Donează
Cazul europarlamentarei letone care a spionat ani de zile pentru FSB e descris pe larg de jurnaliștii ruși independenți, care scriu și despre cum vor fi falsificate alegerile în favoarea lui Putin.
THE INSIDER: Sluga altui popor. Cum a racolat-o FSB-ul pe europarlamentara din Letonia Tatjana Jdanoka
The Insider demarează publicarea unei serii de articole despre felul în care Serviciul al 5-lea din cadrul FSB racolează politicieni europeni. În această ediție, publicația scrie despre deputata din Parlamentul European din partea Letoniei, Tatjana Jdanoka, care timp de decenii a militat deschis în susținerea Moscovei, atât la Riga, cât și la Strasbourg. The Insider a aflat că Jdanoka a lucrat sub supravegherea Serviciului 5 din cadrul FSB, cel puțin din 2004.
Tatjana Jdanoka s-a născut în 1950, la Riga, unde s-au mutat părinții ei după Al Doilea Război Mondial. Ea a absolvit Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din Riga, a intrat în PC al URSS, iar la sfârșitul anilor 1980 a luptat pentru păstrarea Letoniei în cadrul URSS. Pierzând această luptă, Jdanoka și-a continuat activitatea politică, fiind susținută de rușii din Letonia. Nu este clar când a fost racolată, înainte sau după destrămarea URSS, însă potrivit scurgerilor de date din corespondența ei, autenticitatea căreia a fost confirmată de The Insider, în 2005, ea deja comunica cu supraveghetorul său. La acel moment, coordonatorul ei era angajatul Direcției FSB din Petersburg, Dmitrii Gladei (în prezent veteran pensionat, de 74 de ani).
Oficial, Gladei reprezenta Rusia în organizații puțin cunoscute de observare a alegerilor și a condus institutul Internațional de monitorizare și dezvoltare a democrației din cadrul Adunării Parlamentare a CSI, însă apartenența sa la FBS este confirmată de mai multe baze de date, inclusiv cea de acces la secretele de stat, de restricții la ieșirea din țară și altele.
Primele mesaje adresate lui Gladei din mailul spart al lui Jdanoka datează din 3 octombrie 2005. Jdanoka îi expediază pe adresa electronică lui Gladei două anexe: prima - proiectul nepublicat al agendei unor conferințe la Tallin și Narva sponsorizate de două grupuri parlamentare (Verzii din PE și Alianța Liberă Europeană); a doua – proiectul comunicatului de presă despre conferință. La acest eveniment urma să fie discutată „experiența participării politicienilor ruși în organele municipale de conducere și experiența colaborării dintre ONG-uri și autoritățile locale”.
Tot în 2005, Serviciul de securitate internă al Estoniei a anunțat în raportul său public anual că Alianța rusă europeană, a cărei membră este Jdanoka, nu este altceva decât un paravan al FSB, fondarea căreia a fost „pregătită în Sankt-Petersburg și prezentată triumfal în raportul adresat directorului FSB”.
În cadrul discuției cu The Insider, Jdanoka nu a negat că îl cunoaște pe Gladei: „M-am întâlnit de câteva ori cu Dmitrii și soția sa la Leningrad, unde locuiau. Ei au fost de câteva ori la Riga”. […] Ea a adăugat că în calitate de membră a Parlamentului European a participat la câteva conferințe organizate de Gladei la Sankt-Petersburg. Jdanoka nu a explicat, însă, de ce i-a trimis acestuia proiectele ideilor sale și comunicatele de presă pentru a fi coordonate cu el.
Potrivit corespondenței, Jdanoka și Gladei se întâlneau cu regularitate în Europa și la Moscova, deși scopul și caracterul discuțiilor lor nu apar niciodată în mesaje.
Cele mai delicate subiecte Jdanoka și Gladei le discutau personal, însă câte ceva se poate deduce și din corespondența lor. De exemplu, pe 8 septembrie 2007, la o săptămână după întâlnirea lor de la Moscova, Jdanoka i-a scris lui Gladei un mail lung, în care inițial își cere scuze că nu a putut să-i trimită „informația promisă” de la Strasbourg, apoi îi relatează ce subiecte au fost soluționate începând cu luna iunie. […]
Jdanoka a muncit din plin în ultimii ani. De exemplu, ea a organizat audieri publice în Parlamentul European privind atitudinea autorităților estoniene față de protestele de la Tallinn după mutarea monumentului ostașului sovietic. Ulterior i-a raportat lui Gladei că audierile au fost reflectate în presa din Rusia, Estonia și Letonia datorită faptului că „stagiarul” ei, Ivan Egnașev, a scris despre asta.
Jdanoka, de asemenea, a lansat în Letonia o emisiune radiofonică „Ora școlii ruse”, în care avertiza rușii care locuiesc în această țară despre „posibile probleme legate de înmatricularea copiilor din familii ruse în școlile cu predare în limba letonă”. […]
Gladei a continuat să colaboreze cu Jdanoka până în 2013, […] apoi i l-a prezentat (virtual) pe Serghei Krasin, căruia ea a început să-i trimită rapoartele sale de activitate.
Cu Jdanoka a colaborat și un alt ofițer FSB. Informația a apărut în 2022, atunci când o instanță de judecată din Estonia a examinat dosarul lui Serghei Seredenko, autointitulat „ombudsman pentru drepturile omului în Estonia”, învinuit de acțiuni împotriva statului (și condamnat ulterior la cinci ani și jumătate de închisoare). Printre șapte angajați ai FSB care l-au supravegheat pe Seredenko era și un oarecare Artem Kureev. În sentința pronunțată de instanța estoniană se spune că, în 2014, Jdanoka a depus o cerere la Ambasada Belgiei din Moscova pentru viză pe numele lui Kureev, ca acesta să viziteze Parlamentul European, la scurt timp după anexarea Crimeii. Astfel, Jdanoka, nu doar că le trimitea rapoarte supraveghetorilor săi din serviciile speciale ruse, dar folosea statutul său de eurodeputat pentru a-i ajuta să ajungă în UE.
Artem Kureev se prezentase inițial ca expert al Centrului de cercetare pentru dezvoltarea economică și socioculturală a statelor CSI și a Europei Centrale. Ulterior acesta și-a schimbat domeniul activității și se prezenta ca redactor-șef al agenției de presă „Inițiative Africane”. În realitate, el este angajat al Serviciului 5 FSB, vestit pentru pregătirea defectuoasă a invadării la scară largă a Ucrainei (banii alocați în acest scop fiind în mare parte furați). Serviciul 5 se ocupă nu doar de Ucraina, dar și de toate relațiile externe ale Rusiei, iar statele care au făcut parte din URSS prezintă un interes deosebit pentru acesta. […]
CARNEGIE POLITIKA: Susținerea lui Nadejdin. De ce este periculos protestul de la punctele de colectare a semnăturilor
Cetățenii activi care tânjesc după activitatea politică, s-au implicat în acțiunea „Semnează împotriva lui Putin și a războiului”. Rușii care sunt împotriva războiului au văzut că nu sunt singuri
Colectarea de semnături pentru Boris Nadejdin – „liberalul din sistem”, care intenționează să participe la alegerile prezidențiale 2024, a devenit în mod neașteptat cel mai important eveniment politic al lunii ianuarie. Peste 200 de mii de persoane au depus efort și timp pentru a susține politicianul care a militat deschis împotriva războiului. În condițiile unor represiuni dure, formarea cozilor „în susținerea lui Nadejdin” reprezintă o acțiune politică serioasă și asumată. Cel mai probabil, politicianul nu va fi admis la alegeri. Aceste evenimente, însă, nu vor rămâne fără consecințe nici pentru persoanele care au rămas în Rusia și își doresc schimbarea, nici pentru establishmentul rusesc.
Din momentul în care numele lui Boris Nadejdin a apărut printre posibilii candidați la alegerile din martie, observatorii au tras concluzia că e vorba de un proiect al consilierilor politici de la Kremlin. Scopul –asigurarea, cel puțin în aparență, a diversității de candidați, mărirea prezenței la urme și, în final, demonstrarea, atât societății ruse, cât și pentru publicul din exterior, că politicienii de orientare liberală sunt foarte nepopulari în Rusia.
Argumente în susținerea acestei versiuni sunt destule. Nadejdin este cunoscut pentru legăturile sale vechi cu prim-vicepreședintele Administrației prezidențiale Serghei Kirienko. Ei se știu de foarte mult timp. Încă în 1998, Nadejdin a fost consilier al premierului Kirienko; ulterior, împreună cu alți democrați cunoscuți, a aderat la Partidul Uniunea Forțelor de Dreapta (SPS).
După ce a ajuns în Duma de Stat, în 1999, SPS a fost timp îndelungat loial Kremlinului și președintelui Putin. La sfârșitul anilor 2000, partidul s-a destrămat, iar Nadejdin a rămas în tabăra celor fideli regimului. El a participat în diverse proiecte oficiale. […] Din biografia lui reiese clar că pentru a obține ceea ce-și dorește (de exemplu mandatul de deputat), Nadejdin preferă proiectele de sistem, lansate de putere, și nu se opune regimului. […]
Întâmplarea, însă, l-a dus pe altă cale. Declarațiile publice ale politicianului denotă că nu este un candidat-spoiler sau admis de autorități. „Putin privește lumea prin prisma trecutului și târăște Rusia în trecut”, „Putin a comis o greșeală fatală declanșând operațiunea specială”, „Țara alunecă tot mai mult în feudalism și obscurantism”, sunt citate din manifestul preelectoral al acestuia. Astfel de declarații nu pot fi aprobate de Kremlin. […]
Aceste lozinci au devenit punctul de atracție pentru o bună parte a societății ruse care militează împotriva războiului și își dorește schimbarea conducerii de vârf a țării.
Sondajele confirmă că, în pofida susținerii pretinse a lui Putin, majoritatea cetățenilor ruși au obosit de război și ar dori încheierea acestuia. Nadejdin a devenit monopolist pe acest segment. […]
Cetățenii activi care simt necesitatea de a se implica în activități politice, au participat la acțiunea „Semnează împotriva lui Putin și a războiului”. Aceasta a devenit o modalitate legală și sigură de demonstrare a poziției civice. Atunci când la punctele de colectare a semnăturilor s-au făcut cozi, s-a creat impresia unor manifestări masive de protest. Rușii care sunt împotriva războiului au văzut că nu sunt singuri. […]
Întrebarea e ce va fi mai departe? Cel mai probabil scenariu – Nadejdin pur și simplu nu va fi lăsat să participe la alegeri, pe motiv de nereguli la colectarea semnăturilor. Autoritatea electorală va găsi mereu temei ca să refuze. […]
Refuzul de a-l înregistra în alegeri, desigur, nu va provoca proteste masive, din simplul motiv că riscurile sunt prea mari. Totuși, oamenii care au stat la cozi deja au căpătat o experiență de acțiune politică și acum vor aștepta o nouă posibilitate pentru a se manifesta împotriva regimului. […]
Și mai important – campania lui Nadejdin a provocat un efect opus celui așteptat de Kremlin. Cei de la putere au încercat să demonstreze nepopularitatea ideilor democratice, în schimb, au obținut inversul: imaginea cu cozile formate de susținătorii candidatului antirăzboi și antiputinist, fapt ce demonstrează că în Rusia s-a păstrat o parte activă a societăți, care dorește schimbări.
VERSTKA: „Alegătorii nu trebuie să suspecteze nicio neregulă”
Cum îi va fi asigurată victoria lui Putin la alegerile prezidențiale
Alegerile președintelui Rusiei în 2024 se vor deosebi mult de cele din 2012 și chiar din 2018. Niciodată Kremlinul nu a deținut un nivel mai înalt de control asupra mersului campaniei și asupra rezultatelor finale. Oricum, sunt posibile situații imprevizibile. Verstka explică cum încearcă autoritățile să-i asigure 80% din voturi lui Vladimir Putin și dacă vor putea observatorii independenți să împiedice abuzurile.
În 2016, Dmitrii Suharev candida pentru funcția de deputat în Adunarea legislativă a orașului Sankt-Petersburg din partea formațiunii „Yabloko”. La una din secțiile de votare, soția lui a fost observator. Inițial, rezultatele alegerilor arătau foarte bine, teancul de buletine de vot pentru Suharev era de câteva ori mai gros decât al candidatului (puterii) de la Edinaia Rossia. La un moment dat, însă, președinta comisiei a început să transfere buletinele cu voturile pentru Suharev la cele nevalabile. Atunci, soția lui Suharev a observat că degetul președintei comisiei era bandajat, iar de el prinsă o mină de pix. Printr-o mișcare subtilă a mâinii, pe buletine apăreau bife în diverse locuri. În procesul-verbal final, candidatul „Yabloko” s-a plasat pe locul doi.
În ultimii ani, alegerile din Rusia doar la prima vedere păreau controlate în totalitate. De fapt, membrii comisiilor trebuiau să genereze o mulțime de inovații tehnologice pentru a îndeplini sarcina pusă de sus. Au fost folosite cerneală ce dispare, clei fals pentru plicurile securizate, registre duble ale alegătorilor și alte metode. În martie 2024, acestea s-ar putea să nu mai fie necesare. […]
Unul dintre liderii activiștilor-observatori, copreședintele organizației „Golos”, Grigorii Melkonianț, se află la închisoare.
Totodată, Duma de Stat i-a eliminat din procesul electoral pe membrii comisiilor electorale cu drept de vot consultativ. Aceștia aveau un rol-cheie în calitate de observatori din partea candidaților, deoarece, în ziua alegerilor, puteau veni la secția de vot în orice moment, pe neașteptate pentru membrii comisiei.
Spre deosebire de scrutinele precedente, va fi mai complicat de urmărit procesul de vot și cu ajutorul camerelor video. În 2012, acestea au fost instalate la inițiativa lui Putin ca răspuns la protestele masive din Piața Bolontnaia. Efectul acestora a întrecut așteptările. Reprezentanții opoziției și observatorii independenți au făcut publice o mulțime de video-uri în care membrii birourilor electorale, fără jenă, introduceau buletine de vot în urne, ajutau „caruselurile” (metodă de fraudare a alegerilor când mai mulți votanți sunt duși organizat să voteze repetat la mai multe secții electorale) și terorizau observatorii.
Atunci, Autoritatea Electorală a schimbat regulile. Inițial a introdus o regulă prin care era obligatorie permisiunea comisiei electorale regionale pentru vizionarea transmisiunii (procesului de vot), iar din 2021 accesul publicului la materialele video înregistrate la secțiile de vot a fost interzis. Partidele (și observatorii din partea acestora) pot urmări concomitent transmisiunile de la patru secții de vot din câteva mii. […]
Pentru prima dată, la alegerile prezidențiale vor fi folosite cele mai controversate inovații din ultimii ani – posibilitatea de a vota timp de trei zile și votul electronic. […]
Alegătorii loiali și bugetarii merg la vot vinerea, în zi de lucru. Opozanții preferă duminica. Buletinele de vot din primele două zile vor rămâne în urne, sau vor fi puse pe noapte în „plicuri securizate”. Deși CEC a dat asigurări că acestea sunt în deplină siguranță, la alegerile în Duma de Stat din 2021 au avut loc mai multe incidente. Observatorii au găsit aceste plicuri desfăcute, nu se știe de către cine și când.
Și mai multe oportunități de a influența rezultatele alegerilor îl oferă votul electronic. Sistemul va funcționa în 29 de regiuni și vor putea să-și exprime astfel votul 38 de milioane de persoane, cel puțin o treime din 110 milioane de alegători ruși. […] Alexandr Isavnin, expert independent în tehnologii de rețea, consideră că „[…]teoretic, cu ajutorul sistemului actual de vot electronic, pot fi furate toate cele 38 de milioane de voturi din regiuni”. […]
Sursele Verstka din rândul consilierilor politici sunt convinse că și metodele vechi „pe hârtie” vor fi utilizate cu succes. Deși multe posibilități clasice sunt pe ducă.
Membrii comisiilor electorale teritoriale au nevoie de îndeplinirea a doar două condiții – lipsa „privirilor indiscrete” în timpul introducerii buletinelor în urne și în timpul adăugării semnăturilor „sufletelor moarte” în listele electorale. Important e să coincidă numărul buletinelor cu cel al alegătorilor din liste. Pentru aceasta, falsificatorii mai iscusiți au folosit liste „de rezervă” ale alegătorilor, care le înlocuiau pe cele adevărate după ce secția de vot era închisă. […]
O altă metodă clasică de falsificare este organizarea „corectă” a votului cu urna mobilă. […] Listele cu cei care votează acasă, contrar legii, nu sunt făcute la cererea alegătorilor, ci prin intermediul serviciilor sociale. În astfel de liste pot apărea zeci, chiar sute de persoane. Important să nu fie admiși „străini” în „delegația” care se va deplasa cu urma mobilă acasă la alegători. […]
În același timp, alegătorii „nu trebuie să suspecteze nicio neregulă”, spune unul dintre consilierii politici din cadrul Administrației Prezidențiale. „Considerăm drept un succes în lupta pentru legitimitate situația în care, conform sondajelor, cota celor care cred că alegerile au fost corecte este cu minimum 30% mai mare decât a celor care nu cred că au fost corecte”, a precizat interlocutorul Verstka din cadrul unei structuri subordonate Administrației Prezidențiale responsabilă de opinia publică.
[…]
