Operațiunea de război hibrid pe care o traversează România a intrat de ceva vreme în stadiul acut. Încercarea Rusiei de a instala la București un președinte nu este decât o mică parte a scenariului pregătit pentru România cu destul de mult timp înainte. Deși în multe privințe este ușor de recunoscut un anumit tipar istoric, există totuși o serie de semne care ne spun că ne aflăm într-o etapă nouă, care se va deosebi radical de toate celelalte, prin eforturile investite de Moscova și mai ales prin efectele vizate. Nu, istoria nu va deveni inutilă pentru a înțelege ce vrea de la noi Kremlinul, căci multe dintre constantele sale rămân valabile, însă ne va fi din ce în ce mai greu să înțelegem, mai ales cum vrea să obțină, dacă nu ținem cont de schimbări.
O relație bună cu Rusia ar ajuta SUA să izoleze China. Decizia lui Putin de a continua războiul din Ucraina ar putea însă convinge Washingtonul că europenii rămân cei mai importanți parteneri.
China e principala amenințare a puterii SUA, care ar câștiga din slăbirea axei Beijing – Moscova. O înțelegere Trump – Putin poate implica, însă, sacrificarea Ucrainei și probleme pentru UE.
Cu cât mai multe sunt scrupulele politicienilor occidentali în ceea ce-l privește pe Putin, cu atât ei nu fac decât să-i creeze acestuia mai multe oportunități de acțiune și să-l încurajeze în planurile sale.
Arestarea lui Ion Antonescu și întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste au fost interpretate permanent prin prisma politicii, în dauna unei analize critice, libere de orice constrângere ideologică.
Propaganda rusă a luat în vizor România și Moldova. Sunt reluate vechi teze sovietice, ca aceea a moldovenismului, dar apar și minciuni noi, inclusiv că România și-ar fi cedat tezaurul de la Moscova.
Dincolo de Ucraina, Moscova lucrează pe trei planuri: consolidarea regimului prin „scuturarea” propriei elite, guverne în exil pentru foștii sateliți sovietici și promovarea discursului pro-rus în Occident.
Putin a evitat până acum o confruntare cu femeile care cer întoarcerea militarilor de pe frontul din Ucraina. Istoria arată că, în Rusia, femeile le pot da bătăi de cap regimurilor autoritare.
Regimul Putin este o constelație de clanuri pe care le unește frica și solidaritatea crimelor comise. Extremiștii pro-război și competiția dintre clanuri amenință acum puterea lui Putin.
Politic, Rusia lui Putin este un conglomerat de reziduuri toxice ale diverselor epoci istorice pe care le-a traversat această țară. Din trecutul imperial, a păstrat obsesia vocației globale, dar nu și sentimentul apartenenței la Occident a elitelor sale, de unde și absența oricăror limite morale în felul în care își promovează interesele. Din cel sovietic, Putin a căutat nu doar să instrumentalizeze vestigiile simbolice ale pierdutului statut de superputere, dar și să-i facă pe ruși să creadă că acea perioadă a reprezentat apogeul existenței lor politice, sădindu-le metodic în suflete sentimentul unui paradis pierdut, care de fapt nu a existat vreodată. Putin nu a păstrat însă dorința sinceră a secretarilor generali, cu excepția lui Stalin, de a evita un nou război mondial și nici realismul atent, pe care, cu câteva excepții notabile, aceștia și-au bazat politica externă. A adăugat însă acestor reziduuri cinismul și viclenia, specifice lumii interlope, peste care a așezat atent iluzia puterii și a bogăției, în spatele căreia nu este decât ruina și putregaiul corupției generalizate.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
