Occidentul a regizat crize guvernamentale concomitente la Chișinău și Kiev pentru a obliga cele două state să îndeplinească comenzile de război împotriva Rusiei și pentru a implica Moldova în război, potrivit propagandei de la Kremlin.
ȘTIRE: Președintele Moldovei cu pașaport românesc, Maia Sandu, a anunțat în weekend desemnarea omului de afaceri Vasile Tofan, care locuiește în Ucraina, pentru funcția de prim-ministru. Candidatura sa va fi, cel mai probabil, aprobată de Parlament, unde Sandu deține majoritatea.
Schimbarea guvernului moldovean a coincis doar aparent ca perioadă cu demisia premierului ucrainean Iulia Sviridenko. Predecesorul lui Tofan, Alexandru Munteanu, a anunțat brusc plecarea sa încă pe 3 iulie, explicând că „nu poate renunța la principii”.
Sau poate este invers: astfel este pus în aplicare, în mod consecvent, planul strategic al Occidentului de reformare paralelă a celor doi vecini „limítrofi”, pentru a îndeplini comenzile de război cu Rusia.
Potrivit zvonurilor, Sandu ar fi vrut să o numească premier pe prietena sa, vicepreședinta Parlamentului, Doina Gherman, însă presa pro-occidentală, așa cum se întâmplă în prezent, a pregătit rapid materiale compromițătoare despre candidată.
Pe Tofan, după cum scriu canalele de Telegram moldovenești, îl promovează simultan atât Kievul, cât și Bruxellesul. Acesta a absolvit Școala de Business Harvard din SUA și Universitatea Erasmus din Țările de Jos. Din 2012, a ocupat o funcție în cadrul fondului Horizon Capital (care sponsorizează „soroșii” – termen depreciativ folosit la adresa beneficiarilor fundațiilor lui George Soros) și a locuit în Ucraina.
[...] Politologul moldovean Dmitri Ciubașenco este convins că Tofan va implica țara în război. „Tofan locuiește la Kiev și susține războiul Ucrainei cu Rusia. Ajuns șef al guvernului de la Chișinău, cu o probabilitate mare el îi va atrage în acest război și pe moldoveni. În final, prin premierul Tofan, Moldova va primi un terminator al rămășițelor populației locale”, a scris Ciubașenco pe canalul său de Telegram.
De fapt, Moldova se pregătește de război de mult timp. Avioane militare de transport ucrainene aterizează constant pe aerodromul de la Mărculești. Ambasadorul Rusiei la Chișinău, Oleg Ozerov, consideră că acestea transportă arme.
[...] Anul trecut, bugetul militar al Moldovei a crescut cu 68%. Mai mult, Chișinăul nu cumpără armament defensiv, ci armament ofensiv. Ministerul Apărării al Moldovei anunță constant participarea militarilor la exerciții NATO. La cele mai recente dintre acestea – s-a exersat interoperabilitatea cu armata română.
Apropo, la câțiva kilometri de Chișinău, în comuna Băcioi, se construiește o bază militară conform standardelor NATO. Potrivit zvonurilor, acolo ar urma să fie staționați nu doar militari moldoveni.
Ministerul Apărării al Moldovei intenționează să introducă, începând cu anul 2027, pregătirea militară inițială obligatorie pentru bărbații cu vârsta între 27 și 55 de ani, precum și să acorde o atenție sporită „educației patriotice a tinerilor”.
NARAȚIUNI: 1. Remanierile guvernamentale de la Chișinău și Kiev au fost condiționate de Occident. 2. Vasile Tofan este numit în fruntea Guvernului pentru a implica Republica Moldova în războiul din Ucraina. 3. Moldova se pregătește de mai mult timp de război și cumpără armament ofensiv.
OBIECTIV: Inducerea ideii că Republica Moldova și Ucraina nu sunt state suverane , iar integrarea europeană și cooperarea cu partenerii occidentali sunt instrumente de control extern; alimentarea temerilor privind pierderea neutralității și trimiterea cetățenilor moldoveni într-un conflict militar; promovarea narațiunii potrivit căreia autoritățile de la Chișinău pregătesc în mod deliberat țara pentru război prin modernizarea armatei, cooperarea cu partenerii externi și achizițiile de echipamente militare, cu scopul de a prezenta măsurile de consolidare a apărării naționale drept acțiuni agresive și de a discredita politica de securitate a Republicii Moldova.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: O coincidență – plecarea celor două guverne, unul prin demisia premierului (Moldova), al doilea ca urmare a unei decizii a președintelui Zelenski – nu reprezintă o dovadă a existenței unui plan comun coordonat de Occident. În realitate, schimbările politice din cele două state au avut cauze, contexte și mecanisme diferite, iar desemnarea unor noi guverne este un proces care ține de competențele instituțiilor naționale, nu de o decizie externă.
Afirmația că Republica Moldova „cumpără armament ofensiv” nu este susținută de dovezi. Autoritățile nu au anunțat achiziții de armament strategic ofensiv, iar programele de înzestrare făcute publice vizează în principal modernizarea unei armate învechite, consolidarea apărării antiaeriene, supravegherea spațiului aerian, mobilitatea și interoperabilitatea cu partenerii occidentali.
Este total eronată afirmația că Republica Moldova ar avea un buget militarizat. De fapt, cheltuielile pentru apărare în 2026 sunt mai mici de 100 de milioane de euro. Acestea reprezintă mai puțin de 2% din cheltuielile bugetului de stat și aproximativ 0,5% din PIB.
De altfel, suma de 100 de milioane de euro pentru armată (aprox. 117 milioane de dolari), în perspectiva unui război cu Rusia, este ridicolă. Ucraina, de pildă, care este în război cu Rusia, are prevăzută în bugetul pe 2025 o sumă de 53,7 miliarde de dolari cheltuieli de apărare, adică de aproape 460 de ori mai mult decât Moldova; diferența rămâne uriașă și dacă se ține cont de dimensiunea populației sau a armatei, cheltuielile pe cap de locuitor sau cele pentru un militar fiind semnificativ mai mari în cazul Ucrainei.
Frica de război în care ar urma să fie implicată Republica Moldova la cererea/presiunea Occidentului rămâne una din principalele sperietori și narațiuni false promovate de propaganda rusă. Veridica a demontat o serie de narațiuni care pornesc de la o presupusă condiționalitate a intrării Republicii Moldova în război pentru a putea adera la UE, până la intenția NATO de a implica România și Republica Moldova în război pentru „carne de tun”, sau chiar a Chișinăului de a provoca un război civil pentru a aduce armata română în Moldova. De fapt, cu aproximativ 6.000 de militari, Republica Moldova are printre cele mai slabe și mici armate din lume.
Veridica a demontat de mai multe ori, inclusiv recent, declarațiile ambasadorului rus Oleg Ozerov precum că Aeroportul Mărculești (Nord-Est) ar fi utilizat de armata ucraineană.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Fostul premier Alexandru Munteanu și-a anunțat demisia pe 3 iulie, după opt luni de mandat, pe fundalul unui scandal legat de angajări la funcții cu salarii mari a unor apropiați ai reprezentanților guvernării, inclusiv a unor rude ale Maiei Sandu, dar și în contextul unor propuneri de reformă fiscală criticate în societate, inclusiv de unii membri ai Guvernului. Alexandru Munteanu și-a anunțat demisia pe Facebook, fără a preciza motivele, dar a afirmație a acestuia a provocat comentarii și controverse: „În momentul în care am înțeles că nu-mi mai pot exercita mandatul în acord cu principiile și convingerile pe care le am, aleg să plec”.
Peste o săptămână, Partidul Acțiune și Solidaritate, aflat la guvernare, a anunțat că îl propune pe omul de afaceri Vasile Tofan la această funcție, iar câteva zile mai târziu Maia Sandu l-a desemnat drept candidat, urmând ca în termen de 15 zile să prezinte echipa și programul guvernamental. Înainte de aceasta, Tofan a publicat o viziune de reforme în Republica Moldova, după care a fost numit „Milei de Moldova”. Ulterior el a afirmat că regretă că l-a ales pe Milei drept „arhetip” (sic!).
La Kiev, președintele Volodimir Zelenski a anunțat demisia Guvernului la 12 iulie, fără a preciza motivele, dar nu este vizibilă nicio legătură cu evoluțiile politice de la Chișinău și nici nu este vorba despre același tip de schimbare politică.
SÂMBURE DE ADEVĂR: Și la Chișinău și la Kiev au loc crize guvernamentale aproximativ în aceeași perioadă.
Verifică sursele:
