Radu Gyr, anti-comunist și bun creștin, e singurul om condamnat la moarte pentru că a scris o poezie, potrivit unei narațiuni false care ignoră implicarea lui Gyr în crimele legionarilor. Narațiunea se înscrie în demersurile repetate din ultimii zeci de ani de a reabilita figuri legionare sau chiar Mișcarea legionară în ansamblul său.
ȘTIRE: Poetul a suferit 20 de ani în temnițe pentru Cuvântul său.
Prima sa detenție s-a derulat în timpul dictaturii totalitariste inspirate din cea hitleristă a regelui Carol al II-lea, între 1938-1940, când a fost închis în lagărul de la Miercurea Ciuc, alături de Marii Români Mircea Eliade, Nae Ionescu și alți intelectuali din Panteonul României. După eliberarea din închisoare, a fost trimis pe front, pentru „reabilitare”. În această perioadă a pregătit poeziile pentru volumul Poeme de războiu, carte cenzurată de regimul comunist, însă publicată în anul 1942.
Radu Gyr, apostolul poet al închisorilor românești, a fost întemnițat apoi și în timpul dictaturii lui Ion Antonescu. În anul 1945, dictatura bolșevic-comunistă l-a încadrat, împreună cu Nichifor Crainic și Pamfil Șeicaru, în „lotul ziariștilor creștini”, iar justiția NKVD l-a condamnat la 12 ani de detenție politică.
Poetul a revenit acasă în anul 1956, însă autoritățile comuniste l-au arestat din nou în 1958 și l-au condamnat la moarte pentru poezia manifest „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”
NARAȚIUNI: 1. Radu Gyr a fost condamnat la moarte pentru o poezie și pentru că era anti-comunist. 2. Comuniștii l-au condamnat doar pentru poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”. 3. Este singurul poet din lume condamnat la moarte pentru o poezie.
OBIECTIV: Cine are de câștigat din întreținerea cultului ”eroilor neamului”? În primul rând mișcarea neolegionară din România, care acționează în subteran și își consolidează astfel puterea, cu precădere în subteranul rețelelor de socializare (pentru că neolegionarismul este interzis prin lege în România). Apoi Rusia via extremiștii din România, care încearcă în permanență să destabilizeze și să adâncească falia din societatea românească, să amplifice dezbinarea și ruptura din societate, cadru care favorizează într-un context de criză fie mișcări de stradă sau altfel de violențe. În cele mai grave cazuri din istorie, astfel de rupturi cultivate de ură sau viziuni profund antagonice în societate au dus la declanșarea loviturilor de stat (schimbarea bruscă și forțată a regimului politic, cu intervenția Armatei) ori, în cele mai dramatice situații, a războaielor civile.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: În realitate, Radu Gyr (pe numele real Radu Demetrescu) a fost întemnițat de patru ori în trei regimuri diferite, a fost comandant și ideolog al Mișcării criminale Legionare în perioada interbelică, puternic antisemit și a prigonit, prin scriitură, dar și prin acțiuni directe, populația evreiască la începutul anilor ‘40.
Radu Gyr a fost condamnat pentru crime de război în 1945. După 1989, în democrație, justiția din România a decis, prin sentința Tribunalului București 809/2011 din 4 mai 2011, că Radu Gyr nu trebuie reabilitat pentru crime de război, pentru că decizia Tribunalului Poporului din 1945 nu a avut caracter politic. Radu Gyr a fost reabilitat doar pentru poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, fapt speculat și de neolegionari și de extremiștii de dreapta, care nu amintesc însă și de faptul că el rămâne în continuare vinovat pentru crime de război, instanța apreciind că sentința din 1945 nu poate face obiectul reabilitării.
Fragment din hotărârea instanței cu privire la Radu Gyr
Radu Gyr a fost, astfel, inclus în categoria criminalilor de război, alături de fostul dictator militar mareșalul Ion Antonescu (autorul Holocaustului din România, împreună cu Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei) sau fostul secretar de stat în ministerul Finanțelor Mircea Vulcănescu (care, a deposedat de bunuri și bani populația evreiască), iar glorificarea lor intră sub incidența OUG 31/2002 privind cultul criminalilor de război și al promovării extremismului, xenofobiei și antisemitismului, infracțiune pentru care sunt anchetați astăzi pro-rușii Călin Georgescu și Diana Șoșoacă și care se pedepsește în România cu până la 3 ani de închisoare.
Radu Gyr a fost condamnat pentru activism legionar și crime de război, nu pentru o poezie
Radu Gyr nu a fost condamnat pentru o poezie și pentru că era anti-comunist, ci a fost condamnat de patru ori, în trei regimuri diferite, după cum urmează:
1938 - În timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, care era detestat de legionari și considerat ”dușman al țării” și ”jidovit”. Radu Gyr a fost comandant legionar în scurta guvernare a mișcării cu dictatorul Ion Antonescu și responsabil de regiunea Olteniei, șef de cuib într-o mișcare criminală care îl asasinase inclusiv pe premierul în funcție I.G Duca (1933) sau pe deputatul Mihai Stelescu (1936).
De notat că dictatura lui Carol al II-lea (1938-1940) nu a fost nici totalitară (ex: nazism, comunism) și nu a avut nimic de-a face cu Hitler sau nazismul, cum scrie activenews.ro, care încearcă astfel să sporească aura de martir/erou al lui Radu Gyr și să-l desprindă de legionarismul românesc interbelic susținut de regimul lui Hitler. În timpul dictaturii lui Carol al II-lea, România a fost aliata Franței și Marii Britanii, până în vara anului 1940.
1941 - Gyr este condamnat la închisoare și de Ion Antonescu, care i-a adus pe legionari la putere pentru o scurtă perioadă. În timp ce era directorul Teatrelor Naționale, Gyr participă la rebeliunea legionară pe care Antonescu reușește să o înăbușe, iar poetul e condamnat la 12 ani de închisoare, dar după începerea celui de-Al Doilea Război Mondial este trimis pe frontul de Est.
1945 - După instalarea regimului comunist prin preluarea puterii de către Guvernul Petru Groza, Gyr este condamnat la 12 ani de închisoare odată cu ”lotul ziariștilor fasciști” fiind acuzat de propagandă fascisto-legionară, crime de război și considerat responsabil, alături de ceilalți ziariști, de ”dezastrul țării”.
1959 - Gyr se întoarce în închisoare, fiind acuzat de luptă împotriva regimului comunist și este condamnat la moarte, dar pedeapsa i se comută în 25 de ani de muncă silnică pe care, însă, nu ajunge să-i execute pentru că în 16 iunie 1964 este dat decretul nr. 310 prin care 3467 de deținuți politic, între care și Gyr, sunt grațiați și eliberați din închisori. După ieșirea din închisoare Gyr și alți legionari încep să publice la revista Securității, „Glasul Patriei” (apoi ”Tribuna României”), sub pseudonimele Ioachim Pușcașul și Radu Miroslav.
Și dacă Radu Gyr ar fi fost condamnat la moarte „doar pentru o poezie”, tot nu ar fi fost „singurul poet din lume” care ar fi primit pedeapsa capitală pentru versurile scrise
Istoria păstrează mai multe cazuri în care poeți din diferite colțuri ale lumii au fost executați sau condamnați la moarte pentru scrierile lor, chiar dacă autoritățile nu recunoșteau public asta.
Scrierile erau considerate „eretice” sau aveau rol direct în condamnarea poeților, fiind folosite ca probe pentru acuzare. Farzad Kamangar, Federico Garcia Lorca sau, mai demult, Giordano Bruno, reprezintă doar câteva dintr-un lung șir de exemple.
Farzad Kamangar, poet kurd, jurnalist și activist pentru drepturile omului din Iran care a fost executat în mai 2010, fără ca familia și avocatul său să fie înștiințați, fiind considerat ”dușman al lui Allah”. Kamangar, unul din simbolurile opoziției kurde, era întemnițat când poeziile, eseurile și scrisorile lui despre speranță, libertate și drepturile omului au devenit virale, reprezentative pentru rezistența împotriva dictaturii islamiste criminale de la Teheran. Kamangar a fost spânzurat în secret.
Federico García Lorca, spaniol progresist asasinat în timpul Războiului Civil de franquiști (fasciștii dictatorului spaniol Francisco Franco) pentru că scrierile sale erau considerate un simbol al diversității, progresismului și libertății culturale, fiind considerat indezirabil de forțele naționaliste spaniole la finalul anilor ‘30.
Dar printre cele mai cunoscute exemple din istorie este cel al lui Giordano Bruno, filosoful și poetul care la finalul secolului al XVI-lea a fost condamnat la moarte și ars pe rug de Inchiziție, fiind acuzat de erezie pentru versurile sale care exprimau idei contrare Bisericii.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Elogierea unor figuri vădit antisemite, condamnate pentru crime de război, are loc într-un context social complicat, cu un fenomen antisemit în creștere atât în România cât și în numeroase țări europene și în Statele Unite; un studiu al Ligii Anti-Defăimare (Anti Defamation League) chiar constata la începutul anului un nivel-record al anti-semitismului la nivel global.
Amplificarea anti-semitismului se înregistrează în paralel cu o creștere a sprijinului pentru partide populiste și de extremă dreapta, care împărtășesc, printre altele, atitiudini anti-migraționiste și euro-sceptice și au exprimat simpatii pentru Rusia în pofida politicii agresive a acesteia.
În România, elogierea unor personaje cunoscute pentru apartenența la Mișcarea Legionară are loc în contextul unor tensiuni sociale crescânde, amplificate de măsuri de austeritate, o criză economică majoră la orizont și instabilitate politică.
Polul extremei drepte, a doua putere politică din Parlament în acest moment, exploatează din plin eroizarea figurilor antisemite din istorie, după aceeași rețetă din interbelicul în care au trăit și înfierat personaje ca Radu Gyr: ”Evreii / străinii sunt de vină pentru greutățile, sărăcia, corupția din țară”:
Extremiștii de dreapta și neolegionarii profită astfel pentru a-și consolida puterea de vulnerabilitățile unei societăți în care se acumulează nemulțumiri și care are nevoie de eroi neaoși, nu de ”neamul lui Iuda”, dar și de revenirea la ”curățenia morală” a clasei politice despre care vorbeau legionarii lui Corneliu Zelea Codreanu. Exemplu de versuri antisemite ale lui Radu Gyr, preluate în retorica neolegionară de astăzi și în rândurile susținătorilor pro-rușilor AUR, SOS, POT și Călin Georgescu:
„Haite de bestii crude flămânde, / Au năpădit al nostru pământ. / Pui de năpârcă, goniți de oriunde, / Sug trupul Țării sug sânge sfânt! // Secată-i glia, comorile-s furate, / Neamul lui Iuda s-a-mbogățit; / N-avem odihnă, n-avem dreptate, / Neamul lui Iuda ne-a jegmănit”.
(Radu Gyr, „Geme Jilava”, în Cântece legionare, Sibiu, Serviciul Propagandei Scrise, 1940, p. 75, via Petru Clej, jurnalist român stabilit în Marea Britanie, specializat în Holocaust și antisemitism).
Astfel de ”reabilitări” morale cum este cea a lui Radu Gyr au loc și în contextul unui val de frustrare pe care o resimte aproape jumătate din populație după excluderea candidatului pro-rus din alegerile prezidențiale, pe care îl numesc și astăzi „Președintele meu”, „Președintele ales de români”. În fapt, Călin Georgescu a fost ales de sub 23% din românii care au ieșit la vot, toți ceilalți aproape 77% alegând pe oricine altcineva.
