Donează
Mircea Snegur a fost un politician care și-a început cariera ca lider local al Partidului Comunist sovietic, a pledat pentru proclamarea independenței Republicii Moldova, a promovat limba română și tricolorul, dar a acceptat aderarea la CSI și revenirea neocomuniștilor agrarieni la putere, și care și-a asumat clar un discurs public proromânesc și prooccidental abia după retragerea din viața politică.
Un președinte controversat: omul rușilor sau arhitectul independenței?
Pe 13 septembrie, seara târziu, s-a stins din viață primul președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, la vârsta de 83 de ani.
Actualul președinte, Maia Sandu, a anunțat că 16 septembrie – dată la care vor avea loc funeraliile lui Snegur – va fi zi de doliu național în Republica Moldova. „Domnul Snegur a trăit în vremuri istorice și a avut un rol esențial în promovarea independenței, libertății și suveranității Republicii Moldova. Mircea Snegur va rămâne în memoria noastră ca Omul care a stat la leagănul Independenței Republicii Moldova”, a scris Maia Sandu pe pagina sa de Facebook.
Mesaje similare au avut și președintele Parlamentului, Igor Grosu, și premierul Dorin Recean. Igor Grosu a remarcat că Mircea Snegur este omul care a adus independența, limba română și tricolorul în Republica Moldova. „Procesul de dobândire a independenței a pornit de la proclamarea limbii române drept limbă de stat în 1989, de la alegerile democratice din 1990 și de la declararea independenței în 1991”. La rândul său, premierul Dorin Recean a menționat că primul președinte al Republicii Moldova „a fost un om de stat devotat, un adevărat arhitect al independenței noastre și un promotor al limbii române”.
Sunt mesaje care, dincolo de protocolul rezervat unui fost șef al statului, par să exprime într-o anumită măsură un anume sentimentalism basarabean și trec peste anumite aspecte mai controversate legate de cariera politică a primului președinte al Republicii Moldova.
De-a lungul carierei sale politice, Mircea Snegur a fost permanent elogiat de o parte a societății din Republica Moldova și criticat de alta, inclusiv sub acuzația că ar fi omul Moscovei. Au generat controverse decizia de aderare a Republicii Moldova la Comunitatea Statelor Independente, CSI, care a înlocuit defuncta URSS în 1991, faptul că a acceptat ca războiul din Transnistria să se încheie în condițiile Moscovei, sau susținerea pe care a acordat-o agrarienilor neocomuniști, care la doar câțiva ani după independența Republicii Moldova au venit cu o serie de contra-reforme, inclusiv cea prin care era proclamată drept limbă de stat așa-numita limbă moldovenească.
Pare mai probabil însă ca, atunci când a făcut jocul Rusiei, Mircea Snegur să nu o fi făcut pentru că era un agent al Moscovei, ci pentru că a fost influențat de anumite grupuri din anturajul său sau intimidat de amenințările venite din Federația Rusă.
De la oficial comunist local, la președintele unei țări nou apărute
Prima funcție politică importantă pe care a deținut-o Mircea Snegur a fost cea de prim-secretar al Comitetului Raional Edineț al Partidului Comunist din RSS Moldovenească, funcție pe care a deținut-o în perioada 1981-1985. În 1989, a fost ales președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești, un fel de birou politic al Parlamentului, iar în aprilie 1990 a devenit președinte al Sovietului Suprem al RSSM, legislativul republicii sovietice. În august, 1989, Snegur a acceptat să susțină proiectul de lege care conferea limbii române statut de limbă de stat și revenirea la drapelul tricolor, fapt care i-a atras simpatia unei importante părți a societății.
În septembrie 1990, Mircea Snegur a fost numit președinte al RSS Moldova de către Sovietul Suprem, funcție pe care a deținut-o până în 1996, când a pierdut alegerile în fața lui Petru Lucinschi.
Pe durata mandatului său, Mircea Snegur a avut o atitudine oscilantă față de forțele naționale și antirusești. În 1991 a susținut proclamarea independenței Republicii Moldova și recunoașterea sa de către comunitatea internațională, precum și retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul său. El a condamnat ocuparea Basarabiei în 1940 de către URSS, dar s-a pronunțat împotriva unirii cu România și s-a îndepărtat de Frontul Popular antisovietic care l-a susținut în ultimii ani de existență a URSS.
În decembrie 1991, președintele Mircea Snegur a semnat actul prin care Republica Moldova a devenit stat membru (fondator) al Comunității Statelor Independente , act care a fost ratificat de către Parlament abia în 1994, după ce puterea în Legislativ a fost preluată de Partidul Democrat Agrar din Moldova. Acest partid, care obținuse 56 de mandate din 101, a fost sprijinit la vremea respectivă de președintele Snegur. Noua majoritate a adoptat constituția Republicii Moldova în care limba de stat nu s-a mai numit română, ci moldovenească, și a schimbat imnul de stat, care până atunci era ”Deșteaptă-te, române!”.
Un personaj politic pe care l-a promovat Mircea Snegur și care a marcat epoca agrarienilor în Republica Moldova a fost Andrei Sangheli. La data de 1 iulie 1992, Mircea Snegur l-a desemnat prim-ministru, aceasta fiind una din condițiile convenției Elțîn-Snegur, care a pus capăt războiului de la Nistru din 1992. Convenția prevedea formarea unui guvern de conciliere, iar șeful acestui cabinet a devenit Andrei Sangheli, susținut ulterior și de agrarieni. Andrei Sangheli a intrat în istorie cu scandaloasa declarație că România „nu a dat Moldovei niciun karandaș [niciun creion] pe gratis”. Asta se întâmpla după ce România acordase Republicii Moldova multiple ajutoare economice, dar și militare, inclusiv în timpul războiului de la Nistru, fără care Chișinăul nu ar fi putut face față acestui conflict. De asemenea, Andrei Sangheli se remarcase, cum semnala presa vremii, prin faptul că semnase mai multe decizii de Guvern cu același număr, unele publicate în „Monitorul oficial”, altele folosite în scopuri personale sau de grup.
În 1995, Mircea Snegur a intrat în conflict cu PDAM, iar o parte din partizanii săi din Parlament s-au desprins de agrarieni.
În februarie 1996, Mircea Snegur a semnat o decizie prin care regiunea secesionistă transnisteană controlată, de facto, de către Rusia, a obținut dreptul de a utiliza ștampila vamală a Republicii Moldova, fără însă ca autoritățile de la Chișinău să poată controla activitatea vamei Tiraspol.
După ce a pierdut puterea, Snegur a pus accentul pe discursul pro-românesc și pro-occidental
Mircea Snegur a pierdut alegerile prezidențiale din 1996 în fața lui Petru Lucinschi, care în perioada sovietică fusese șef al Partidului Comunist din RSS Moldovenească. După ce a pierdut puterea, Snegur a fondat Partidul Renașterii și Concilierii, cu un discurs mai degrabă proocidental. Formațiunea a ajuns, în 1998, în Parlament pe listele Convenției Democrate din Moldova, dar din 2001 nu a mai reușit să treacă pragul electoral.
Comentatorul politic Nicolae Negru consideră că Mircea Snegur a fost înlăturat în cele din urmă de la putere de către Moscova pentru viziunile sale democratice și naționaliste, și înlocuit cu Petru Lucinschi.
„Lipsa de experiență, desigur că, s-a făcut văzută în activitatea lui, dar a dorit sincer să desprindă Republica Moldova de Rusia, de Uniunea Sovietică. A fost supus presiunilor din foarte multe părți. Până la urmă a și căzut, în 1996 a suferit înfrângere în alegeri pentru că Rusia a început să pună în funcțiune pârghii de înlăturare de la putere a celora care au contribuit cel mai mult la declararea independenți, consolidarea suveranității. A avut o soartă asemănătoare ca cea a lui Stanislav Petrovici Șușkevici în Belarus și a lui Leonid Kravciuk în Ucraina”, este de părere Nicolae Negru.
Despre actul de aderare a Republicii Moldova la CSI, Nicolae Negru spune că ar fi fost semnat sub presiune.
„Această semnare de revenire în spațiul CSI a făcut-o sub presiunea partidului său, așa-zisul grup al agrarienilor. Anumite confruntări politice de pe scena noastră îl determinau pe el să țină cont de agrarieni, foștii nomenclaturiști, care se pronunțau împotriva apropierii de România, de exemplu. Până la urmă el a depășit această etapă, pe care o putem numi, a slăbiciunilor”, susține Nicolae Negru.
După ce s-a retras din viața politică, în interviurile pe care le-a acordat ulterior, Mircea Snegur a insistat repetat pe apropierea Republicii Moldova de România și Occident.
