Mihail Fedorov, Ministrul ucrainean al apărării, reformist, și Olexandr Sîrskîi, comandantul-șef al Forțelor Armate, conservator, între care existau dispute, au fost demiși din funcții în luna iulie. Ei au fost înlocuiți de influentul om de stat din domeniul securității, Evgheni Khmara, și de generalul Mihailo Drapatîi, care și-a făcut cariere pe front și a cărui popularitate crește rapid.
Analistul politic ucrainean și specialistul în război hibrid, Yehven Mahda, explică modul în care ambițiile personale, presiunea societății civile și logica unui război de lungă durată se împletesc în deciziile lui Volodimir Zelenski. El a explicat de ce, în ciuda remanierilor efectuate de președintele Ucrainei, integritatea conducerii politico-militare a țării va fi totuși menținută.
Să începem cu începutul: cine sunt Fedorov, Sîrskîi și Drapatîi – și de ce toată lumea vorbește acum despre ei?
Mihail Fedorov este un vechi colaborator al lui Volodimir Zelenski, care a coordonat direcția digitală în timpul campaniei electorale din 2019, iar după victoria acestuia a devenit viceprim-ministru pentru digitalizare. Acum jumătate de an, a devenit ministru al apărării, construindu-și o imagine de reformator. Olexandr Sîrskîi – până de curând comandantul-șef al Forțelor Armate, l-a înlocuit în 2024 pe Valeri Zalujnîi în această funcție. Una dintre particularitățile lui Sîrskîi este faptul că părinții și fratele său mai mare locuiesc în Rusia.
Menționez că Sîrskîi a condus, în 2015, apărarea orașului Debalțevo, iar în 2022 – apărarea Kievului și operațiunea ofensivă de la Harkov. Mihailo Drapatîi – noul comandant-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei – a participat la război încă din 2014, pe postul de comandant de batalion. A participat la luptele pentru Mariupol și a scos din încercuire peste 200 de militari ucraineni lângă Izvarino. Drapatîi nu este o personalitate publică, dar este un general foarte popular în armata ucraineană.
În ce măsură s-au diferențiat abordările lor privind conducerea războiului?
În ochii opiniei publice, Fedorov are imaginea unui reformator în funcția de șef al Ministerului Apărării, iar Sîrskîi a unui adept al metodelor conservatoare de conducere a trupelor. Poate că motivul este faptul că Sîrskîi a absolvit Școala Superioară de Comandă Militară din Moscova (așa-numitul școala de cadeți a Kremlinului). Drapatîi este considerat capabil să-și protejeze subordonații. Acum un an, el și-a prezentat demisia din funcția de comandant al Forțelor Terestre, după atacul cu rachete al Rusiei asupra poligonului din regiunea Dnipropetrovsk.
De ce a decis Zelenski să schimbe oamenii-cheie tocmai acum, pe fondul războiului și al presiunilor de pe front?
Ar fi mai bine să-l întrebați chiar pe președintele Ucrainei. Voi menționa doar că legislația ucraineană îi conferă șefului statului dreptul de a-l demite pe ministrul apărării și pe cel al afacerilor externe fără demisia guvernului, aceasta fiind prerogativa sa. Însă Fedorov a fost demis împreună cu întreg guvernul. Prin urmare, cea mai probabilă explicație este gelozia politică a unei părți din anturajul lui Zelenski față de popularitatea ministrului apărării, care are imaginea unui reformator. Fedorov i-a răspuns cu un Maidan din carton; presupun că aceasta este o formă de influență circulară asupra societății.
Care este adevăratul motiv al conflictului dintre Fedorov și Sîrskîi: strategia de război, controlul asupra armatei sau lupta pentru resurse?
Știți, popularitatea lor și percepția societății asupra lor sunt radical diferite. Strategia de război ucraineană constă în încercarea de a obține încetarea ostilităților în condiții avantajoase pentru Kiev. Nu văd nicio problemă în ceea ce privește controlul asupra Forțelor Armate; ierarhia în această chestiune nu a dispărut nicăieri. Trebuie să înțelegem că Ministerul Apărării elaborează viziunea strategică, iar Statul Major General asigură conducerea directă a trupelor. În opinia mea, greșeala lui Zelenski a constat în faptul că nu i-a demis simultan atât pe Fedorov, cât și pe Sîrskîi. Declarațiile lui Fedorov îndreptate împotriva lui Sîrskîi fac mai degrabă parte dintr-o strategie politică.
Ce va schimba cu adevărat numirea lui Drapatîi?
Numirea lui Drapatîi a stârnit o euforie vizibilă, dar aceasta va fi de scurtă durată. El va trebui să ia decizii nepopulare, în special să intensifice mobilizarea, întrucât experții se așteaptă ca, în toamnă, Rusia să recurgă la o mobilizare în masă. Nici amploarea războiului, nici lungimea liniei frontului nu ne permit să sperăm la un succes rapid.
Unii analiști consideră că, prin aceste demiteri, Zelenski își consolidează controlul personal asupra armatei – în ce măsură corespunde acest lucru realității?
Zelenski este, oricum, Comandantul Suprem, dar nu exercită controlul asupra Forțelor Armate ale Ucrainei în mod direct. El își poate exprima opinia în fața generalilor, dar nu are influență asupra comandanților de batalion.
Cum se reflectă aceste remanieri asupra capacității Ucrainei de a duce războiul în acest moment?
Pe linia frontului nu există schimbări semnificative, iar în interiorul Rusiei continuă să ardă centrele logistice Wildberries (în iulie 2026, dronele ucrainene au atacat de mai multe ori depozitele și centrele logistice Wildberries din Rusia, ceea ce a dus la arderea mărfurilor comercianților și la apariția unor întârzieri în sistemul logistic) și alte ținte legitime. Războiul are propria sa logică, iar remanierea conducerii politico-militare de la vârf are un impact redus asupra soldaților de rând sau a ofițerilor.
Se poate spune că armata și conducerea politică sunt în conflict pe chestiuni de principiu legate de război?
Nu, nu cred că există un astfel de conflict. Dorința de a învinge Rusia unește milioane de ucraineni. Acest lucru este confirmat și de sociologi.
Ucraina are un nou comandant-șef al Forțelor Armate și ministru al apărării în exercițiu, funcție ocupată de fostul șef al Serviciului de Securitate, Evgheni Khmara. Iar Khmara este numit organizatorul atacurilor diplomatice și militare împotriva Rusiei.
Ce spune această poveste despre starea structurii de putere ucraineană în ansamblu?
Probabil că răspunsul meu va fi paradoxal: acțiunile lui Volodimir Zelenski nu pot submina integritatea conducerii politico-militare a Ucrainei. Dar ar fi bine ca președintele să înțeleagă că drumul spre alegeri trece prin succese pe front, și nu invers.
Cum vor influența toate aceste remanieri desfășurarea războiului? Chiar schimbă ele ceva în mod semnificativ?
Un bun prieten al meu, care a luptat în forțele speciale din 2014 și a avut contacte directe cu Drapatîi, a scris: „Nu vor fi minuni. Dar nici eșecuri nu vor fi. Ucraina va rezista”. Am încredere în părerea lui.
