ȘTIRE: „S-a săvârșit. Ceea ce era de prevăzut. Donețk și Lugansk au fost recunoscute de către Parlamentul Federației Ruse drept state independente […] Avem de-a face cu două noi state care apar pe harta lumii sau cu o tranziție către unificarea cu „mama Rusia”? […] Extrem de interesantă prima reacție a Statelor Unite și a statelor NATO. Un înalt oficial al Casei Albe a lăsat cu gura căscată întreaga planetă, declarând răspicat că aceste decizii cardinale privind Donețk și Lugansk nu reprezintă un act de agresiune al Moscovei și nici trimiterea de trupe acolo pentru menținerea păcii, întrucât separarea celor două provincii durează de mai mult timp și s-a făcut prin referendum popular și nu în urma unei invazii rușești. Mai mult, deciziile recente luate de parlamentarii din Donețk și Lugansk și omologate ca atare de Parlamentul Federației Ruse nu sunt acte de agresiune, ci acte democratice. Prin urmare, nu sunt întrunite condițiile pentru ca statele NATO, împreună sau separat, să definească cele întâmplate drept un act de agresiune împotriva Ucrainei și, în consecință, să adopte măsurile punitive anunțate pentru o asemenea eventualitate. Scurt pe doi. În același timp, rând pe rând, statele NATO anunță că nu vor recunoaște statalitatea celor două regiuni. Să vedem dacă nu vor exista și excepții. Se repetă cumva pe invers situația provinciei Kosovo, transformată în stat după încheierea războiului împotriva Iugoslaviei și destrămarea acesteia? Mult timp, Kosovo, creat sub presiune americană și occidentală, nu a fost recunoscut de unele state membre de atunci ale Uniunii Europene sau devenite membre ulterior, cum a fost de pildă România. Nici în prezent statalitatea Kosovo nu este recunoscută de Spania, stat UE și NATO. E interesant de văzut ce se va întâmpla din această perspectivă în viitor cu Donețk și Lugansk […] Dacă nu este agresiune, nu este război. Dacă nu este război, nu se pot aplica sancțiunile preconizate. Dacă nu este război și nu vor fi sancțiuni, atunci toate semnalele de alarmă trase de oficialii NATO și de șefii de state membre se dovedesc a fi fost simple acte de propaganda”, scrie Sorin Roșca Stănescu pe corectnews.com.
NARAȚIUNI: 1. Rusia nu a invadat Ucraina, deoarece Donețkul și Luhanskul îi aparțineau deja de facto 2. Statele Unite nu consideră că trimiterea de trupe rusești în Donbass reprezintă o invazie. 3. Occidentul a susținut crearea statului Kosovo, așa că și Rusia are dreptul să sprijine crearea de noi state în estul Ucrainei.
CONTEXT/ETOS LOCAL: În seara zilei de 21 februarie, liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, a recunoscut republicile separatiste din estul Ucrainei – Luhansk și Donețk – pe care rebelii ruși, sprijiniți de militarii ruși, le controlau încă din 2014, după Euromaindanul de la Kiev. Atunci ucrainenii au răsturnat regimul pro-rus al lui Viktor Ianukovici, iar țara a virat spre Uniunea Europeană ca model de dezvoltare economică.
Moscova a încercat fără success în ultimele luni să negocieze cu Occidentul noi sfere de influență și blocarea unei ipotetice aderări a Ucrainei la NATO sub pretextul amenințărilor de securitate la adresa sa. În contrapartidă, Vestul a răspuns Kremlinului că ține de decizia suverană a fiecărui stat dacă să adere sau nu la structurile Alianței Nord-Atlantice. Occidentul nu a dat curs cererilor Moscovei, care pe deasupra cerea și o retragere a trupelor NATO din statele-membre ale Alianței din flancul estic pe pozițiile de dinainte de 1997.
Pe acest fundal, de altfel previzibil, Kremlinul a creat o serie de diversiuni pe linia de demarcație cu ajutorul rebelilor pro-ruși din Donețk și Luhansk și a trimis „trupe de menținere a păcii” în aceste regiuni din estul Ucrainei. Oficialii occidentali au toate motivele să creadă că Putin ar putea merge și mai departe, peste linia de demarcație a frontului, trasată în prezent de Acordurile de la Minsk, pentru a invada părți mai mari din Ucraina, mai ales că liderul de la Kremlin a declarat că a recunoscut republicile separatiste cu tot cu teritoriile revendicate de ele, care se află în prezent sub controlul guvernului de la Kiev.
OBIECTIV: Inducerea în eroare a opiniei publice că SUA – și, in extenso, Occidentul – este de acord cu manevrele militare ale Rusiei din Donețk și Luhansk și nu vor întreprinde acțiuni sau vor aplica sancțiuni Moscovei.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Autorul Sorin Roșca Stănescu, de altfel un promotor constant și deschis în editorialele sale al narațiunilor clasice ale propagandei ruse, fapt demonstrat repetat de Veridica.ro, folosește o serie de sofisme și reinterpretează pozițiile Casei Albe față de acțiunile Rusiei în Donețk și Luhansk. Roșca Stănescu jonglează cu termenii folosiți de oficialii americani pentru a crea impresia unei pretinse resemnări a SUA în fața manevrelor ruse legate de estul Ucrainei.
În primul rând, Roșca Stănescu afirmă că un oficial american a „spus răspicat” că „aceste decizii cardinale privind Donețk și Luhansk nu reprezintă un act de agresiune al Moscovei”. Nu a existat însă nicio declarație în acest sens, ci, după cum notează France 24, „un înalt oficial american a refuzat să precizeze dacă ordinul lui Putin ca forțele armate ruse să se ocupe de „menținerea păcii” acolo [în Donețk și Luhansk] este considerată o invazie, declanșând astfel sancțiuni occidentale mult mai largi și mai severe împotriva Moscovei”. Este așadar o cu totul altă nuanță decât cea pe care o susține Roșca Stănescu.
„Vom evalua ce a făcut Rusia”, a spus oficialul reporterilor, subliniind că forțele ruse au fost deja desfășurate pe ascuns în zonele separatiste de opt ani. „Trupele ruse care se mută în Donbass nu ar fi un pas nou”, a spus el. „Vom continua să urmărim diplomația până când tancurile se vor deplasa”, a declarat oficialul SUA, citat de sursa menționată.
Cu alte cuvinte, SUA spune că prezența rusă în Donețk și Luhansk era deja un act cunoscut de Occident și că acesta așteaptă acum să vadă dacă rușii și separatiștii vor trece mai departe linia de demarcație pentru a aplica sancțiuni mai dure sau a lua alte decizii referitor la un posibil astfel de scenariu.
Pe de altă parte, Rusia rostogolește de ani de zile deja „clasica” teză a „precedentului Kosovo”, prin care Moscova încearcă să spună că dacă Occidentul a intervenit pentru crearea Kosovo în Balcani în urma unui referendum, este dreptul Rusiei să desfășoara acțiuni similare în zone locuite majoritar de etnici sau chiar cetățeni ruși în urma unei acțiuni de oferire masivă de pașapoarte.
Rusia încearcă să acrediteze ideea unei intervenții justificate în Donețk și Luhansk (și, anterior, în Crimeea), la fel cum NATO a intervenit împotriva Serbiei în timpul războiului din Balcani de la finele anului `90. Cu toate acestea, justificarea militară a intervenției NATO a fost legată de oprirea crimelor de război comise de armata și forțele paramilitare sârbe. Comparativ, astăzi, Ucraina nici măcar nu a încălcat linia de demarcație trasată în estul țării împotriva separatiștilor pro-ruși.
De altfel, Rusia a fabricat un fals grosolan care ar fi implicat blindate și soldați ai Ucrainei care ar fi forțat linia de demarcație. Diplomația ucraineană a dezmințit incidentul.
SÂMBURE DE ADEVĂR: SUA nu au aplicat sancțiuni dure din prima fază a manevrelor Rusiei în Ucraina.
Verifică sursele:
