Pe măsură ce războiul din Ucraina se prelungește, consecințele sale economice se resimt și în rândul aliaților Rusiei din Asia Centrală. Nevoiți să găsească piețe alternative pentru exporturile lor de mărfuri și forță de muncă, acești aliați constată că Rusia își pierde pârghiile și încep să-și arate nemulțumirile.
În luna iulie, președintele Kazahstanului, Kassîm-Jomart Tokaev, a propus, în cadrul unei întâlniri cu Vladimir Putin, înghețarea războiului din Ucraina, iar Kremlinul a respins această idee în aceeași zi. La sfârșitul lunii septembrie, Tokaev a reiterat acest apel la Berlin, în timp ce exportul de petrol kazah prin portul rus Novorossiisk continua să fie afectat de atacurile cu drone.
De ce aliații Moscovei au devenit mai îndrăzneți, ce pârghii de influență mai are Kremlinul asupra regiunii, de ce Baku își permite să vorbească cu Rusia pe un ton pe care nimeni altcineva nu și-l permite și care este singurul lucru capabil să schimbe cu adevărat politica Rusiei? Veridica i-a adresat aceste întrebări lui Parviz Mullodjanov, politolog independent din Tadjikistan, care consideră că Rusia își taie singură craca pe care se sprijină influența sa în Asia Centrală.
„Nu ne respectați”: cum s-a acumulat nemulțumirea aliaților Rusiei
VERIDICA: Pe 25 iulie, într-o vizită la Omsk, în prezența lui Vladimir Putin, președintele Kazahstanului, Kassîm-Jomart Tokaev, a propus înghețarea conflictului din Ucraina, iar Kremlinul a respins propunerea în aceeași zi. Ce s-a întâmplat și de ce este important acest episod?
PARVIZ MULLODJANOV: Episodul este important prin faptul că reflectă gradul de nemulțumire care se acumulează în prezent în rândul aliaților Rusiei. Această nemulțumire se acumulează deja de mult timp. De fapt, ea ajunsese la cote mari încă din 2023, pentru că apăruse de la bun început: când a izbucnit războiul, acești aliați au fost șocați să constate că nu li se acordă nicio importanță. În culise se spunea: suntem membri ai aceleiași alianțe defensive, iar voi ne atrageți într-un război fără să ne informați despre planurile voastre. Încă de la început, acest gând era în mintea tuturor liderilor țărilor membre ale OTSC (Organizația Tratatului de Securitate Colectivă) și ale OCS (Organizația de Cooperare de la Shanghai). Putin a acordat atenție doar Chinei. Țările din Asia Centrală nu au știut nimic până în ultimul moment. În orice caz, ele nu au avut niciun rol în luarea acestei decizii. Prin urmare, a existat această nemulțumire.
Apoi, în octombrie 2022, aceeași nemulțumire a fost exprimată de președintele Tadjikistanului, Emomali Rahmon, la summitul „Asia Centrală – Rusia” de la Astana. A început să vorbească brusc, pe neașteptate, și toată lumea a rămas înmărmurită, pentru că nimeni nu se aștepta la asta. A început prin a spune: „Nu ne respectați, avem dreptul la respect în cadrul acestei alianțe”. El a ținut un discurs extrem de afectat, de aproximativ cinci minute, pe care puțini l-au înțeles la momentul respectiv. Abia ulterior, majoritatea experților au remarcat că tocmai atunci au fost impuse sancțiunile, ceea ce a afectat grav economia. Asta s-a întâmplat atunci pentru prima dată, și impactul a fost foarte puternic. Și nemulțumirea asta era discutată, evident, în culise, până când a izbucnit.
Iar Tokaev a spus același lucru acum, pentru că războiul din Ucraina a lovit puternic, tocmai acum, economia Kazahstanului: 80% din exporturile de resurse petroliere ale Kazahstanului trec prin portul rus Novorossiisk, care este acum practic paralizat. Acest lucru reprezintă o lovitură uriașă pentru interesele Kazahstanului și, de aceea, Kazahstanul este extrem de interesat ca totul să se termine cât mai repede posibil.
Același lucru este valabil și pentru celelalte republici din Asia Centrală, inclusiv Tadjikistan, Kârgâzstan și Uzbekistan. Din cauza situației create, veniturile din exportul de gaze ale Uzbekistanului au scăzut practic la zero în ultimii cinci ani. Veniturile din gaze pe care le mai are în prezent provin în principal de pe piața internă. În parte, asta se datorează războiului și turbulențelor conexe. La aceasta se adaugă dinamica migrației forței de muncă: potrivit unor estimări, aceasta scade anual cu 15–17%, iar în ultimele șase luni a înregistrat o scădere de 17–20%. Ca urmare, scad şi veniturile statelor. În plus, atacurile asupra rafinăriilor rusești au făcut ca livrările de produse petroliere către Asia Centrală, prevăzute în contracte, practic să se oprească. De exemplu, 85–90% din produsele petroliere destinate Tadjikistanului erau furnizate din Rusia în baza unor contracte pe termen lung cu „Gazprom”. Toate acestea s-au oprit brusc, și Tadjikistanul se află într-o situație extrem de neplăcută. În plus, fluxul principal de mărfuri a trecut multă vreme prin Rusia, iar o parte deosebit de importantă a produselor alimentare era importată prin Rusia. Acum, consumatorii din aceste țări sunt afectați de creșterea prețurilor. Toate acestea provoacă nemulțumiri. De aceea, Tokaev a vorbit în termeni atât de duri.
VERIDICA: Până acum, aceste țări păreau să adopte o poziție neutră. Asistăm oare la transformarea acestei poziții în obiecții deschise?
PARVIZ MULLODJANOV: Nu, poziția lor a rămas neschimbată. Există două dimensiuni. Există o dimensiune pur diplomatică, oficială, care nu s-a schimbat. Încă de la început, ele au refuzat să recunoască Donbasul, Crimeea și Luganskul, și continuă să o facă. Oficial, ele încearcă să adopte o politică de neutralitate. Încearcă să nu rupă relațiile cu Occidentul. Încearcă să respecte standardele internaționale și cerințele comunității internaționale privind respectarea regimului de sancțiuni împotriva Rusiei. Ele acceptă aceste cerințe. Deși economia lor a depins și continuă să depindă direct de Rusia, ele respectă aceste cerințe. Oricât ar încerca Rusia să le implice în acest conflict, ele refuză cu încăpățânare. Adică au o politică oficială de neutralitate.
Pe de altă parte, dintr-o perspectivă neoficială, se pare că, în culise, ele exercită presiuni asupra Moscovei, pe cât le stă în putință, și își exprimă nemulțumirea. Răbufnirea de atunci a lui Rahmon și declarația recentă a lui Tokaev reprezintă doar o parte din ceea ce se spune.
Rusia își taie craca de sub picioare
VERIDICA: Au țările din regiune impresia că Rusia nu este atât de puternică în acest război pe cât se credea, și de aceea obiecțiile devin tot mai îndrăznețe?
PARVIZ MULLODJANOV: Nu e ca și cum ar simți că este mai slabă. Pur și simplu, influența ei scade semnificativ. Rusia dispune de tot mai puține pârghii de presiune asupra țărilor din Asia Centrală. Înainte, de exemplu, 49% din PIB-ul Tadjikistanului provenea din remitențe, iar acum această cifră este de două ori mai mică. În această privință, Rusia își taie craca de sub picioare, subminându-și propria influență în regiune prin promovarea unei politici anti-migrație dure. Practic, alungă migranții de pe teritoriul său. În prezent, fluxurile migratorii se reorientează puternic, fenomenul accentuându-se de la o lună la alta. Dacă înainte, în ansamblu, 80–90% din fluxurile migrației economice se îndreptau spre Rusia, acum procentul este cu 20–25% mai mic. Are loc o reorientare: țările turcofone se reorientează către Turcia. Uzbekistanul se reorientează către țările din Golf. Între 5 și 10% se reorientează către Europa, iar alte 4-5% se îndreaptă acum către Coreea de Sud. În consecință, odată cu scăderea migrației forței de muncă, pârghiile de influență sunt mai slabe, și Rusia are mai puține mijloace de presiune la dispoziție.
În plus, același lucru se întâmplă și cu fluxurile de mărfuri. Înainte, cea mai mare parte a fluxurilor de mărfuri către Europa trecea prin teritoriul Rusiei. Acum, ruta prin Rusia către Europa este practic blocată. În consecință, fluxurile de mărfuri s-au reorientat către sud. Există Coridorul de Mijloc, care trece prin Kazahstan și mai departe prin Azerbaidjan și Georgia către Europa. În plus, transporturile treceau prin Iran (acum acest traseu este temporar întrerupt), treceau prin sud și prin China. Situația se schimbă radical. În consecință, pârghiile de influență sunt mai puține, iar influența în sine se reduce. Din această cauză, țările din Asia Centrală au mai multă libertate de a-și exprima nemulțumirea.
VERIDICA: Ce pârghii de influență asupra regiunii mai are Moscova în prezent? Care dintre ele mai funcționează și care nu mai funcționează?
PARVIZ MULLODJANOV: Toate pârghiile care existau au rămas, doar că eficacitatea lor reală a scăzut. Așa cum am spus deja, migrația rămâne o pârghie esențială, de exemplu, pentru Tadjikistan și Kârgâzstan: chiar dacă în prezent doar 66% dintre migranții economici pleacă în Rusia, acest procent este foarte mare. Această pârghie rămâne intactă. Apoi vine faptul că, într-un fel sau altul, Kazahstanul este nevoit să-și exporte 80% din petrol prin Rusia, ceea ce constituie, de asemenea, o pârghie. În plus, o parte semnificativă a livrărilor de mărfuri trece totuși prin Rusia către Asia Centrală și înapoi. De asemenea, trebuie menționat că marile companii din Asia Centrală profită acum de pe urma creșterii volumului schimburilor comerciale cu Rusia. Acesta a crescut foarte mult, deoarece în Rusia toate rutele comerciale sunt blocate, și o parte semnificativă a mărfurilor intră în țară prin Asia Centrală, atât cele legale, cât și cele ilegale, atât cele supuse sancțiunilor, cât și cele care nu sunt supuse sancțiunilor. Este și acesta o pârghie, deoarece o parte foarte semnificativă a mediului de afaceri este interesată ca relațiile cu Rusia să rămână la un nivel bun. În plus, există o pârghie legată de securitate, deoarece, într-un fel sau altul, Rusia are posibilitatea de a influența situația internă din toate republicile. Pârghia războiului hibrid este foarte eficientă.
VERIDICA: Dmitri Peskov a declarat deschis că înghețarea conflictului este imposibilă, deoarece Rusia trebuie să-și atingă obiectivele. Va afecta oare un astfel de refuz public relațiile cu Astana, sau nu trebuie să ne așteptăm la măsuri punitive din partea Rusiei?
PARVIZ MULLODJANOV: Nu, nu cred că vor fi luate măsuri punitive. Ei nu au posibilitatea de a influența în mod semnificativ situația din Kazahstan în acest moment. Dimpotrivă, depind foarte mult de Kazahstan în prezent, deoarece încearcă să obțină o parte din combustibil de acolo. Și, după cum am spus deja, o parte semnificativă din mărfurile supuse sancțiunilor trece, de asemenea, prin Asia Centrală. Prin urmare, în prezent se creează un fel de interdependență între Rusia și Asia Centrală.
„În ceea ce privește Baku, Moscova nu mai dispune de nicio pârghie de presiune”
VERIDICA: În 2024, când apărarea antiaeriană rusă a doborât un avion de pasageri azer, Ilham Aliev a cerut asumarea vinovăției și, în cele din urmă, în octombrie 2025, a obținut-o. De obicei, Moscova nu tolerează să i se vorbească pe un astfel de ton. Ce îi permite Baku-ului să se adreseze Moscovei într-un mod pe care rareori și-l permite altcineva?
PARVIZ MULLODJANOV: În ceea ce privește Baku, Moscova nu mai dispune de nicio pârghie de presiune. Niciuna. Cea mai mare parte a comerțului se desfășoară cu Turcia și cu Occidentul, produsele petroliere fiind, de asemenea, exportate acolo. Din punct de vedere al securității, Baku a trecut complet sub aripa Turciei. Prin urmare, nu există mijloace de presiune. De aceea, pentru a nu deteriora complet relațiile, a fost necesar să-și înăbușe mândria imperială și să-și asume responsabilitatea. În cazul oricărei alte țări, acest lucru nu s-ar fi întâmplat.
VERIDICA: Scepticii susțin că această nouă independență este, în mare măsură, de fațadă: comerțul cu Rusia este în creștere, economiile din Asia Centrală contribuie la ocolirea sancțiunilor prin importuri paralele, iar Azerbaidjanul a semnat cu Rusia un plan de consultări la nivel de ministere de externe pentru perioada 2026–2027. Așa stau lucrurile în într-adevăr?
PARVIZ MULLODJANOV: Realitatea se află undeva la mijloc. Pe de o parte, așa cum am spus deja, pârghiile rămân, dar eficacitatea lor scade. Iar în ceea ce privește Azerbaidjanul, așa cum am menționat deja, Rusia nu mai are absolut nicio pârghie. Au posibilitatea de a cointeresa Azerbaidjanul cu anumite proiecte de cooperare. Apoi, se pare că Azerbaidjanul nu dorește să strice și să rupă complet relațiile cu Rusia; nu are nevoie de asta și nu este în avantajul său. Dar, pe de altă parte, Rusia a pierdut, practic, complet Caucazul de Sud. Abia dacă mai rezistă acolo. Azerbaidjanul a ieșit complet de sub influența sa. În Georgia, influența Rusiei este în mare măsură mitică, exagerată. Același lucru se întâmplă, de fapt, și în ceea ce privește Asia Centrală, și procesul este în desfășurare. Iar vina pentru toate acestea îi revine exclusiv Rusiei. Dacă Moscova vrea să caute un vinovat, nu trebuie să se uite la anglo-saxoni: vina este a Rusiei însăși.
„În acest moment, doar un colaps al propriei economii ar putea influența poziția Moscovei”
VERIDICA: În ce condiții ar putea Kazahstanul sau Uzbekistanul să treacă de la declarații prudente la pași mai tranșanți: să voteze împotriva Rusiei la ONU, să se alăture sancțiunilor, să efectueze livrări către Ucraina?
PARVIZ MULLODJANOV: Nu, deocamdată este puțin probabil. Nu este în interesul lor. Este mai profitabil să ducă o politică multivectorială, o politică mai echilibrată între Occident și Rusia. Pe de o parte, este în avantajul marilor companii și, parțial, desigur, al economiei în ansamblu, dar pentru marile companii este, în principiu, avantajos faptul că în prezent s-a înregistrat o creștere a schimburilor comerciale cu Rusia. Desigur, acolo există o economie subterană foarte extinsă, pe care nici măcar nu o putem monitoriza pe deplin în acest moment. Însă pentru Asia Centrală o astfel de situație este în general avantajoasă, deoarece dominația absolută a Rusiei a încetat complet, iar acum țărilor din Asia Centrală le este foarte ușor să conducă o politică multivectorială, deoarece au apărut simultan mai mulți actori importanți: China, Turcia, Occidentul – care își consolidează influența –, precum și India și Pakistanul, care intră acum în regiune. Pentru țările din Asia Centrală, această situație este mai avantajoasă. Nu este în interesul lor să-și strice relațiile cu Rusia și nici să se implice în acest război nebunesc al Moscovei și să-și strice relațiile cu Occidentul. Ele vor doar să scape de consecințe, să le ocolească, pentru a fi afectate cât mai puțin. De aceea, ele încearcă prin toate mijloacele să-i dea de înțeles Moscovei că trebuie să pună capăt acestui război. Și Tokaev a avut curajul să spună acest lucru în mod public.
VERIDICA: Pot oare aceste cuvinte să înfrâneze Rusia, să influențeze situația sau măcar să ducă la înghețarea războiului din Ucraina? Când o țară vede că își pierde rând pe rând sprijinul aliaților, are acest lucru vreun efect?
PARVIZ MULLODJANOV: Nu. Mi se pare că, în acest moment, doar colapsul propriei economii ar putea influența poziția Moscovei. Nimic altceva. Doar dacă s-ar ajunge în situația în care nu ar mai putea finanța războiul – repet, războiul, nu sectorul civil, ci operațiunea militară – și doar dacă s-ar produce crize economice grave, doar atunci. De exemplu, dacă prețurile la petrol vor scădea din nou foarte brusc și se vor menține câteva luni sub pragul minim pe care se bazează bugetul rus sau sub pragul de rentabilitate al extracției de petrol, gaze și resurse energetice în Rusia. Dacă prețul resurselor energetice s-ar apropia de pragul critic sau ar fi aplicate sancțiuni serioase, cu adevărat serioase, abia atunci ar fi dispuși să facă anumite concesii. Dar, după cum se pare, sunt pregătiți să ignore pur și simplu orice altceva în acest moment. Mi se pare că sunt hotărâți să încerce o nouă ofensivă. Își adună toate forțele, iar următoarele cinci-șase luni vor reprezenta „ofensivă finală”, cum se exprimă ei. Nu vor ține cont de nimic, cu atât mai puțin de țările din Asia Centrală, pe care le consideră în continuare sateliți ai lor.
VERIDICA: Deci țările din Asia Centrală vor continua să se mențină neutre în acest război, fără a ajuta niciuna dintre părți, pur și simplu pentru că asta le convine?
PARVIZ MULLODJANOV: Da. Din punct de vedere diplomatic, vor menține o neutralitate deplină. Nu vor susține nicio inițiativă sau cerere din partea Moscovei în acest domeniu. Vor exercita presiuni asupra Moscovei, în măsura posibilităților, pentru a pune capăt războiului cât mai curând posibil, deoarece suferă foarte mult din cauza acestuia. Pe de altă parte, vor continua să beneficieze de pe urma acestei situații, deoarece Rusia depinde din ce în ce mai mult de comerțul cu Asia Centrală: așa cum am spus, rutele nordice și vestice sunt acum complet blocate, rămânând doar cele sudice și estice.
