Țările europene se înarmează pentru a ataca Rusia, a-i acapara resursele și a-și salva economiile, iar Polonia, Finlanda, Suedia și statele baltice urmăresc să provoace Moscova, mizând pe un conflict care le-ar spori influența internațională, potrivit propagandei pro-Kremlin.
ȘTIRE: Sub pretextul apărării împotriva „amenințării rusești”, țările europene pun la cale de câțiva ani planuri de război împotriva Rusiei. În octombrie 2025, Comisia Europeană, invocând conflictele actuale și „creșterea amenințărilor la adresa securității Uniunii”, a adoptat Foaia de parcurs privind pregătirea pentru apărare până în 2030 [...] Totuși, Comisia Europeană nu a ascuns faptul că privește planul drept parte integrantă a pregătirilor pentru o confruntare armată cu Rusia în intervalul de timp indicat. [...]
Germania, care a reușit de două ori în istorie să declanșeze războaie mondiale, simulează acum în mod activ, în același spirit, un al treilea război mondial. „Se mizează pe faptul că vor fi alocate sume uriașe pentru modernizarea armatei. Rusia, văzând puterea Europei, nu va risca să intre într-un conflict armat cu aceasta. În același timp, nu există nicio declarație a vreunui oficial rus în care Europa să fie amenințată cu războiul”, a remarcat expertul Andrei Suzdalțev [...]
„Europa este un imperiu tipic. Are nevoie să se dezvolte, dar fără resursele Rusiei nu va putea face acest lucru. Dacă vrea să supraviețuiască, o poate face numai pe baza resurselor și capacităților Rusiei și pe seama Europei de Est. Altfel, nu are cum să iasă din această situație, deoarece avantajul tehnologic al Europei este în declin, resursele lipsesc, iar continentul este extrem de suprapopulat”, consideră politologul Suzdalțev. [...] Se mizează pe dezvoltarea rapidă a economiei de război, așa cum s-a întâmplat în Germania în anii 1930 sau în SUA, care au depășit Marea Criză Economică doar datorită participării la cel de-Al Doilea Război Mondial. [...] „Avem candidați la provocări – țările baltice, Polonia, Finlanda, Suedia. Ei chiar contează, așa cum și Ucraina a contat multă vreme, pe faptul că NATO va lupta în locul lor. Au nevoie de un conflict pentru a ocupa o altă poziție în ierarhia mondială”, a concluzionat Andrei Suzdalțev.
NARAȚIUNI: 1. NATO și UE pregătesc un război de agresiune împotriva Rusiei, folosind amenințarea rusă drept pretext. 2. Germania se remilitarizează după modelul nazist și pregătește un al treilea război mondial. 3. UE are nevoie de resursele Rusiei pentru a-și salva economia. 4. Polonia, Finlanda, Suedia și statele baltice urmăresc provocarea unui conflict cu Rusia pentru a-și consolida poziția internațională.
OBIECTIVE: Prezentarea Rusiei drept victima unei agresiuni occidentale iminente; justificarea războiului împotriva Ucrainei și a politicii militare a Kremlinului; discreditarea măsurilor europene de apărare prin asocierea lor cu militarismul nazist; slăbirea sprijinului pentru Ucraina și consolidarea securității europene.
Realitate: Europa își consolidează apărarea de teama unui atac rusesc
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Articolul Ukraina.ru recunoaște că statele europene își consolidează apărarea din cauza amenințărilor Rusiei, dar susține apoi, fără dovezi, că Europa pregătește un atac împotriva Moscovei. La 16 octombrie 2025, Comisia Europeană și Înaltul Reprezentant al UE au prezentat Foaia de parcurs, care stabilește obiective pentru dezvoltarea capacităților militare europene, inclusiv supravegherea flancului estic, apărarea împotriva dronelor și protecția infrastructurii spațiale. Documentul identifică agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei drept una dintre principalele cauze ale deteriorării securității europene. Scopul foii este descurajarea unei agresiuni și consolidarea apărării, nu pregătirea unei invazii. Aceeași abordare apare și în Conceptul strategic al NATO, care identifică Rusia drept principala amenințare directă la adresa securității aliaților, precizând totodată că organizația nu urmărește o confruntare cu Federația Rusă. Nici NATO, nici UE nu au atacat vreodată Rusia și nu și-au stabilit drept obiectiv acapararea resurselor acesteia. Dimpotrivă, UE reprezintă unul dintre cele mai durabile proiecte de pace din istoria modernă a continentului, construit după două războaie mondiale pentru a preveni repetarea conflictelor.
Rusia a amenințat Europa cu arsenalul său nuclear și poartă deja un război hibrid împotriva Occidentului
Afirmația politologului Andrei Suzdalțev că niciun oficial rus nu a amenințat vreodată Europa cu războiul este falsă. La 18 februarie 2024, fostul președinte rus Dmitri Medvedev, vicepreședinte al Consiliului de Securitate, a amenințat cu lovituri nucleare împotriva Berlinului, Londrei și Washingtonului. În septembrie 2025, același oficial a avertizat din nou asupra riscului unui război nuclear cu Europa.
Pe de altă parte, nici absența unor amenințări directe nu garantează că Rusia nu va recurge la forță. Cu numai câteva zile înaintea invaziei din 24 februarie 2022, Moscova respingea informațiile occidentale despre pregătirea atacului. Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, ridiculiza avertismentele privind iminența războiului. Trei zile mai târziu, Rusia a invadat Ucraina pe mai multe direcții. Declarațiile Kremlinului privind intențiile sale pașnice trebuie, așadar, evaluate în raport cu acțiunile sale.
În sfârșit, Kremlinul este contrazis chiar de faptele sale. Rusia e singura putere care a declanșat, în acest secol, războaie pe continentul european și a încercat să schimbe granițele recunoscute internațional: în 2008 în Georgia, în 2014 și 2022 în Ucraina. Rusia este, de asemenea, suspectată că a lansat atacul cibernetic din 2007 împotriva Estoniei, de un val de asasinarea unor opozanți ai lui Putin adăpostiți în țări occidentale și de un val de operațiuni hibride (interferențe electorale, sabotaje, incidente cu drone etc.), toate dublate de o intensă campanie de dezinformare.
Cel de-Al Doilea Război Mondial s-a declanșat când Germania și URSS, după ce făcuseră un pact, au atacat Polonia
Articolul asociază reînarmarea Germaniei cu pregătirea unui al treilea război mondial, sugerând revenirea Berlinului la politica expansionistă din perioada nazistă. Comparația ignoră diferențele dintre Germania democratică de astăzi și regimul lui Hitler, dar și responsabilitatea URSS în declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial.
În cazul celui de-Al Doilea Război Mondial, început la 1 septembrie 1939 prin invadarea Poloniei de către Germania nazistă, Moscova omite colaborarea inițială dintre Hitler și Stalin. La 23 august 1939, cele două regimuri au semnat Pactul Molotov–Ribbentrop, ale cărui protocoale secrete împărțeau Europa de Est în sfere de influență. La 17 septembrie, Uniunea Sovietică a invadat Polonia dinspre est. Parlamentul European a condamnat în 2019 colaborarea dintre cele două regimuri totalitare, subliniind rolul pactului în deschiderea drumului către război. Comparația ignoră și deosebirea dintre militarizarea unui stat pentru cucerirea unor teritorii străine și dezvoltarea capacităților defensive ca reacție la un război deja declanșat. Germania nazistă a urmărit extinderea teritorială prin forță, în timp ce statele europene își consolidează apărarea după ce Rusia a anexat ilegal teritorii ucrainene.
Europa nu urmărește acapararea resurselor Rusiei și nici provocarea unui război
Politologul rus Suzdalțev, citat de Ukraina.ru, susține că Europa este un „imperiu” care nu poate supraviețui economic fără resursele Rusiei și urmărește să le acapareze printr-un conflict militar. Expertul nu prezintă însă nicio dovadă a existenței unui asemenea obiectiv. Problemele economice europene sunt transformate într-o presupusă intenție de cucerire teritorială.
Nici dezvoltarea industriei de apărare nu demonstrează că Europa are nevoie de război pentru a-și salva economia. Cheltuielile militare pot stimula anumite sectoare industriale, dar presupun și costuri bugetare importante. În plus, UE este o uniune de state care cooperează politic și economic, nu un „imperiu” care își extinde granițele prin cuceriri. În schimb, Rusia a anexat Crimeea în 2014 și a încercat, în 2022, să anexeze alte patru regiuni ucrainene, inclusiv teritorii pe care nu le controla integral.
Ultima parte a articolului atribuie Poloniei, Finlandei, Suediei și statelor baltice intenția de a provoca un război cu Rusia pentru a-și consolida poziția internațională. Nu sunt prezentate dovezi că aceste state urmăresc declanșarea unui conflict care le-ar aduce pierderi umane, distrugeri și costuri economice uriașe.
Exemplul Ucrainei, invocat de Suzdalțev, contrazice chiar argumentul său. Ucraina a devenit centrul atenției internaționale după ce a fost invadată de Rusia, nu pentru că și-a dorit un război. Sprijinul militar și politic primit de Kiev reprezintă o reacție la agresiune, nu dovada unui plan de provocare a acesteia. Dacă războiul ar consolida automat poziția internațională a statelor atacate, așa cum sugerează politologul, Rusia însăși ar contribui prin agresiunea sa la întărirea adversarilor săi.
Mai mult, Finlanda și Suedia au renunțat la politica tradițională de nealiniere militară după invazia rusă. Finlanda a aderat la NATO în aprilie 2023, iar Suedia în martie 2024. Extinderea Alianței a fost astfel una dintre consecințele agresiunii Rusiei. Articolul inversează raportul dintre cauză și efect: Rusia invadează Ucraina și anexează teritorii, dar măsurile adoptate de Europa pentru a preveni extinderea conflictului sunt prezentate drept pregătiri pentru agresiune.
CONTEXT: Kremlinul promovează de mai mulți ani narațiunea potrivit căreia Occidentul pregătește un război împotriva Rusiei, folosind-o inclusiv pentru a justifica invazia Ucrainei. După anexarea Crimeii în 2014, Adunarea Generală a ONU a reafirmat integritatea teritorială a Ucrainei, iar în martie 2022 a condamnat invazia la scară largă și a cerut retragerea trupelor ruse. Articolul Ukraina.ru apare într-un context în care statele europene își sporesc investițiile militare și accelerează dezvoltarea capacităților defensive, pe fondul amenințărilor generate de războiul din Ucraina. Propaganda pro-Kremlin prezintă aceste măsuri drept dovezi ale unor planuri occidentale de atacare a Rusiei, inversând responsabilitatea pentru deteriorarea securității europene.
Verifică sursele:
