NARAȚIUNI: 1. Guvernarea PAS vrea să elimine limba moldovenească pentru că pregătește unirea Republicii Moldova cu România. 2. Moldovenii și românii sunt popoare diferite. 3. România și agenții săi încearcă să elimine ideea de popor moldovenesc pentru că românii nu vor să piardă partea din Moldova pe care au ocupat-o. 4. Imperiul rus/Rusia a jucat un rol civilizator pentru teritoriul Republicii Moldova și a construit și dezvoltat Chișinăul, spre deosebire de România, care nu a făcut eforturi pentru dezvoltarea Basarabiei.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Existența a două popoare distincte - moldovenii și românii, care vorbesc două limbi diferite, este o teză promovată intens de istoriografia sovietică. URSS a creat și o așa-numită republică autonomă în stânga Nistrului, unde a fost promovat moldovenismul și a pregătit re-anexarea teritoriului de astăzi al Republicii Moldova. Fostul președinte de la Chișinău, comunistul Vladimir Voronin declara că „limba moldovenească este mama limbii române”. Tot el cerea drepturi pentru „minoritatea moldoveană” din România și a promovat o organizație a moldovenilor din România
Unirea celor două principate românești în 1859 este prezentată că o anexare a Țării Moldovei și se sugerează că Republica Moldova ar avea dreptul să pretindă returnarea Moldovei din dreapta Prutului.
România este prezentată în presa rusă, dar și de o parte dintre politicienii și instituțiile mass-media din Republica Moldova drept un start revanșard, cu pretenții teritoriale asupra Republicii Moldova și a unor regiuni din sud-estul Ucrainei.
Acestea au fost readuse în prim-plan după ce Parlamentul de la Chișinău a votat o lege prin care exclude sintagma „limba moldovenească” din legislație.
OBIECTIV: Să readucă în discuție teza despre existența a două popoare distincte - moldovean și român și chiar să accentueze că cel moldovean ar fi superior. Să realimenteze fobiile unei părți a populației față de o presupusă unire a Republicii Moldova cu România, promovatră de guvernarea pro-europeană de la Chișinău.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Prin adoptarea legii care elimină sintagma de „limbă moldovenească” Parlamentul aplică o hotărâre a Curții Constituționale din decembrie 2013 care stabilea că textul Declarației de Independență, care statuează limba română ca limbă de stat, prevalează asupra textului Constituției (votată în 1994 de un parlament de centru-stânga) în care limba de stat este denumită „moldovenească”.
România a fost prima țară care a recunoscut independența Republicii Moldova și chiar dacă de-a lungul anilor au existat mereu discuții despre o eventuală unire, acest subiect nu este pus în discuție la nivel oficial nici la București, nici la Chișinău.
Teza moldovenismului, apărută în timpul Imperiului Țarist și promovată intens în perioada sovietică a reprezentat unul din elementele de propagandă menit să justifice anexarea unei părți a teritoriului locuit de etnici români. Această teză este însă respinsă de istorici și lingviști de pe ambele maluri ale Prutului.
Promovarea narațiunii despre două popoare și limbi diferite s-a făcut inițial pentru a motiva demersurile Moscovei pentru retrocedarea Basarabiei după unirea cu România din 1918, iar apoi pentru a explica astfel și existența celor două țări care împărtășesc aceeași cultură și limbă – România și Republica Moldova.
În România există vreun curent „moldovenist” care să acrediteze teza că pe teritoriul Moldovei istorice ar trăi un popor distinct; moldovenii din România se idetifică drept români.
Este falsă (și nu nouă) și afirmația că orașul Chișinău ar fi fost dezvoltat/construit de ruși. Chișinăul a fost numit capitală administrativă după raptul teritorial din 1812 și anexarea la Imperiul Rus, însă abia spre 1873, când Basarabia a devenit gubernie, orașul a început să se dezvolte. Chișinăul s-a modernizat îndeosebi datorită primarului Carol Schmidt, care a condus orașul timp de 25 de ani, între 1877 și 1903, și i-a schimbat radical aspectul în urma colaborării cu arhitectul Alexandru Bernardazzi.
Chișinăul a continuat să se dezvolte foarte intens și în perioada interbelică, sub administrația României. În oraș s-au construit multe case confortabile, vile urbane, imobile cu apartamente, școli foarte bine proiectate, au fost deschise biblioteci, tipografii, teatre. Tot atunci au început să funcționeze un șir de întreprinderi, prima moară mecanizată, fabrica de pâine, de mezeluri, fabrica de bomboane, fabrici de încălțăminte, tricotaje, blănuri, au fost organizate expoziții de mărfuri industriale și mașini agricole. În 1919 a fost fondată la Chișinău Camera de Comerț și Industrie, a început să se dezvolte sectorul bancar, fiind înființată Banca Basarabia, iar în 1921 a fost deschis primul aeroport.