Donald Trump a salvat lumea de un război nuclear pe care Europa intenționa să-l declanșeze, susține președintele belarus, Aleksandr Lukașenko, citat de presa pro-Kremlin. În realitate, Rusia ar fi luat în calcul folosirea armelor nucleare și ar fi fost avertizată de SUA să nu recurgă la această opțiune.
ȘTIRE: Președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a declarat în cadrul celei de-a IV-a Conferință Internațională de la Minsk privind Securitatea Eurasiatică că liderul de la Casa Albă, Donald Trump, ar trebui să primească Premiul Nobel pentru Pace.
„Trump nu le-a permis europenilor să declanșeze un conflict nuclear. El împiedică într-adevăr bătrâna Europă să declanșeze al Treilea Război Mondial”, a subliniat liderul belarus.
Lukașenko a remarcat, de asemenea, că politica lui Trump polarizează lumea și provoacă critici justificate, însă tocmai această politică salvează planeta de un conflict global devastator. „Nu degeaba vorbesc atât de des despre americani. Deși nu se află în regiunea noastră, multe depind de ei. Trump, prin acțiunile sale, chiar dacă sunt contradictorii, împiedică izbucnirea celui de-al Treilea Război Mondial, care s-ar putea transforma într-un conflict nuclear”, a declarat președintele Belarusului.
NARAȚIUNI: 1. Statele europene intenționau să declanșeze un război nuclear, dar au fost oprite de Donald Trump. 2. Europa este responsabilă pentru izbucnirea războiului din Ucraina.
OBIECTIVE: Prezentarea Europei drept principala amenințare la adresa păcii mondiale; exonerarea Rusiei de responsabilitatea pentru declanșarea războiului din Ucraina; discreditarea politicilor europene de securitate și a sprijinului pentru Kiev; prezentarea administrației americane drept singurul actor capabil să împiedice un conflict nuclear.
Doctrina țărilor europene cu arsenal nuclear prevede că acesta are un rol defensiv. Un atac nuclear contra Rusiei, lipsit de sens dată fiind capacitatea de ripostă a acesteia
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Doar două țări europene, Franța și Marea Britanie, dețin arsenale nucleare, iar numai prima dintre ele este și membră a Uniunii Europene; aceasta din urmă nu dispune nici de o armată proprie, nici de arsenal nuclear. În Europa sunt, totodată, amplasate arme nucleare americane, se află sub controlul exclusiv al Statelor Unite, iar utilizarea sa necesită autorizarea președintelui american. Prin urmare, statele europene care găzduiesc aceste arme nu pot decide independent lansarea unui atac nuclear. Afirmația lui Lukașenko este astfel lipsită de logică: Donald Trump este prezentat drept cel care a împiedicat utilizarea unor arme asupra cărora europenii nu aveau oricum autoritatea de decizie. În privința arsenalelor independente ale Franței și Regatului Unit, Lukașenko nu prezintă vreo dovadă că liderii acestor state intenționau să declanșeze un război nuclear. Mai mult, atât doctrina nucleară a Franței, cât și cea a Marii Britanii, prevăd că rolul arsenalului nuclear este unul defensiv și de descurajare a unui atac cu arme de distrugere în masă.
Nici documentele NATO nu susțin acuzațiile lui Lukașenko. Potrivit doctrinei nucleare actualizate în 2026, scopul fundamental al capacităților nucleare ale Alianței este menținerea păcii și descurajarea agresiunilor. Existența arsenalelor nucleare și modernizarea acestora nu constituie dovezi ale intenției de a declanșa un conflict nuclear.
Franța și Marea Britanie au, împreună, mai puțin de 600 de focoase nucleare, față de peste 5400 Rusia, țara cu cel mai arsenal nuclear din lume. Sistemul nuclear al marilor puteri este gândit inclusiv pentru un răspuns la un atac nuclear masiv (nu în ultimul rând de pe submarine care ar supraviețui și unei ipotetice distrugeri complete a arsenalului aflat pe propriul teritoriu). Dacă Rusia ar fi ținta unui atac nuclear, aceasta are capacitatea de a distruge țara sau țările care au recurs la astfel de arme, astfel încât un război nuclear ar fi sinucigaș pentru oricine l-ar declanșa.
Rusia a amenințat frecvent că va recurge la arme nucleare, iar generalii ruși au luat în calcul folosirea lor în Ucraina. Americanii ar fi avertizat Moscova să nu recurgă la această opțiune
După invadarea Ucrainei la scară largă, atât propaganda rusă cât și o serie de responsabili de vârf, începând cu președintele Vladimir Putin, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev, și ministrul de externe, Serghei Lavrov. Mai mult, Rusia a lansat de mai multe ori asupra Ucrainei rachete Oreșnik, dezvoltate pentru a purta focoase nucleare și a capturat centrale nucleare și s-a angajat în lupte în preajma acestora. În 2024, Moscova și-a schimbat doctrina nucleară, extinzând umbrela sa nucleară asupra Belarusului și anulând o serie de restricții auto-impuse anterior privind utilizarea armelor nucleare.
Nu în ultimul rând, în 2022, pe fondul succesului înregistrat de contra-ofensivele ucrainene, responsabili militari ruși au luat în calcul folosirea armelor nucleare în Ucraina, potrivit informațiilor obținute de serviciile secrete americane. Statele Unite chiar ar fi avertizat direct Rusia, la vremea respectivă, să nu recurgă la această opțiune.
Europa a încercat să prevină războiul din Ucraina, nu să-l declanșeze
Uniunea Europeană reprezintă unul dintre cele mai de succes proiecte de pace din istoria contemporană. Creată pentru a preveni repetarea războaielor care au devastat continentul, integrarea europeană a transformat reconcilierea franco-germană în fundamentul unei cooperări politice și economice durabile. Pentru contribuția sa la promovarea păcii, reconcilierii și democrației, UE a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2012. De altfel, promovarea păcii și prevenirea conflictelor sunt înscrise în Tratatul privind Uniunea Europeană.
Afirmațiile lui Lukașenko contrazic și cronologia eforturilor diplomatice europene privind Ucraina. După anexarea Crimeii de către Rusia și declanșarea războiului din Donbas în 2014, Franța și Germania au mediat negocierile în formatul Normandia. Aceste eforturi au contribuit la încheierea acordurilor de la Minsk din 2014 și 2015, care urmăreau încetarea focului, retragerea armamentului greu și soluționarea politică a conflictului.
Rapoartele OSCE confirmă că acordurile au produs perioade de reducere a intensității luptelor, deși încetarea focului nu a fost respectată integral. Diplomația franco-germană a contribuit astfel la limitarea confruntărilor, fără să reușească soluționarea definitivă a conflictului.
Eforturile diplomatice s-au intensificat înaintea invaziei ruse la scară largă. La 7 februarie 2022, Emmanuel Macron s-a întâlnit cu Vladimir Putin la Moscova pentru a identifica o soluție de dezescaladare, deplasându-se ulterior la Kiev. Alți lideri europeni au încercat, la rândul lor, să prevină războiul. În discursul din 2 martie 2022, Macron a explicat că Franța, Europa, Ucraina și NATO nu au dorit acest război și că au fost depuse eforturi diplomatice pentru evitarea lui. Cu toate acestea, Putin a ordonat invazia.
NATO a menținut dialogul cu Moscova până în ianuarie 2022, inclusiv prin reuniunea Consiliului NATO–Rusia de la Bruxelles. După declanșarea invaziei, statele europene au cerut încetarea ostilităților și retragerea trupelor ruse. Adunarea Generală a ONU a condamnat agresiunea Rusiei prin rezoluția din 2 martie 2022.
Sprijinul militar european pentru Ucraina a venit ca răspuns la invazia rusă și urmărește susținerea dreptului la autoapărare al unui stat agresat. În concluziile din 18 iunie 2026, Consiliul European a solicitat din nou Rusiei să accepte o încetare imediată, completă și necondiționată a focului și să participe la negocieri pentru o pace durabilă.
Prin urmare, Lukașenko inversează raportul dintre agresor și cei care încearcă să oprească agresiunea. Rusia a declanșat invazia, în timp ce statele europene au încercat să prevină războiul prin negocieri și continuă să solicite încetarea ostilităților. Prezentând Europa drept o amenințare la adresa păcii mondiale, liderul belarus transferă responsabilitatea pentru escaladarea conflictului de la Moscova asupra statelor care sprijină Ucraina și încearcă să minimizeze consecințele agresiunii ruse.
CONTEXT: Declarația a fost făcută la 3 noiembrie 2026, în cadrul celei de-a IV-a Conferințe Internaționale de la Minsk privind Securitatea Eurasiatică, organizată la inițiativa lui Aleksandr Lukașenko, cu participarea unor oficiali și experți din mai multe state, inclusiv a ministrului rus de externe, Serghei Lavrov. Evenimentul promovează o nouă arhitectură de securitate eurasiatică, în contrapondere cu structurile occidentale.
În cadrul conferinței, Lukașenko a susținut că războiul din Ucraina putea fi încheiat încă din 2022, dar Occidentul a împiedicat acest lucru, cerând continuarea luptelor până la ultimul ucrainean. El a afirmat că escaladarea conflictului a venit în principal din Europa și a anticipat încheierea războiului în următoarele luni, pe fondul epuizării părților. Totodată, Lukașenko a propus reluarea negocierilor de pace la Minsk, deși Belarusul a sprijinit direct invazia rusă din februarie 2022, permițând utilizarea teritoriului său pentru atacarea Ucrainei, inclusiv pentru deplasarea trupelor și lansarea de rachete. În 2023, Minsk și Moscova au convenit și asupra amplasării armelor nucleare rusești în Belarus.
