Conflictul militar din apropierea graniţelor ţării a readus în atenţie discuţia despre capacităţile defensive ale României, iar odată cu apropierea sărbătoririi Zilei Naţionale a României, propaganda suveranistă a revenit la discursul prin care anunţă pierderea sistematică a independenţei de stat, simbolizat de data aceasta de faptul că la parada de 1 Decembrie ar participa doar militari străini. În realitate, la paradă sunt invitate în mod constant unităţi ale armatelor partenere, nu doar din cadrul NATO, ci chiar şi din spaţiul ex-sovietic.
ȘTIRE: „Parada militară de Ziua Națională a României nu va mai fi a României. MApN a decis să invite 600 de militari străini din NATO, care să defileze în locul Armatei Române. Reprezentanții ofițerilor în rezervă spun că este o bătaie de joc la adresa cetățenilor și că acest lucru înseamnă că România nu mai are armată, fiind și un semnal clar că teritoriul țării noastre a fost pus la dispoziția NATO.”
NARAȚIUNE: Lăsată fără resurse, capital, forță de muncă şi justiţie independentă, România a pierdut şi ultimul bastion al suveranităţii, armata.
CONTEXT: Încă din zilele premergătoare invaziei ruse în Ucraina, au fost lansate în spaţiul public mai multe dezinformări privind armata română (se pregătește de război, își mobilizează rezerviștii), precum şi naraţiuni false legate de capacităţile defensive ale statului român (are o armată slabă, dotată cu echipamente depășite etc). Intensificarea acestora are, de fapt, menirea să decredibilizeze NATO și să submineze încrederea în acesta. Majoritatea au fost demontate, într-un interviu pentru Veridica, de șeful Direcției Informare și Relații Publice a MApN, generalul de brigadă Constantin Spînu. Nici informaţia în discuţie acum nu face excepţie, fiind doar o altă piesă în puzzle-ul dezinformaţional cu origini la Moscova.
OBIECTIV: Promovarea discursului de tip suveranist și antioccidental, subminarea încrederii în NATO.
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Parada militară de 1 Decembrie reprezintă o constantă în cadrul manifestărilor prin care România îşi sărbătoreşte Ziua Naţională, excepţie făcând anul 2020, când, din cauza restricţiilor impuse de pandemie, aceasta a fost anulată. Odată cu aderarea la NATO şi semnarea altor tratate şi parteneriate militare bilaterale, alături de forţele armate române, la paradă participă şi militari străini, într-un demers bazat pe reciprocitate. Este evident însă că numărul militarilor participanţi la paradele altor state este mai mic decât cel al militarilor străini care defilează în România, pentru că vorbim de comparaţia între efective generate de mai multe state şi efectivul unei singure ţări. Faptul că „nu mai avem efective” este evident o informaţie falsă, în prezent armata română numărând aproximativ 75.000 de militari activi, la care se adaugă un număr de circa 55.000 de paramilitari (în principal jandarmi), iar forțele militare în rezervă sunt estimate la 50.000 de oameni. Afirmaţia „[...] americani, francezi, polonezi și care mai sunt prin țară, că sunt mai mulți decât noi” este la fel de absurdă, efectivele de militari străini prezente pe teritoriul României nefiind mai mari de 5.000 de oameni, şi asta în contextul conflictului din Ucraina. Înainte de 24 februarie, în România se aflau aproximativ 3.300 de militari străini. Polonia, unul din statele preferate drept exemplu de independenţă de către propaganda naţionalistă, găzduia 10.500 de militari străini, dar acest fapt nu părea a ştirbi deloc suveranitatea poloneză în ochii patrioţilor români. Nu în cele din urmă, Hotărârea de Guvern la care face referire articolul în discuţie aprobă invitarea unui număr de cel mult 600 de persoane care vor face parte din detaşamentele armatelor statelor membre NATO şi partenere. Este destul de clar, apreciem, că impunerea unei limite nu presupune şi atingerea ei. Şi, că tot vorbim de sute de persoane, avem ca exemplu, parada din 2019, la care au participat 500 de militari din 21 de state aliate sau partenere. E drept însă că atunci, neconfruntată nici cu pandemia, nici cu războiul, propaganda naţionalistă îşi cam pierduse din elan: în lipsa agresiunilor ruseşti, acum trei ani nu se punea problema „că am devenit o țintă vizibilă pentru ruși” şi nici că defilarea unor militari NATO în România ar reprezenta o provocare pentru Moscova.
În ceea ce privește statutul de „teritoriu ocupat” de forţele NATO, aici avem de-a face cu o teză promovată intens de propaganda rusă și pro-rusă și este o continuare directă a tezelor din perioada Războiului Rece privind Occidentul acaparator și exploatator. România este cea care a cerut să fie acceptată în NATO și și-a luat angajamentul ca, în calitate de membru, să accepte și să adopte regulile comune pentru toate statele membre. Deși forța militară și politică a României nu este la fel de mare ca aceea a majorității statelor membre (ceea ce se poate traduce într-o influență mai mică la nivelul NATO) ea este, legal, un membru care are exact aceleași drepturi și obligații ca și celelalte. Se poate argumenta că, odată cu intrarea în NATO, toate țările au cedat o parte din teritoriul lor armatelor NATO, dar acest lucru reprezintă un act voluntar şi nu consecinţa unei invadări teritoriale.
