Majoritatea statelor ONU, inclusiv SUA și China, au refuzat să condamne invazia Rusiei în Ucraina, potrivit unei narațiuni false lansate de propaganda pro-Kremlin, care transformă o declarație comună într-un vot inexistent.
ȘTIRE: Votul antirusesc de la ONU a eșuat de această dată cu mare zgomot, chiar și SUA fiind împotrivă. Danemarca a fost susținută de 48 de state și de UE dintr-un total de 193.
Prilejul a fost potrivit – regimul de la Kiev a sărbătorit 35 de ani de independență. Rezultă că, de 35 de ani, Ucraina se rostogolește la vale. Ei bine, votul de această dată a fost rușinos la un nivel record pentru rusofobi. Doar 50 de țări și organizații statale dintre cele 193 care fac parte din ONU au îndrăznit să condamne Moscova.
Rusia a fost susținută, ca întotdeauna, de China – reprezentantul permanent chinez a declarat că Beijingul este pentru pace, nu pentru condamnarea rușilor. În mod neașteptat, dar în spiritul lui Trump, s-a pronunțat și reprezentantul american, refuzând să voteze pentru rezoluție [...]
De fapt, inițiativa organizării votului a venit din partea Danemarcei. Numai pentru că această țară deține acum, prin rotație, președinția Consiliului de Securitate al ONU. Însă fie ministrul danez de Externe, Lars Løkke Rasmussen, nu a fost convingător, fie Kievul și Zelenski chiar au ajuns să-i exaspereze pe toți, iar Moscova a început să fie ascultată [...]
Trei dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU – Rusia, China și SUA – nu au susținut rezoluția antirusească. Franța și Marea Britanie au rămas în minoritate în principalul organism de reglementare al ONU. Reprezentantul permanent al Rusiei la ONU, Vasili Nebenzia, luând cuvântul de la tribună imediat după acest vot dezastruos pentru rusofobi, a călcat în picioare rezoluția proucraineană, declarând că aliații occidentali ai Kievului fac un joc dublu: îi cer Rusiei să accepte pacea, în timp ce ei înșiși furnizează arme Ucrainei.
NARAȚIUNI: 1. Majoritatea statelor ONU au refuzat să condamne invazia Rusiei în Ucraina. 2. SUA și China au susținut Moscova în timpul unui vot organizat la ONU. 3. Occidentul a rămas izolat în sprijinul acordat Kievului.
OBIECTIVE: Prezentarea Rusiei ca stat susținut de majoritatea comunității internaționale; amplificarea divergențelor dintre SUA și statele europene; discreditarea sprijinului internațional pentru Ucraina; legitimarea războiului de agresiune și contestarea izolării internaționale a Moscovei.
Realitate: Nu a existat niciun „vot rusofob și antirusesc” la ONU
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Informația centrală din articolul publicat de Țargrad este falsă. La ONU nu a avut loc un vot privind condamnarea Rusiei, nu a fost prezentat un proiect de rezoluție și nu au existat 50 de voturi pentru și 143 împotrivă.
La 24 august, ministrul danez de Externe, Lars Løkke Rasmussen, a citit o declarație comună în numele a 50 de state și al Delegației UE. Documentul a fost prezentat în cadrul unei declarații pentru presă, înaintea reuniunii Consiliului de Securitate dedicată Ucrainei.
Declarația a fost susținută de Albania, Andorra, Australia, Austria, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Canada, Costa Rica, Croația, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Honduras, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Japonia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Monaco, Muntenegru, Țările de Jos, Noua Zeelandă, Macedonia de Nord, Norvegia, Panama, Polonia, Portugalia, Coreea de Sud, Republica Moldova, România, San Marino, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția, Ucraina și Marea Britanie, precum și de Delegația UE.
Textul condamnă invazia rusă la scară largă, descrisă drept o încălcare a Cartei ONU și a principiilor fundamentale ale dreptului internațional. Semnatarii cer Rusiei să accepte o încetare completă, imediată și necondiționată a focului, să reia negocierile și să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în frontierele sale recunoscute internațional.
Acest tip de declarație comună reprezintă o poziționare politică voluntară a statelor semnatare. Nu este un act supus votului tuturor celor 193 de state membre ONU. Prin urmare, țările care nu au semnat documentul nu pot fi numărate drept adversare ale acestuia și nici drept susținătoare ale Rusiei.
Consiliul de Securitate a organizat o dezbatere, nu un vot
După declarația pentru presă a avut loc cea de-a 10.212-a reuniune a Consiliului de Securitate, cu tema „Menținerea păcii și securității Ucrainei”. Înregistrarea integrală publicată de ONU și transcrierea reuniuniiarată că nu a fost prezentat și votat niciun proiect de rezoluție.
Țargrad amestecă în mod intenționat două structuri diferite ale ONU. Organizația are 193 de state membre, toate reprezentate în Adunarea Generală, în timp ce Consiliul de Securitate are 15 membri, dintre care cinci permanenți și zece aleși pentru mandate de câte doi ani. Numai acești 15 membri votează rezoluțiile Consiliului de Securitate.
Dacă un proiect de rezoluție ar fi fost supus votului în Consiliu, rezultatul putea cuprinde cel mult 15 voturi, nu 193. În Adunarea Generală puteau vota toate cele 193 de state, însă reuniunea din 24 august nu a fost o ședință a Adunării Generale. Propaganda combină numărul membrilor unei instituții cu procedurile alteia pentru a fabrica rezultatul „50 din 193”.
Vasili Nebenzia a luat cuvântul în calitate de reprezentant al Federației Ruse, în cadrul listei obișnuite de vorbitori. Declarația sa nu a urmat unui „vot dezastruos pentru rusofobi”, așa cum afirmă Țargrad, pentru că un asemenea vot nu a avut loc.
Statele Unite nu se află printre semnatarii declarației comune. Acesta este faptul real de la care pornește manipularea. Absența SUA de pe lista semnatarilor nu reprezintă însă un vot împotriva documentului și nici o susținere acordată Rusiei.
În declarația prezentată la reuniunea Consiliului de Securitate, reprezentantul american a felicitat poporul ucrainean cu ocazia împlinirii a 35 de ani de independență și a precizat că Statele Unite rămân angajate față de viitorul Ucrainei ca stat suveran și prosper. Washingtonul a cerut o încetare imediată a focului și reluarea negocierilor cu bună-credință, oferindu-se să faciliteze dialogul dintre Moscova și Kiev. Poziția americană diferă de cea a statelor care au semnat declarația, ea nu poate fi însă transformată într-un „vot împotriva rezoluției”, pentru că rezoluția și votul există doar în relatarea presei pro-Kremlin.
Țargrad scade cele 50 de state semnatare din totalul de 193 și concluzionează că celelalte 143 au refuzat să condamne Rusia. Acest calcul nu are nicio bază procedurală sau politică.
O declarație comună este transformată într-o victorie diplomatică a Moscovei
Atunci când Adunarea Generală a organizat voturi reale, rezultatele erau clar pro-Kiev. În martie 2022, rezoluția care a condamnat agresiunea Rusiei și a cerut retragerea trupelor a fost adoptată cu 141 de voturi pentru, cinci împotrivă și 35 de abțineri. În octombrie 2022, rezoluția care a condamnat tentativele Rusiei de anexare a patru regiuni ucrainene a primit 143 de voturi pentru și cinci împotrivă. Acestea sunt exemple de voturi ONU reale: există un proiect de rezoluție, o procedură, un număr de voturi pentru, împotrivă și abțineri și un rezultat consemnat oficial.
Mecanismul de manipulare folosit de Țargrad pornește de la câteva fapte reale. Danemarca deține președinția Consiliului de Securitate. Ministrul danez de Externe a citit o declarație susținută de 50 de state și de UE. Statele Unite și China nu au semnat documentul. Vasili Nebenzia a criticat din nou Ucraina și statele occidentale.
Propaganda schimbă însă natura evenimentului. Declarația devine rezoluție, semnatarii devin votanți, iar nesemnatarii – adversari. Din această construcție rezultă o victorie diplomatică inexistentă a Rusiei. Articolul încearcă astfel să demonstreze că Moscova nu mai este izolată, că SUA s-au alăturat Rusiei și Chinei, iar sprijinul pentru Ucraina a rămas limitat la o minoritate occidentală
CONTEXT: Țargrad este un canal rus ultraconservator și naționalist, fondat de omul de afaceri Konstantin Malofeev, promotor al refacerii spațiului imperial rus și al politicii Kremlinului față de Ucraina. Trezoreria SUA îl descrie pe Malofeev drept intermediar între guvernul rus și politicieni pro-ruși din străinătate. Țargrad TV figurează pe lista sancțiunilor UE pentru răspândirea dezinformării și propagandei în sprijinul războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Prin formule precum „rusofobi” și „regimul de la Kiev”, publicația transformă o declarație politică într-un vot inexistent, pentru a prezenta Rusia drept susținută de majoritatea statelor lumii.
Verifică sursele:
