După ce SUA a fost „forțată” să atace Iranul, globaliștii care conduc UE au arătat că sunt anti-americani și prieteni ai Chinei și Rusiei, afirmă senin președintele AUR, George Simion.
ȘTIRE: Avem mulți globaliști la conducere în Uniunea Europeană care sunt împotriva președintelui Trump și critică fiecare mișcare pe care o face președintele, iar acum putem vedea că nu sunt prieteni ai Americii, ci prieteni poate ai Chinei sau ai Rusiei. SUA a fost forțată să intre în acest război pentru că, din păcate, diplomația a eșuat. Cred că SUA a câștigat datorită surprizei tactice din primele zile și sper că Statele Unite și președintele Trump vor putea obține o victorie strategică. Cu toții avem nevoie de pace, dar „o pace prin forţă". Este timpul să descurajăm orice terorist, orice islamist radical, orice țară care vrea să trimită bombe. Aceasta este o rearanjare a ordinii mondiale. Este în mod clar o luptă între Statele Unite și China și este în mod clar un punct de cotitură pentru președintele Trump, care vrea să câștige acest război pentru poporul american și pentru supremație în următorii zece-douăzeci de ani.
NARAŢIUNE: După izbucnirea războiului în Iran, conducerea Uniunii Europene este mai apropiată de China și Rusia, decât de Statele Unite.
OBIECTIVE: Promovarea discursului antieuropean și suveranist de factură MAGA, provocarea şi amplificarea de tensiuni sociale, validarea propriilor teorii conspiraţioniste.
Simion, mereu cu un pas în spatele evenimentelor
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Incapacitatea lui George Simion de a înțelege cum se construiește un discurs politic, mai ales la nivel internațional, nu mai surprinde aproape pe nimeni, de ceva vreme. Încă de la interviul acordat în Franța, în timpul campaniei electorale pentru președinție, în care le explica francezilor că trăiesc într-o dictatură, dar nu știu, era clar că fostul lider de galerie face declarații, în orice context, având mereu impresia că discută cu colegii microbiști, înainte de meci.
Ideea îndepărtării Uniunii Europene de SUA nu este nouă, ea circulă încă de la realegerea lui Donald Trump ca președinte. Ceea ce ignoră însă cu desăvârșire promotorii acestei narațiuni – iar George Simion, evident, nu putea face distincție de aceștia – este că dacă astăzi există fisuri în relația transatlantică, ele sunt cauzate de partea americană (vezi, de pildă, declarațiile critice la adresa UE făcute de vicepreședintelui JD Vance la Conferința de Securitate de la Munchen din 2025), care și-a schimbat profund modul în care se raportează la aliații săi, și aici putem aminti și Canada, de exemplu, nu doar Uniunea Europeană. Tensiunile comerciale sau divergențele privind actualul conflict din Orientul Mijlociu au fost provocate de SUA, care acționează unilateral, fără a se consulta cu partenerii săi tradiționali.
Dincolo de divergențe relația SUA – UE rămâne una solidă
Privite însă dincolo de retorică și emoție, datele economice, militare și politice arată că, în realitate, Uniunea Europeană rămâne profund integrată cu Statele Unite, în timp ce relațiile cu China sunt ambivalente, iar cele cu Rusia sunt, în prezent, deschis conflictuale.
Relația transatlantică este, de departe, cea mai puternică relație economică din lume. Comerțul anual dintre Uniunea Europeană și Statele Unite depășește 1,6 trilioane de euro, ceea ce înseamnă schimburi comerciale de peste 4,5 miliarde de euro pe zi. Potrivit datelor publicate de Consiliul Uniunii Europene, UE și SUA reprezintă împreună aproximativ 30% din comerțul mondial și peste 40% din PIB-ul global.
În domeniul securității, cooperarea SUA – UE este poate și mai clară. Majoritatea statelor UE sunt membre ale NATO, alianța militară dominată de capacitățile strategice ale Statelor Unite. De altfel, în ciuda afirmațiilor aberante ale lui Simion, nicio țară europeană, cu excepția Spaniei, nu a condamnat atacurile Statelor Unite și Israelului împotriva Iranului, ba mai mult, Franța, Germania și Marea Britanie (pe care americanii o asociază automat UE) și-au declarat disponibilitatea de a se implica în apărarea aliaților din Orientul Mijlociu, iar Parisul și Londra au aprobat utilizarea propriilor baze militare de către forțele SUA. Mai mult, o serie de țări europene și-au întărit prezenţa militară în Marea Mediterană, atât în scop defensiv, cât și al sprijinului operațiunilor americane în regiune.
Relația UE cu Rusia rămâne profund deteriorată, iar cea cu China e marcată de tensiuni și neîncredere
În ceea ce privește relația Uniunii Europene cu Rusia, aceasta este profund deteriorată, ca urmare a invaziei pe scară largă a Ucrainei din 2022. UE a impus sancțiuni extinse asupra economiei ruse, vizând bănci, energie, transporturi și persoane apropiate Kremlinului, cu scopul de a slăbi capacitatea Rusiei de a continua războiul, iar în același timp, europenii și-au redus drastic dependența energetică de gazul rusesc. Mai mult, Europa a crescut importurile de gaz natural lichefiat din Statele Unite, întărind și mai mult în acest fel relația cu Washingtonul. Relația UE–Rusia este în prezent una conflictuală, Moscova amenințând în repetate rânduri statele europene cu eventuale acte de agresiune, și intensificându-și acțiunile ostile în mai multe state europene. Dacă vorbim de o apropiere de Rusia, ea poate fi observată, paradoxal, în cazul SUA. După întâlnirea între Trump și Putin, dar și anterior acesteia, Statele Unite au dat semne că doresc o apropiere de Rusia, chiar dacă acest lucru ar presupune sacrificarea Ucrainei. La sfârșitul săptămânii trecute, de exemplu, secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a anunțat că Statele Unite iau în considerare ridicarea mai multor sancțiuni asupra vânzărilor de petrol rusesc, în contextul problemelor de aprovizionare generate de situația din Orientul Mijlociu, după ce anterior, autorizase temporar India să cumpere țiței din Rusia, pe fondul creșterii prețurilor globale la petrol.
În ce privește China, această țară este, fără îndoială, unul dintre cei mai importanți parteneri comerciali ai Uniunii Europene, dar cu toate acestea, relația dintre cele două economii este marcată de tensiuni și neîncredere strategică. Potrivit datelor publicate de Comisia Europeană, China reprezintă peste 20% din importurile Uniunii Europene, dar exporturile europene către piața chineză sunt mult mai mici. Din acest motiv, în documentele oficiale ale Bruxellesului, China este definită simultan drept partener, competitor economic și rival sistemic. Această formulare arată că, deși cooperarea economică există, nu există o apropiere strategică comparabilă cu cea transatlantică.
Pacifistul Simion pledează pentru „pacea prin război”
CONTEXT: În primele faze ale atacurilor asupra Iranului, partidul lui Simion s-a remarcat prin lipsa unor reacții oficiale ferme, în ciuda pretențiilor suveraniste ale formațiunii, care apără națiunile și luptă pentru pace. Tăcerea a fost spartă odată cu prezența în SUA a liderului AUR, la conferința „Alliance of Sovereign Nations”, o reuniune a „suveraniștilor” organizată de Turning Point USA, asociația înființată de conservatorul Charlie Kirk, ucis în septembrie 2025. „Sunt multe voci în țară care vor să facem noi pacea mondială, să aducem liniștea în Orientul Mijlociu. Pozițiile noastre nu s-au schimbat, trebuie să existe pace în lume, însă sincer să vă zic, în acest moment, România este într-o situație în care nu mai avem democrație, în care alegerile au fost anulate, în care, chiar dacă avem mâine alegeri, ele nu vor fi libere, în care poporul român nu se poate exprima, în care trebuie să luăm niște hotărâri cu cine suntem, de partea cui. Și în acest moment doar Administrația Trump și doar ideea de normalitate și lume liberă ne poate salva”, le spunea Simion urmăritorilor săi, într-un video filmat în Washington, chinuit probabil de gândul că va trebui să adopte, în cele din urmă, o poziție tranșantă față de conflictul din Orientul Mijlociu. Contrar pozițiilor „pacifiste” luate în cei patru ani de război în Ucraina, de această dată George Simion a ales să incite la continuarea luptelor și atingerea „păcii prin forță”, o dovadă a servilismului fără limite pe care îl manifestă față de Donald Trump, pe care încearcă cu disperare să-l întâlnească personal de câțiva ani deja. În diferitele declarații făcute în timpul vizitei de săptămâna trecută în SUA, liderul AUR a lăudat intervenția militară a lui Trump în Iran, uitând brusc cum lupta pentru pace până mai ieri, și cerea ca România să adopte o poziție de neutralitate față de agresiunea Rusiei. Găsind, salvator, expresia prin care să-și poată justifica atașamentul sentimental și față de pace, și față de agresiunea americană din Iran, într-o declarație pentru Politico, Simion explica cum „în Iran, Venezuela și în alte locuri din lume, administrația Trump face ceea ce este necesar pentru siguranța lumii libere și a democrației.”, pentru că da, în logică suveranistă, democrația se instaurează prin bombardamente și violență extremă. O demonstrează, în continuare, şi Rusia, care se chinuiește de peste patru ani să „elibereze” Ucraina de sub „dictatura” europeană.
În interviul pentru Real America’s Voice în care a pretins că UE se apropie de China și Rusia, George Simion, fidel stilului său de a spune interlocutorului exact ce vrea acesta să audă, a ales apoi să folosească una din expresiile preferate ale lui Donald Trump, aceea de "pace prin forţă", subliniind că „este timpul să descurajăm orice terorist, orice islamist radical, orice țară care vrea să trimită bombe”. Simion promovează aceeași retorică folosită de ani de zile de Israel pentru a justifica atitudinea față de Iran, al cărui program nuclear rămâne un potențial pericol, deși șeful Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), Rafael Grossi, a declarat recent că nu există dovezi că Teheranul construiește în prezent o bombă nucleară.
George Simion crede că americanii susțin războiul, dar acesta e contestat până și de voci MAGA
Continuând să recite lozinci fără logică, Simion a anunțat și „o rearanjare a ordinii mondiale”. Îl informăm pe această cale că, ținând cont de raporturile între marile puteri la această oră, o „rearanjare” ar presupune că SUA își va pierde supremația economică și militară la nivel mondial. George Simion bate câmpii și când afirmă că „este în mod clar o luptă între Statele Unite și China”, deși, într-adevăr, o înfrângere catastrofală a Iranului ar dăuna, cel puțin pe termen scurt, intereselor chineze în zonă. Beijingul este principalul destinatar al petrolului iranian, 90% din exporturile acestei țări luând drumul Chinei, care profită astfel de sancțiunile impuse Teheranului pentru a achizționa țiței la prețuri foarte mici. Însă Iranul nu este singura sursă de petrol pentru economia chineză, care are legături strânse și cu alte state din Golf, în special Arabia Saudită, dar și o colaborare economică excelentă cu Israelul. Așadar, deși atacul asupra Iranului dăunează în oarecare măsură intereselor economice chineze, este exagerat să spunem că Trump urmărește lovirea Chinei prin operațiunile militare pe care le desfășoară în Golf. Mai degrabă, efectele închiderii strâmtorii Ormuz asupra economiei chineze (pusă în practică de Iran, nu de SUA) reprezintă un beneficiu pe care Trump cel mai probabil nu l-a anticipat. Însă chiar şi în aceste condiţii, liderul de la Casa Albă nu poate ignora efectele pe care acest blocaj îl are şi asupra economiei americane.
Simion își încheie alocuțiunea despre războiul din Iran anunțând „un punct de cotitură pentru președintele Trump, care vrea să câștige acest război pentru poporul american și pentru supremație” și dovedind încă o dată că habar nu are ce gândește poporul american, și chiar lideri de seamă ai mișcării MAGA, care practic l-a readus pe Trump la Casa Albă. Sondajele arată că majoritatea americanilor resping atacurile americane asupra Iranului. O cercetare realizată de CNN a constatat că 59% dintre respondenți s-au opus deciziei de a intra în război, iar un sondaj realizat de Reuters a indicat că doar 27% dintre americani susțin decizia președintelui Trump. Mai mult, influentul comentator Tucker Carlson, extrem de apropiat liderului american în trecutul recent, a numit atacurile asupra Iranului „absolut dezgustătoare și malefice”. Marjorie Taylor Greene, fostă membră a Camerei Reprezentanților, care a demisionat din Congres în 2026, tocmai din cauza devierii lui Trump de la calea MAGA, a amintit publicului de promisiunile acestuia din campania electorală. „Am votat pentru America First și fără războaie. Trump și administrația sa și-au trădat promisiunile din campanie de a nu mai purta războaie pe teritorii străine.”, a scris Greene pe X. Până și cunoscutul conspiraționist Alex Jones, o altă portavoce informală a MAGA, a criticat dur atacul asupra Iranului, declarând că „Trump accelerează traiectoria lumii spre un război nuclear mondial.” Într-o postare recentă pe X, Jones se „răstește” la președintele american, care „se p*șă pe noi (votanți Trump și adepți MAGA)”. „ACEASTA NU ESTE EPOCA DE AUR, TRUMP – TREZEȘTE-TE!!!”, îi „strigă” Jones președintelui american. Andrew Tate, cetățean american iubitor de administrație Trump, și influencer cercetat în România pentru mai multe fapte penale, se întreabă, retoric, „de ce să intri într-un război cu Iranul care nu folosește nimănui în Statele Unite?”, iar Candace Owens, o altă conspiraționistă MAGA extrem de influentă în SUA a îndemnat populația țării să nu se înroleze sau să părăsească armata Statelor Unite, spunând că „Trump a trădat America și se așteaptă ca voi să muriți pentru Israel. Nu există nicio onoare în a fi condus la moarte de oameni fără onoare”.
Simion se răzgândește din nou: nu e bine să îi sprijini pe americani
Deloc suprinzător, însă, şi statornic modului său incoerent de a face politică, săptămâna trecută, Simion s-a poziţionat împotriva amplasării temporare, pe teritoriul României, a echipamentelor şi forţelor militare americane, solicitată de administraţia Trump, din nou, în numele păcii. Dovedind, încă o dată, că discursul său nu este altceva decât vorbă lungă şi degeaba, în care spune fix ce crede el că doreşte interlocutorul să audă, argumentaţia lui Simion a fost menţionată apreciativ de presa de stat de la Moscova, extrem de atentă la mişcările de trupe în flancul estic al NATO.
---copie-image.webp)
