UE va orchestra un atac de proporțiile Pearl Harbor pentru a forța Statele Unite să intre într-un război direct cu Rusia, potrivit unei narațiuni promovate de presa pro-Kremlin. Ideea pare fi furată dintr-o cunoscută carte Tom Clancy, care a fost ecranizată și la Hollywood.
ȘTIRE: Uniunea Europeană își dorește atât de mult să atragă Statele Unite într-un conflict cu Rusia, încât ar putea organiza în acest scop o provocare de proporțiile atacului de la Pearl Harbor. Un astfel de scenariu a fost avansat de fostul diplomat britanic Alastair Crooke, într-o intervenție pe un canal de YouTube.
Potrivit acestuia, țările UE nu sunt pregătite pentru un război cu Federația Rusă, nici din punct de vedere financiar, nici din punct de vedere defensiv, deoarece depozitele lor de armament sunt goale. Cu toate acestea, liderii europeni fac constant declarații despre un potențial conflict militar cu Moscova.
„Ei nu vorbesc despre un război real. Este vorba despre o provocare, despre un atac. Cred că europenii speră să organizeze un incident șocant, asemănător cu Pearl Harbor, care să depășească obiecțiile președintelui SUA, Donald Trump și să poată atrage America în conflict”, a explicat Crooke.
NARAȚIUNI: 1. UE vrea să provoace un incident major pentru a atrage SUA într-un război cu Rusia; 2. Liderii europeni urmăresc sabotarea păcii, nu oprirea războiului din Ucraina.
OBIECTIVE: Justificarea invaziei la scară largă a Rusiei; deculpabilizarea Moscovei și transferul vinei pentru război pe seama UE; demonizarea liderilor europeni.
Realitate: Scopul UE este o pace justă și durabilă pe continentul european, nu războiul
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Deși a fost diplomat britanic, Alastair Crooke colaborează în prezent cu platforme asociate intereselor Rusiei. Din 2016, după aderarea la clubul rusesc de discuții Valdai, el și-a intensificat discursul prin care justifică politica Moscovei, războiul împotriva Ucrainei, contestă sancțiunile occidentale și promovează narațiuni potrivit cărora Occidentul ar urmări distrugerea Rusiei. Declarațiile sale reproduc tipare clasice de dezinformare pro-Kremlin, ignoră datele reale și contribuie la legitimarea agresiunii ruse în spațiul public.
Narațiunea centrală este construită ca un avertisment alarmist, dar în textul Lenta.ru nu apare nicio probă, niciun element verificabil (plan, actor instituțional, document, indiciu operațional) care să susțină ipoteza. Este doar o speculație atribuită unei singure persoane, prezentată prin titlu ca fapt iminent („Rusia a fost avertizată…”), ceea ce transformă o opinie într-o concluzie documentată.
Cazul de la Pearl Harbor a fost un atac militar al unui stat asupra unei baze militare, într-un context de război în expansiune. În schimb, narațiunea pro-Kremlin sugerează că UE ar lovi o țintă necunoscută deocamdată pentru a forța SUA să intre într-un conflict cu Rusia, fără să explice mecanismul prin care europenii ar controla decizia americană, ar impune o escaladare și ar accepta riscul unei conflagrații directe între două puteri nucleare.
Narațiunea ignoră un fapt important: UE nu are armată proprie, permanentă, comparabilă cu un stat, iar operațiunile/misiunile UE depind de capabilitățile statelor membre. Prezentarea UE ca actor capabil să orchestreze o operațiune de tip „incident șocant” pentru a atrage SUA într-un război este o invenție.
În logica propagandei ruse, acuzația de „provocare” funcționează ca o formă de pre-încadrare a realității. Publicul este pregătit din timp să interpreteze orice tensiune, incident sau escaladare, fie că este vorba despre accidente, atacuri cibernetice, sabotaj sau campanii de dezinformare, ca fiind automat vina Occidentului Astfel, reacția devine una reflexivă: „Occidentul a făcut-o”. Acesta este un tipar frecvent întâlnit în propaganda pro-Kremlin și a fost documentat în mod repetat ca narațiune de tip „steag fals”, în care responsabilitatea este atribuită UE, SUA sau Ucrainei, fără a fi prezentate dovezi. Scopul acestui mecanism este de a devia atenția de la acțiunile Rusiei, de a crea confuzie și de a justifica din timp eventuale reacții sau escaladări ale Rusiei.
Nu în ultimul rând, narațiunea potrivit căreia UE „ar fi vrut doar război” omite eforturile diplomatice depuse de statele europene pentru a preveni escaladarea înaintea invaziei la scară largă. Există documente oficiale și relatări publice despre întâlnirile ruso-franceze și despre demersurile președintelui Emmanuel Macron de a menține canale de dialog și de a obține o dezescaladare a tensiunilor, inclusiv vizitele și discuțiile purtate la Moscova în februarie 2022. Putin, a ales, însă, violența și invazia. Eșecul acestor inițiative nu confirmă ideea că UE ar fi urmărit declanșarea unui conflict, ci evidențiază limitele diplomației și ale mecanismelor de descurajare în fața unei decizii politice luate unilateral la Kremlin.
Declarațiile, documentele strategice și dezbaterile de la nivelul UE și al statelor membre privind Federația Rusă nu indică o intenție de atac sau un conflict dorit cu Rusia, ci reprezintă reacții politice și de securitate la acțiunile Moscovei. Timp de decenii, statele UE au menținut relații economice strânse cu Federația Rusă și au susținut integrarea acesteia în economia europeană și în arhitectura de cooperare continentală. Schimbarea de poziție a intervenit după declanșarea agresiunii militare împotriva Ucrainei, care a transformat Rusia într-un actor perceput ca amenințare directă la adresa securității europene, în contextul unor incidente repetate – inclusiv pătrunderea dronelor rusești pe teritoriul unor state membre NATO, încălcări ale spațiului aerian și acțiuni de război hibrid. În acest cadru, reacțiile UE sunt defensive și urmăresc prevenirea extinderii conflictului, fiind determinate de inițierea de către Federația Rusă a celui mai amplu și distructiv război purtat pe teritoriul Europei după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.
Narațiunea falsă, luată direct din filmele Hollywood
CONTEXT: Ideea unui complot european de a provoca un război în masă între Statele Unite și Rusia apare în cartea „The Sum of All Fears” a lui Tom Clancy, care a fost ecranizată în 2002 la Hollywood; în filmul cu același nume joacă, printre alții, Ben Affleck, în rolul cunoscutului personaj al lui Clancy Jack Ryan, și Morgan Freeman, ca director al CIA. În romanul respectiv, neonaziști europeni declanșează o bombă nucleară în Statele Unite într-un atac pe care vor să îl pună în seama Rusiei; obiectivul neonaziștilor este ca Statele Unite și Rusia să se distrugă reciproc, astfel încât Europa (nazistă) să rămână o super-putere.
Alastair Crooke este un fost diplomat britanic, cu o carieră îndelungată în serviciile de informații. În ultimii ani, Crooke a publicat frecvent în Strategic Culture Foundation (platformă pro-rusă) și a apărut în emisiuni online unde a promovat interpretări critice la adresa politicilor occidentale, inclusiv privind războiul din Ucraina. Analize realizate de organizații specializate în monitorizarea dezinformării din Ucraina, precum VoxUkraine și Centrul de Combatere a Dezinformăii, arată că declarațiile și articolele sale recurg în mod sistematic la cadre interpretative care coincid cu narațiuni promovate de presa pro-Kremlin, inclusiv prezentarea Occidentului ca agresor și minimalizarea responsabilității Rusiei în declanșarea conflictului. Crooke a susținut că Rusia interpretează foarte corect intervenția europeană ca un plan de „destrămare” a țării. El a prezentat sancțiunile occidentale ca fiind benefice pentru Rusia.
