DEZINFORMARE: Regimul sovietic nu a organizat foametea din Basarabia

NARAȚIUNI: 1.Foametea nu a fost organizată de regimul sovietic, iar Moscova a ajutat Moldova în timpul foametei. 2. Foametea și deportările nu reprezintă teroare bolșevică, ci propagandă antisovietică mincinoasă. 3. Foametea din 1947 este o consecință a inacțiunii autorităților locale, nu a fost organizată de conducerea centrală a URSS. 4. Cercetările istoricilor pro-occidentali din Republica Moldova sunt tendențioase și au scopul să rescrie istoria adevărată a acesteia.

OBIECTIV: Narațiunile au scopul să disculpe regimul totalitar comunist de crimele pe care le-a comis și să distorsioneze adevărul istoric care a ieșit la suprafață odată cu destrămarea URSS și independența fostelor republici sovietice.

CONTEXT: Actualul teritoriu al Republicii Moldova  a făcut parte din URSS, fiind ocupat la 28 iunie 1940  în urma înțelegerii secrete dintre Stalin și Hitler din 1939, pactul Ribbentrop-Molotov.  Regimul sovietic bolșevic a fost unul totalitar și s-a impus în teritoriile ocupate prin metode de teroare: persoane incomode regimului au fost închise, executate sumar, trimise în gulag, deportate. De-a lungul istoriei sovietice, milioane de oameni au fost victime ale represiunii politice, care a fost un instrument al politicii interne a conducerii URSS, culminând în epoca lui Stalin. Una din manifestările acestei terori a fost și foametea organizată, nu doar în Moldova, dar și în întreaga URSS. De exemplu, foametea organizată din Rusia, din 1921, a provocat moartea a peste cinci milioane de oameni, patru milioane de ucraineni și două milioane de alte naționalități au decedat în timpul foametei din 1932-1933, iar sute de mii de persoane au murit în timpul foametei din RSSM, din 1946-1947.

Aceste teme au fost tabu în perioada sovietică. Subiectului foametei organizate a fost unul din cele mai secrete episoade din istoria URSS.

Începând din acest an, victimele foametei organizate din anii 1946-1947 sunt comemorate în cea de-a treia sâmbătă a lunii aprilie. Hotărârea a fost votată de in Parlament de  deputații PAS, în timp ce parlamentarii din grupul socialist-comunist și cei din Partidul Șor au părăsit sala de ședințe.

DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Regimul comunist a arătat chiar de la începutul ocupației RSSM că teroarea este metoda cea mai rapidă și mai eficientă  pentru inocularea noii orânduiri. Pe lângă arestările, deportările, asasinările operate de puterea sovietică față de populație, foametea organizată a ucis potrivit istoricilor între 150 și 350 de mii de oameni în RSSM, fiind afectată de foame și boli o treime din populația Republicii. Totodată, foametea din anii 1946-1947 a forțat țăranii să accepte colectivizarea.

Impozitarea țăranilor de către regimul sovietic a început încă din 1944, imediat după reocuparea Basarabiei, relatează Mariana Țăranu, doctor în istorie. Statul majora din an în an impozitele, conducerea sovietică a cerut de la fiecare familie impozit în produse – ouă, lână, brânză, cereale pentru Armata Roșie – dar și o sumă de bani. Statul cerea și alte produse pe care oamenii nu le cultivau, fiind nevoiți să le cumpere. Organele de partid erau axate pe îndeplinirea planului de colectate a produselor agricole și au rechiziționat rezervele alimentare ale oamenilor. Familiilor care nu reușeau să achite aceste impozite li se confisca averea, iar capii familiilor erau judecați de Tribunalul militar și condamnați la muncă forțată. Pentru a îndeplini planul, activiștii de partid erau însoțiți de militari înarmați care au măturat la propriu podurile țăranilor de ultimele  rezerve. Aceste impozite au făcut și mai dificila viață în zona rurală.  Conducerea sovietică a folosit condițiile climaterice pentru a camufla politica de înfometare a populației. În condițiile în care în 1946 au fost recoltate 365 de mii de tone de cereale, jumătate din necesarul populației, iar planul de rechiziționare în Basarabia era 255 de mii de tone, foametea era iminentă, susține istoricul Anatol Țăranu.

Foametea ar fi putut fi evitată, susține istoricul Ion Șișcanu: „Mortalitatea în masă de foamete nu a fost rezultatul secetei, ci a politicii economice și sociale a regimului totalitar comunist față de populația din RSS Moldovenească,  a sistemului sovietic de acces la produsele alimentare. Responsabilitatea principală pentru decesul sutelor de mii de persoane a RSS Moldovenească aparține conducerii de la Moscova și partidului comunist bolșevic, a Biroului Comitetului Central al Partidului Comunist pentru RSS Moldovenească. Alături de Stalin și conducerea de la Kremlin, vinovați de mortalitate de foame sunt: Comitetul Central al Partidului Comunist din Moldova și primul secretar Sologor, consiliul de miniștri și președintele acestuia Nicolai Coval, împuternicitul Moscovei pentru colectare de cereale, Sîci și alți demnitari care decideau destinul cetățenilor sovietici”.    

Foametea din RSSM a fost o crimă împotriva umanității, care trebuie condamnată la nivel internațional, susține istoricul Lidia Pădureac: „Există suficiente dovezi care indică sub aspect juridic internațional că foametea din RSS Moldovenească din 1946-1947 este crimă împotriva umanității. Numărul mare de victime, persecuția oamenilor sunt argumente prin care se impune necesitatea condamnării oficiale a regimului de ocupație sovietică pe teritoriile dintre Nistru și Prut și declararea la nivel național  și internațional a foametei provocate de oficialitățile sovieto-comuniste din RSS Moldovenească în anii 46-47 drept crimă contra umanității”.  

Însuși faptul că conducerea sovietică a interzis orice mențiune despre foametea din URSS denotă complicitatea regimului la organizarea foametei.

Comisia pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova a constatat că regimul a fost, de la început și până în ultimul  moment, unul criminal și represiv, care a comis acte de genocid și crime împotriva umanității prin teroare în masă, represiune politică, foamete organizată, deportări, violarea demnității umane și a drepturilor fundamentale ale omului.

SÂMBURE DE ADEVĂR: Este adevărat că foametea din 1947 a fost precedată de o secetă cumplită pe o mare parte a teritoriului din URSS, însă secete periodice afectează teritoriul Moldovei și niciodată nu au dus la astfel de crize umanitare. Fiind într-o zonă secetoasă, țăranii moldoveni au acumulat experiență de supraviețuire în astfel de calamități, știau să-și facă rezerve alimentare și de semănat pentru astfel de cazuri, își limitau consumul, iar cei înstăriți îi ajutau pe săraci sa supraviețuiascăl. Politicile fiscale ale statului sovietic i-au deposedat însă pe țărani de alimente și rezerve în mod forțat.

Într-adevăr, reprezentanții de la Moscova au sesizat proporțiile acestei catastrofe în RSSM. După vizita de inspectare a lui Kosîghin acesta a raportat că nivelul  de mortalitate, îmbolnăviri și distrofie alimentară cauzate de foame este unul foarte mare. Deciziile de ajutorare, însă, au venit prea târziu, când foamea a făcut prea multe victime, erau insuficiente și nu au redus mortalitatea.