comentatorului conservator american Tucker Carlson.
Inversarea responsabilităţilor pentru războiul din Ucrana l-a determinat pe republicanul Mike Pence, vicepreşedintele lui Trump în primul mandat al acestuia, să-i atragă atenţia pe platforma X că în urmă cu trei ani „Rusia a lansat o invazie neprovocată şi brutală” şi că aducerea păcii „nu poate ignora adevărul”. Iar adevărul este că momentul izbucnirii conflictului dintre Ucraina şi Rusia a fost februarie 2014, când preşedintele pro-rus Victor Ianukovici a fugit la Moscova în urma revoltei pro-europene cunoscută ca „Maidan”. Câteva zile mai târziu, forţele speciale ruse au preluat controlul Crimeei, urmat de anexarea oficială a peninsulei, nerecunoscută de majoritatea comunităţii internaţionale. Conflictul s-a extins apoi în Donbas, unde Moscova a provocat o rebeliune armată a separatiştilor pro-ruşi, acuzând noul guvern de la Kiev de discriminare şi genocid împotriva populaţiei rusofone, afirmaţii respinse de Curtea Internaţională de Justiţie. Primele tancuri au intrat în Ucraina în 24 februarie 2022, dând semnalul invaziei ruseşti pe scară largă.
Anterior fabulaţiilor despre responsabilitatea ucraineană în declanşarea războiului, Donald Trump a lansat, în 19 februarie, o serie de acuzaţii la fel de nefondate la adresa preşedintelui Zelenski.
„Un dictator fără alegeri, Zelenski ar trebui să se mişte repede, altfel o să rămână fără ţară. Trebuie să facă ceva rapid. Războiul merge într-o direcţie greşită. Între timp, noi negociem cu succes cu Rusia încheierea conflictului.”
Cu o zi înainte de a-l înfiera pe Zelenski ca „dictator” lipsit de legitimitate, Trump a afirmat, fără să indice sursa informaţiei, că susţinerea preşedintelui ucrainean în rândul populaţiei nu depăşeşte 4%. Zelenski a contestat procentul, spunând că nu este decât o intoxicare a propagandei Kremlinului. Într-adevăr, mai multe publicaţii ruseşti au pretins că sprijinul pentru liderul de la Kiev a scăzut la 4%, invocând un presupus sondaj de pe canalul Telegram al deputatului ucrainean pro-rus Olexandr Dubinski, sancţionat de administraţia americană în 2021. Însă, potrivit unui sondaj realizat în februarie de Institutul Internaţional de Sociologie de la Kiev, rata de aprobare a preşedintelui Zelenski este de 57%. Chiar dacă reprezintă o scădere semnificativă faţă de procentul de 90% de la începutul războiului şi apoi 77% la sfârşitul lui 2023, cifra arată că Zelenski îşi menţine legitimitatea. Pe de altă parte, teza lipsei de legitimitate a preşedintelui ucrainean a fost intens promovată de Vladimir Putin, care i-a reproşat nu o dată că nu a convocat alegeri după ce a câştigat un mandat de cinci ani în 2019. Un reproş ridicol, de vreme ce legea marţială decretată în ziua invaziei ruse exclude organizarea de alegeri pe timp de război. În acelaşi timp, rezultatele unei consultări populare în condiţiile în care o cincime din teritoriul ucrainean este ocupată de Rusia, milioane de ucraineni sunt refugiaţi în întreaga lume şi sute de mii luptă în tranşee ar fi imposibil de luat în serios.
Un alt neadevăr lansat de Donald Trump priveşte dimensiunea ajutorului american pentru Ucraina. Trump a scris pe contul său de pe platforma Truth Social că Zelenski „a convins Statele Unite ale Americii să cheltuiască 350 de miliarde de dolari” şi „să intre într-un război care nu a putut fi câştigat”. Anterior, Trump afirmase că Zelenski i-ar fi spus că „nu ştie” unde s-au dus jumătate din banii americani – răstălmăcind afirmaţia liderului ucrainean, potrivit căreia peste jumătate din ajutorul american anunţat nu a fost încă livrat. În 1 februarie, Zelenski a declarat pentru Associated Press că Ucraina a primit „puţin peste 75 de miliarde de dolari” din ajutoarele de 177 de miliarde votate de Congresul SUA, constând în special în echipament militar. Suma avansată de preşedintele ucrainean pare veridică, din moment ce Departamentul de Stat american anunţa în 20 ianuarie că, de la începutul invaziei, Statele Unite au oferit Ucrainei 65,9 miliarde de dolari în ajutor militar. Între timp, Institutul Kiel, un organism german de cercetare economică, a calculat că din 2022 până la sfârşitul anului trecut, Statele Unite au oferit 114,2 miliarde de euro, adică aproximativ 120 de miliarde de dolari, în ajutor financiar, umanitar şi militar, din care 64 de miliarde ajutor militar. Toate aceste cifre convergente sunt departe de suma de 350 de miliarde clamată de Donald Trump.
La fel de neadevărată este şi afirmaţia lui Donald Trump privind generozitatea Statelor Unite faţă Ucraina, comparată cu ajutorul presupus mai modest dat Kievului de statele europene.
„Statele Unite au cheltuit 200 de miliarde de dolari mai mult decât Europa. Iar banii europenilor sunt garantaţi. Îşi recuperează banii. Este o formă de împrumut. Nimeni nu ştie asta. Eu o ştiu. (…) Statele Unite nu primesc nimic înapoi, iar ei îşi iau banii înapoi. E un împrumut. În timp ce ei îşi iau banii înapoi, noi le-am dat banii pur şi simplu.”
Datele publicate de Institutul Kiel îl contrazic pe Donald Trump: Europa a fost cel mai mare donator către Ucraina, dar cea mai mare parte a ajutorului a fost de ordin financiar sau umanitar, nu militar. Potrivit informaţiilor colectate, naţiunile europene au alocat, per ansamblu, 70 de miliarde de euro sub formă de ajutor financiar şi umanitar şi 62 de miliarde ca ajutor militar.
Cât despre pretinsa formă de „împrumut” a ajutorului furnizat de europeni, preşedintele Trump a fost corectat fără reţineri de către omologul său francez Emmanuel Macron, în faţa jurnaliştilor prezenţi în 24 februarie în Biroul Oval.
Donald Trump:
„Europa împrumută bani Ucrainei, ei îşi primesc banii înapoi…”
Emmanuel Macron:
„Nu, de fapt, ca să fim sinceri, am plătit 60%% din efortul total şi au fost, ca şi în cazul SUA, împrumuturi, garanţii, subvenţii, şi am furnizat bani reali, să fie clar! Avem 230 de miliarde în active îngheţate în Europa, active ruseşti, dar nu ca garanţie a unui împrumut, pentru că nu ne aparţin, deci sunt îngheţate.”
O altă afirmaţie cel puţin hazardată a lui Donald Trump este cea privind numărul victimelor războiului din Ucraina. Preşedintele american a spus în mai multe rânduri că în conflict ar fi murit „milioane” de oameni, deşi niciuna dintre tabere nu a oferit până acum cifre verificabile. În februarie, Zelenski a declarat la postul american NBC că 46.000 de ucraineni şi-au pierdut viaţa. Corespondentul de război ucrainean Iuri Butusov cita în decembrie surse militare, spunând că au murit 70.000 de ucraineni. Rusia nu a mai furnizat nicio informaţie de la sfârşitul lui 2022, când a recunoscut că ar fi pierdut mai puţin de 6.000 de soldaţi. În schimb, site-ul independent Mediazona şi BBC, care au examinat mai multe surse publice, au identificat peste 90.000 de militari ruşi. În decembrie, secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, declara că numărul ruşilor morţi şi răniţi este de 700.000. Acestora li s-ar adăuga soldaţii nord-coreeni: 1.100 potrivit Seulului, 3.000 conform Kievului.
Extremiştii sud-coreeni îşi „salvează” ţara cu metodele mișcării pro-Trump
Şepci roşii, sloganuri precum „Opriţi furtul!”, steaguri americane, violenţe şi atacuri directe asupra instituţiilor democratice… Extrema dreaptă sud-coreeană a preluat ingredientele mişcării pro-Trump „Make America Great Again” pentru a-l apăra pe preşedintele demis Yoon Suk-yeol, cel care a încercat să impună în ţară legea marţială în 3 decembrie anul trecut. În 15 februarie, între 15 şi 20.000 de oameni s-au adunat în oraşul Gwangju pentru o rugăciune colectivă menită să salveze Coreea, eveniment organizat de un grup creştin conservator. Printre participanți, multe persoane în vârstă, evangheliști fervenți dar şi tineri conservatori cu vârste între 20 și 30 de ani, baza electorală anti-feministă a președintelui de extremă-dreapta al cărui proces pentru tentativă de insurecţie a început joi.
După suspendarea șefului statului, susținătorii extremei drepte sud-coreene au sporit numărul mitingurilor de susținere, prilej de discursuri provocatoare și atacuri violente la dresa taberei politice adverse, Partidul Democrat din Coreea de Sud. Dreapta sud-coreeană este puternic asociată cu un puternic anticomunism și, prin extensie, glorifică Statele Unite, care i-au susținut pe sud-coreeni în 1953 după războiul din Coreea. Sloganurile „Make Korea Great Again” şi „Stop the steal” sunt împrumutate de la susținătorii lui Donald Trump, care le-au folosit după eşecul electoral al acestuia din 2020, pentru a pretinde că alegerile au fost „furate” și că a existat o conspirație în favoarea democraților. Pe reţelele X şi Instagram, hashtag-ul #Stop the steal a ajuns să fie folosit mai multe de sud coreeni decât de americani.
Între sloganurile des utilizate la marșurile în favoarea preşedintelui demis se numără şi „PCC afară!”, cu referire la Partidul Comunist Chinez. Şi asta pentru că circulă o teorie a conspiraţiei conform căreia chinezii s-ar afla în spatele demiterii președintelui sud-coreean.
Un alt punct comun cu mișcarea „MAGA” al extremei drepte coreene este atacarea instituțiile democratice. În 15 ianuarie, extremiştii de dreapta au atacat tribunalul din Seul unde este judecat președintele, după ce s-a anunțat că arestarea preventivă a acestuia va fi prelungită. Acţiunea agresivă este comparată de mai mulţi analişti cu asaltul susţinătorilor lui Trump asupra Capitoliului în 6 ianuarie 2021. Alegerea oraşului Gwangju pentru mitingul extremiştilor de dreapta este o provocare în sine, din motive istorice. În mai 1980, localnicii s-au revoltat împotriva introducerii legii marţiale de către dictatorul Doohwan Chun, susţinut de Statele Unite. Oraşul a fost asediat de armată iar mulţi civili au fost ucişi. Evenimentele tragice de atunci au făcut ca Gwangju să fie considerat de către mulţi coreeni sanctuarul democraţiei.
