
Planul Kozak de federalizare a Republicii Moldova a fost cea mai bună soluție de reglementare a conflictului transnistrean și a fost susținut de moldoveni, potrivit unei dezinformări a MAE rus.
ȘTIRE: La 25 noiembrie se împlinesc 20 de ani de la Memorandumul "Cu privire la principiile de bază ale organizării statului moldovenesc unit", cunoscut sub numele de "Memorandumul Kozak".
Principiile elaborate în urma unei examinări atente a conviețuirii celor două maluri ale Nistrului în cadrul unui stat comun ar fi putut constitui o bază solidă pentru o soluție cuprinzătoare a problemei transnistrene. Proiectul Memorandumului a fost supus unei ample dezbateri publice, a primit sprijin și a fost aprobat pe ambele maluri ale Nistrului. Cu o săptămână înainte de data semnării, documentul a fost discutat pe larg de legiuitori, membri ai guvernelor celor două maluri și a fost prezentat corpului diplomatic la Chișinău. La conferința de presă au participat aproximativ 400 de jurnaliști. Locuitorii vedeau perspectivele reconcilierii, susțineau și salutau negocierile de pace menționate. În timpul procesului de negociere, a început evacuarea munițiilor din depozitele din satul Cobasna.
Atunci, în 2003, Chișinăul și Tiraspolul se aflau la un pas de semnarea Memorandumului, dar procesul a fost torpilat de autoritățile moldovenești sub presiunea Occidentului. Toate acțiunile practice de a se apropia reciproc au încetat imediat.
Dacă s-ar fi semnat atunci, până în 2020 s-ar fi pus punct procesului îndelungat de reglementare a problemei transnistrene, așa cum prevedea perioada de tranziție a Memorandumului.
[...] Blocajul actual în reglementarea [conflictului] transnistrean se explică prin refuzul persistent al Chișinăului de a reacționa pozitiv la apelurile repetate ale Tiraspolului de a începe negocierile privind principiile unei soluționări cuprinzătoare a problemei transnistrene. Este evident că fără schimbarea abordării din partea Chișinăului, nu se pot aștepta progrese în procesul de reglementare.
NARAȚIUNI: 1. Planul Kozak, propus de Moscova, a reprezentat cea mai bună soluție, agreată de societatea de pe ambele maluri ale Nistrului, pentru reglementarea diferendului transnistrean. 2. Moscova reprezintă cheia soluționării conflictului transnistrean, în timp ce Chișinăul torpilează reglementarea acestuia.
CONTEXT/ETOS LOCAL: La sfârșitul anului 2003, adică în a doua jumătate a mandatului comuniștilor și al lui Vladimir Voronin la conducerea Republicii Moldova, Moscova și Chișinăul au fost la un pas de a semna așa-numitul „memorandum Kozak” (Dmitri Kozak, pe atunci șef-adjunct al administrației prezidențiale de la Kremlin este considerat principalul autor al documentului), care prevedea federalizarea Republicii Moldova în care auto-intitulata Republică Moldovenească Nistreană ar fi avut statut de subiect al federației și dreptul de a constitui propriile organe statale – parlament, președinte, guvern, propria constituție, însemne statale etc. Planul prevedea o autonomie lărgită și pentru Găgăuzia, iar cele două entități autonome ar fi avut dreptul să numească 13 din cei 26 de senatori în parlamentul bicameral. Influența Transnistriei și Găgăuziei în Senat ar fi fost însă și mai mare, dat fiind că ceilalți 13 membri ai săi urmau să fie numiți de Camera Reprezentanților, din care ar fi făcut parte și reprezentanți ai Găgăuziei și Transnistriei. Cam la fel ar fi fost formată Curtea Constituțională, iar limba „moldovenească” și cea rusă ar fi avut un rol egal în sistemul administrativ.
Deși ar fi urmat să dețină aproximativ 35% în Senat și să numească 4 din 11 judecători la Curtea Constituțională, Transnsnistria ar fi urmat să aibă o contribuție de mai puțin de 17% la bugetul federal.
Potrivit unei alte prevederi controversate, Rusia urma să-și mențină trupele militare pe teritoriul Transnistriei pe un termen determinat (până la 17 ani, potrivit unor surse, la care face referire și MAE rus, sau până la 49 de ani, potrivit unei alte variante a documentului). De altfel, ar fi existat aproape 20 de de variante ale Memorandumului Kozak, potrivit lui Vladimir Voronin, citat de Europa Liberă.
Discuțiile pe marginea planului Kozak au durat aproximativ un an și mai multe surse susțin că urma să fie semnat la 25 noiembrie 2003 la Chișinău, inclusiv de liderul rus Vladimir Putin, care ar fi fost întors de pe trapa avionului după ce a fost anunțat că Vladimir Voronin s-a răzgândit. S-a întâmplat în condițiile în care proiectul documentului provocase proteste mari ale opoziției de la Chișinău, iar ulterior unele surse au afirmat că ar fi existat și presiuni din exterior, în special din partea Washingtonului, ca autoritățile de la Chișinău să nu semneze documentul.
OBIECTIV: Să prezinte Moscova drept singura putere în măsură să influențeze reglementarea conflictului transnistrean și, respectiv, guvernarea pro-europeană de la Chișinău ca sursa care împiedică acest proces.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: În primul rând afirmația MAE rus că „proiectul Memorandumului (...) a primit sprijin și a fost aprobat pe ambele maluri ale Nistrului” este un fals deoarece la Chișinău acesta a provocat dezbateri și proteste masive ale societății, îngrijorate că de fapt, prin prevederile sale ar fi dus la așa-numita „transnistrizare” a R. Moldova, adică la menținerea acesteia în sfera de influență a Rusiei. Chiar și postul pro-Kremlin NTV, într-un subiect realizat în 2013 publica imagini de la protestele de la Chișinău și menționa că memorandumul a fost elaborat sub presiunea Moscovei.
Așa cum este arătat și mai sus, Transnistria, care reprezintă doar aproximativ 11% din teritoriul Republicii Moldova ar fi avut prerogative și drepturi excesive și ar fi putut bloca orice decizii importante de politică externă și internă. MAE rus, promovează, de fapt, un document care ar fi menținut Republica Moldova în sfera sa de influență sau, după cum afirmă unii experți, ar fi transformat-o de facto într-un nou Kaliningrad.
Nu este nouă nici narațiunea că autoritățile de la Chișinău ar împiedica procesul de reglementare a conflictului transnsitrean. De fapt, Tiraspolul este cel care, cu sprijinul Moscovei, a blocat reglementarea conflictului invocând pretexte false legate de așa-numitul „pericol ar românizării”, pe care pedalează de peste 30 de ani.
Verifică sursele: