FAKE NEWS: Combaterea antisemitismului, un pretext pentru a distruge naționalismul românesc

Membri ai comunității evreiești din România, lideri ai altor confesiuni religioase și înalți oficiali urmăresc un film documentar despre Pogromul de la București în timpul unei ceremonii de comemorare a victimelor Holocaustului în clădirea Templului Evreiesc Coral din București, România, 26 ianuarie 2026.
© EPA/Robert Ghement   |   Membri ai comunității evreiești din România, lideri ai altor confesiuni religioase și înalți oficiali urmăresc un film documentar despre Pogromul de la București în timpul unei ceremonii de comemorare a victimelor Holocaustului în clădirea Templului Evreiesc Coral din București, România, 26 ianuarie 2026.

Anchetarea celor care fac apologia personalităților antisemite din istorie urmărește, de fapt, eliminarea naționalismului și patriotismului românesc, potrivit unei narațiuni false apărute după ce autoritățile au început să aplice legea care interzice organizațiile și simbolurile fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.

ȘTIRE: Antisemitismul retoric sau Antisemitismul ca diversiune = expresiile nu-mi aparțin: au fost formulate de politicieni, istorici, literați și jurnaliști din perioada interbelică pînă astăzi.

În 15 iunie, la Arad a fost un termen al procesului contra orașului Iași care a pus un bust al lui Octavian Goga la un colț de stradă. Lunea viitoare, pe 29 iunie, tot la Arad și cu același reclamant, va fi un proces contra unui sat din jud. Arad care a dat numele lui Nicolae C. Paulescu (descoperitorul insulinei în anul 1921, dar și fondatorul doctrinei politice a naționalismului creștin) unei străzi cu trei case. (Interesant e că reclamația nu s-a făcut contra unui adversar de mare calibru precum ar fi Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice din București, de pildă - care poartă numele lui Nicolae Paulescu, ci a unei mărunte primării de sat 🙂 - pentru că ceea ce contează, în cazul unei eventuale reușite, este crearea precedentului, care ar obliga și instituția națională să-și schimbe denumirea). În contra numelui Bibliotecii Județene „Octavian Goga‟ din Cluj, un proces e blocat dar s-a inițiat altul nou; încă unul s-a deschis pentru o statuie a poetului Octavian Goga din Alba Iulia. Îmi pare că mai e un proces la Timișoara împotriva lui Radu Gyr și altul la Odorheiul Secuiesc contra lui József Nyirő („apostolul secuilor”). 

Privirea atentă dovedește că ADEVĂRATA ȚINTĂ URMĂRITĂ de această campanie NU ESTE ANTISEMITISMUL - PENTRU CĂ ROMÂNII NU SÎNT ANTISEMIȚI ȘI NU AU FOST NICIODATĂ! A NU SE CONFUNDA ATITUDINILE ANTI-EVREIEȘTI, care există de cînd lumea și peste tot în lume, CU ANTISEMITISMUL, CARE E CU TOTUL ALTCEVA și nu ne e propriu. ADEVĂRATA IDEE CE SE DOREȘTE ÎNĂBUȘITĂ ESTE NAȚIONALISMUL. 

Pentru ca Naționalismul este caracteristica definitorie ce leagă toate aceste personalități cărora li s-a făcut dosar la tribunal, nu antisemitismul; numai că actualmente naționalismul este o politică indezirabilă UE. 

Spuneam odată că e curios cum lui Octavian Goga (și mai nou lui Nicolae C. Paulescu) li se reproșează asocierea cu A. C. Cuza, dar acestuia, considerat „patriarhul antisemitismului românesc‟, cel care a introdus svastica în politica românească, nu i se reproșează public mai nimic! Și se pare că... pe bună dreptate! 🙂

Numeroase mărturii din epocă atestă că ANTISEMITISMUL LUI A. C. Cuza ERA DOAR O DIVERSIUNE. (...) Dar e necesară și reflecția asupra faptului că adevărata idee a cărei eliminare din spațiul public se dorește prin această campanie purtată împotriva statuilor, denumirilor de străzi și instituții nu este extremismul antisemit, ci naționalismul = conștiința identității și mîndria apartenenței la o comunitate națională, atît a majorității românilor (inclusiv din R. Moldova care, dintr-un alt punct de vedere, sînt îndemnați să vrea „statalitate‟, nu unire cu România) cît și a unor minorități (maghiarii, secuii etc.). Interesant de știut ar fi și dacă cei care sînt unelte sau masă de manevră în această întreprindere, realizează ce scop servesc.

NARAȚIUNE: Românii nu sunt antisemiți, iar antisemitismul e doar o diversiune prin care se urmărește eliminarea naționalismului și a unor personalități marcante ale României. 

OBIECTIV: Narațiunea minimalizează drastic acțiunile și rolul pe care „personalitățile României” l-au avut la consolidarea cultului antisemit, la ridicarea sau consolidarea Mișcării Legionare ori la amplificarea susținerii/admirației pentru fascismul din Italia și nazismul din Germania. 

Legea din România interzice promovarea anti-semitismului. Activitatea științifică și culturală a unor personalități din istorie nu justifică ocolirea legii

DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: În realitate, autoritățile nu fac decât să aplice legislația existentă de zeci de ani în România, care însă a fost în mare parte ignorată. Această legislație nu era cunoscută de o mare parte a societății – care nu știa, de pildă, faptul că în România este interzis să faci apologia unor criminali de război cum este fostul mareșal antisemit Ion Antonescu, pe care mulți îl văd ca pe un erou, dar care este autorul Holocaustului din România.

Legea 51/1991 a catalogat legionarismul drept un pericol la adresa siguranței naționale, iar 11 ani mai târziu a fost adoptată OUG 31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război.  

În România interbelică au existat numeroase personalități cu contribuții importante în științe, economie, literatură etc. care au desfășurat în paralel și o activitate publicistică și politică (inclusiv parlamentară și guvernamentală) în care au exprimat, promovat și pus în practică idei și politici antisemite, neolegionare, xenofobe. Contribuțiile în alte domenii nu înseamnă că legea nu mai trebuie aplicată în cazul personalităților respective.

Octavian Goga, Nicolae Paulescu și A.C. Cuza, antisemiți virulenți, activi politic în zona extremei drepte

Octavian Goga a promovat un antisemitism radical, iar scurta sa guvernare a fost primul moment din istoria României când antisemitismul a devenit politică oficială de stat, tradusă prin legi discriminatorii care vizau minoritatea evreiască.

Discursul lui Goga s-a radicalizat după Primul Război Mondial, iar evreii au devenit principala ”problemă” a românilor în retorica sa.În 1935, Goga s-a aliat cu A.C. Cuza și a format Partidul Național Creștin, care cerea restrângerea drepturilor civile ale evreilor, eliminarea lor din mai multe categorii profesionale și retragerea cetățeniei evreilor. 

Deși partidul obținuse doar 9% din voturi, Regele Carol al II-lea l-a numit premier pe Goga, care în cele 44 de zile de guvernare, Goga, prin legile adoptate, a dus la retragerea cetățeniei pentru peste 220.000 de evrei, i-a eliminat din administrație, i-a hărțuit administrativ și financiar și le-a limitat dreptul la muncă, fapte care i-au vulnerabilizat în fața atrocităților care urmau să vină.

Mai mult, Goga spunea că existența unui număr mare de evrei în România reprezenta un „pericol pentru țară” și căuta o „rezolvare a chestiunii evreiești”, eventual printr-o concentrare a acestora într-un teritoriu separat, departe de România. 

Nicolae Paulescu este considerat, în România, drept adevăratul descoperitor al insulinei, căruia „i s-a furat” recunoașterea și, implicit, premiul Nobel, acordat savanților Frederick Grant Banting și John James Rickard Macleod – deși lucrurile sunt ceva mai nuanțate, Paulescu a izolat într-adevăr insulina, dar metoda sa fusese folosită anterior și nu a reușit să ajungă la o formă purificată, care să poată fi folosită la tratarea diabetului, cum au făcut câștigătorii Nobelului.  

Dincolo de meritele sale științifice însă, Paulescu a fost un ideolog antisemit radical, iar activitatea sa publicistică și politică a influențat major extrema dreaptă din România. Spre deosebire de alți intelectuali ai vremii, care făceau doar ocazional afirmații antisemite, Paulescu elaborase o întreagă doctrină coerentă antisemită, răspândită prin cărți și articole în care susținea fățiș că evreii sunt o amenințare pentru națiunea română, că există o conspirație a evreilor împotriva creștinilor și că ei formează o rasă inferioară, diferită de a celorlalți oameni (Fiziologia filozofică. Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul și Francmasoneria, Degenerarea rasei jidănești etc). Materialele publicate de Paulescu conțin un limbaj extrem și unele dintre cele mai violente formulări din literatura politică românească interbelică.

Pe plan politic, Paulescu a fondat împreună cu A.C. Cuza Uniunea Națională Creștină, iar apoi a contribuit la înființarea Ligii Apărării Național-Creștine (LANC), ambele organizații având un program politic explicit antisemit care cerea restrângerea drepturilor evreilor doar pentru că sunt evrei, iar ideologia lor a dezvoltat mai târziu și a stat la baza extremei drepte românești.

Însuși Corneliu Zelea Codreanu, care i-a fost discipol lui A.C. Cuza, cita din Paulescu și sublinia impactul pe care acesta l-a avut asupra sa. 

Alexandru C. Cuza (A.C. Cuza) este considerat de istorici principalul sau unul dintre principalii ideologi ai antisemitismului politic din România, care a pus bazele extremei drepte românești în perioada interbelică. 

Cuza și-a construit întreaga doctrină politică în jurul a ceea ce numea „problema evreiască”. La fel ca Goga, el susținea că evreii reprezentau principalul pericol pentru dezvoltarea națiunii române și cerea restrângerea drastică a drepturilor lor civile și politice.

Cuza îmbina tradiționalul antisemitism creștin ortodox cu teorii rasiale moderne care duceau la ”concluzia” că evreii, o rasă distinctă de ceilalți, sunt incapabili de integrare, iar acest lucru nu se putea schimba nici dacă se converteau la creștinism, pentru evreitatea lor era determinată ”biologic”, deci singura soluție pentru rezolvarea ”problemei” era alungarea lor din țară.

În 1923, Cuza a fondat Liga Apărării Național-Creștine (LANC), primul partid românesc organizat în jurul unui program explicit antisemit, care utiliza svastica ca simbol înainte ca aceasta să devină emblema oficială a Germaniei naziste, organiza campanii împotriva evreilor și cerea modificarea legislației pentru eliminarea drepturilor acestora.

Istoricii consideră că din antisemitismul radical al lui Cuza s-a dezvoltat mai târziu legionarismul fondat de Codreanu, cu diferența că A.C. Cuza urmărea prigonirea evreilor prin legi, iar Codreanu prin violență. 

Autoritățile române au ignorat zeci de ani legislația anti-extremism și au închis ochii la derapaje până când Călin Georgescu a ajuns în turul doi

CONTEXT: În ciuda existenței unei legislații care interzice ideologiile extremiste, antisemitismul și cultul celor care le-au promovat, autoritățile române au ales zeci de ani să închidă ochii la aceste lucruri. Veridica a arătat aici și aici cum, după Revoluție, Mișcarea Legionară a fost reaprinsă în România sub toleranța largă a autorităților române care nu numai că au ignorat fenomenul „vechilor” și „noilor” legionari, dar au și încurajat indirect discursul extremist al politicienilor vremii (vezi decorarea lui Vadim Tudor, de către Ion Iliescu, cu „Steaua României”).

O analiză Info Sud-Est și G4Media arăta cum procurorii au închis 96% din dosarele soluționate privind interzicerea rasismului, legionarismului și a promovării criminalilor de război, conform OUG 31/2002, conform informațiilor transmise de Parchetul General în 2023. 

Asta deși, spre exemplu, pelerinajul neolegionarilor la Tâncăbești, unde a fost ucis Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Mișcării Legionare, devenise nu numai o tradiție, dar în spațiul public fluturau imagini cu salutul nazist / legionar de la troița lui Codreanu.

Procurorii și polițiștii au început să se sesizeze în ce privește încălcarea OUG 31/2002 abia după ce pro-rusul Călin Georgescu, susținut de o întreagă rețea subterană neolegionară, antisemită, anti-occidentală și pro-rusă, care activa cu precădere în social media, a fost propulsat cu ajutorul unor algoritmi TikTok în turul doi al alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024. 

Abia atunci autoritățile au deschis larg ochii asupra cultului neolegionar consolidat după 1989, în fiecare an, prin întâlniri, antrenamente, tabere, pelerinaje la simboluri ale liderilor mișcării legionare etc, toate cu toleranța autorităților și susținerea BOR. 

Exponenți ai curentului suveranist promovează personaje interbelice extremiste și minimalizează gravitatea propagandei legionare și rasiste

După 2024 autoritățile au început și să identifice persoanele care participau la pelerinajul de la troița lui Codreanu și făceau salutul legionar, fapt care a fost interpretat de o mare parte a societății nu ca o aplicare naturală a legii, ci ca o prigoană „neocomunistă”, „a globaliștilor” ori ca o „prigoană a creștinilor” și a „valorilor naționale”, ori o încercare de „eradicare a naționalismului și patriotismului”.

Astfel de narațiuni sunt tot mai frecvente în retorica polului extremist din România în contextul în care autoritățile aplică legea mai des și face percheziții, rețineri sau ridică materiale de propagandă legionară de la persoanele care fac apologia criminalilor de război, cultivă antisemitismul sau rostogolesc narațiuni legionare. Astfel de acțiuni nu erau obișnuite, frecvente, înainte de 2024. 

Claudiu Târziu, despre care Veridica a arătat că a avut legături cu noua mișcare legionară după Revoluție, co-fondator al partidului extremist AUR și fondator al Partidului Acțiunea Conservatoare, a minimalizat la rândul lui gravitatea propagandei legionare și rasiste de care procurorii îl acuză pe avocatul Mihai Rapcea, care a și fost reținut. 

Târziu a publicat pe rețelele de socializare un videoclip de aproape două minute în care denunță „legea Vexler”, care consolidează OUG 31/2002 și înăsprește pedepsele, drept o “prigoană împotriva celor care cultivă identitatea națională” și le ia apărarea „victimelor” care doar „au cruci și cărți cu Eminescu și Goga în casă”.

Târziu vorbea despre cazul unor tineri reținuți în Brașov pe care i-a numit „copii de 16 ani care aveau cruci în casă”, însă a uitat să amintească și faptul că operațiunea respectivă viza un grup de tineri, de 16 până la 22 de ani, acuzați că au aderat la o organizație cu caracter fascist și că distribuiau online materiale foto și video care conțineau însemne naziste și “de natură a promova mișcarea legionară”, conform comunicatului oficial al IPJ Brașov, citat de Agerpres.

Mai mult, în videoclipul publicat de Poliție și preluat de presa din Brașov se vede cum, în timpul perchezițiilor, oamenii legii au găsit materiale naziste, imagini cu salutul nazist, simboluri asociate cu SS, inclusiv ”fulgerele” naziste, emblema oficială a SS sau „capul de mort”, emblema diviziei naziste cele mai dure.

Astfel, afirmațiile Elenei Chiabur se înscriu într-o campanie amplă a „suveraniștilor” care neagă Holocaustul, îl minimalizează sau care duc în derizoriu ori vor să facă șterse acțiunile și ideologia antisemită / nazistă / rasistă a personalităților din domeniul medical, științific, al literaturii etc, din secolele XIX-XX. Ei duc în derizoriu antisemitismul sau îl neagă (”Românii nu sunt antisemiți”) și abuzează de un naționalism exacerbat care livrează un adevăr trunchiat despre românii din istoria modernă și contemporană. 

Timp citire: 10 min