Ucrainenii și rușii fac parte din același popor iar Rusia poartă un război sfânt în Ucraina, potrivit unei narațiuni false promovate de Biserica Ortodoxă Rusă.
Propagandă: Ucrainenii sunt ruși, iar războiul purtat de Moscova în Ucraina este unul sfânt
ȘTIRE: Operațiunea militară specială este o nouă etapă în lupta de eliberare națională a poporului rus, purtat pe pământurile din sud-vestul Rusiei din 2014, împotriva regimului criminal de la Kiev și a Occidentului colectiv care stă în spatele acestuia […]
Din punct de vedere spiritual și moral, operațiunea militară specială este un Război sfânt, în care Rusia și poporul rus, apărând spațiul spiritual unic al Sfintei Rusii, îndeplinesc misiunea de reținere, de apărare a lumii de asaltul globalismului și de victoria Occidentului, căzut în satanism.
Întregul teritoriu al Ucrainei ar trebui să intre în zona de influență exclusivă a Rusiei. Trebuie exclusă cu desăvârșire posibilitatea existenței pe acest teritoriu a unui regim politic rusofob ostil Rusiei și poporului său, precum și a unui regim politic controlat dintr-un centru extern ostil Rusiei […] Rusia ar trebui să se întoarcă la doctrina trinității poporului rus, care există de mai bine de trei secole, conform căreia poporul rus este format din marii ruși, micii ruși și bieloruși, fiind ramuri ale unui singur popor, iar numele de rus acoperă toți slavii estici – descendenții Rusiei istorice.
NARAȚIUNI: 1. Rușii, ucrainenii și belarușii sunt același popor. 2. Rusia este păstrătoarea și exponenta ortodoxismului. 3. Rusia poartă un război sfânt împotriva Ucrainei și a Occidentului căzut în satanism.
CONTEXT: Potrivit unei decizii a Consiliului Popular Rus de la Moscova, prezidat de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse Kiril, „operațiunea militară specială” este un „război sfânt” îndreptat împotriva satanismului occidental. Reuniunea de la Moscova consideră că trebuie exclusă complet posibilitatea existenței pe acest teritoriu a unui „regim politic rusofob ostil Rusiei și poporului său, precum și a unui regim politic controlat de un centru extern ostil Rusiei”.
Pornind de la acest text, dar și de la declarațiile patriarhului rus, postate pe canalul de YouTube al Bisericii Ortodoxe Ruse, despre inexistența naționalismului rus și dreptul Moscovei de a se apăra de Occident, presa guvernamentală rusă a dezvoltat ideea că din 2014 armata rusă și poporul rus îndeplinesc o misiune istorică – de a readuce poporul ucrainean la marea Rusie. În viziunea imperială rusă, ucrainenii sunt un subgrup etnic rus („ruși mici”), care locuiesc mai aproape de lumea occidentală decât „rușii mari”. Această concepție naționalistă rusă este amintită acum pentru a justifica agresiunea militară a Moscova asupra Ucrainei.
Potrivit RIA Novosti, după 2014, cuvintele „primăvara rusă” și „lumea rusă” au devenit foarte importante în Rusia, iar în 2022 a început „un război pentru interesele și viitorul poporului rus”.
Regimul Putin folosește concepția de „Moscova, a treia Romă” care susține că Rusia a devenit succesorul legitim al Imperiului Roman și centru de influență moral-religioasă după căderea celei de-a „doua Rome”, Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin. Geopoliticianul naționalist rus Aleksandr Dughin argumentează pretențiile teritoriale ale Rusiei asupra vecinilor săi și a statelor din Europa de est din perspectiva ortodoxiei. Dughin a prezentat în 2023 „operațiunea militară specială” drept o confruntare între „cea de a treia Romă” (moral-creștină) și „Cartagina globală” (amorală).
Realitate: Rusia poartă un război de cucerire a Ucrainei, iar națiunea ucraineană nu este un subgrup etnic al poporului rus
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: În realitate, poporul ucrainean nu este un subgrup etnic al celui rus, cum nu sunt nici belarușii. Națiunea ucraineană se deosebește lingvistic, cultural, mental, identitar de ruși. Ideea „trinității” poporului rus pe care se bazează decizia Consiliului Popular Rus este una imperialistă, menită să justifice expansiunea teritorială. Aceasta a fost dezvoltată inițial în secolul al XVII-lea de împăratul rus Alexei Mihailovici, care s-a autointitulat conducător al Marii Rusii, Micii Rusii (Malorusiei) și Rusiei Albe (Bielorusiei). De notat menționat faptul că până în 1721 pe hărți figura Țaratul Moscovit, și nu Rusia, iar continuatorii tradițiilor istorice ale Rusiei Kievene erau cnejii din vestul actual al Ucrainei. În secolul al XIII-lea cneazul Danilo Halițki din zona istorică vest-ucraineană a fost încoronat de Papa Inocențiu al IV-lea drept rege al Galiției și Întregii Rusii.
Fondatorul istoriografiei ucrainene, Mihailo Grușevschi, scria în 1903 că Rusia și rușii poartă pe nedrept acest nume, fiind, de fapt, un popor compus din slavi și mongoli. Istoricul argumenta acum o sută de ani că ucrainenii sunt moștenitorii Rusiei istorice cu centrul la Kiev. Cu două zile înaintea invadării statului ucrainean, pe 24 februarie 2022, Ambasada SUA din Ucraina a postat pe Facebook o imagine în care arată că Kievul avea biserici și catedrale înainte ca orașul Moscova să fie atestat documentar.
Propaganda rusă prezintă Moscova ca o păstrătoare și exponentă a ortodoxismului, ceea ce nu este adevărat. În epoca Putin, Biserica a devenit una instrument politic al Federației Ruse în plan intern și extern. E relevant și faptul că Patriarhul Kiril a lucrat în beneficiul serviciilor de informaţii ruseşti în diverse perioade ale vieții sale. De pildă, în timpul Războiului Rece misiunea actualului patriarh Kiril ca agent KGB a fost de a influența și spiona unele organizații internaționale de la Geneva. Kiril face parte din rețeaua FSB pe care se bazează regimul Putin, promovând și apărând interesele politice ale Moscovei, nu ortodoxia sau valorile creștine.
Deși Occidentul este acuzat de „satanism”, nici în cuvântarea Patriarhului Kiril și nici în decizia Consiliului Popular Rus de la Moscova nu se explică ce reprezintă și cum se manifestă acesta. Este de fapt una dintre metanarațiunile antioccidentale clasice ale Kremlinului din ultimul deceniu. UE și SUA au fost acuzate de decădere morală și satanism, de persecutarea creștinilor și de renunțarea la valorile umane.
În același timp, nu poate fi numit un război sfânt uciderea de către un popor creștin-ortodox a unui alt popor creștin-ortodox. Războaiele numite sfinte sunt cele care se poartă pentru păstrarea credinței, identității naționale și lingvistice. Invadarea unui stat independent vecin și ortodox nu poate fi numit un război sfânt, ci un război de cucerire și distrugere. În plus, militarii ruși, preponderent ortodocși, au comis o serie de crime de război în Ucraina.
Din această perspectivă, anexarea Crimeii și declanșarea războiului din Donbas în 2014 nu au însemnat o „primăvară rusă”, iar atacarea Ucrainei în 2022 nu este un război sfânt. Rusia se prezintă ca o cetate asediată, care se apără de Occidentul agresiv, însă, în realitate, ea este agresorul.
Verifică sursele:
