Donează
Imperialismul rusesc de astăzi este rezultatul politicilor din „liberalii” ani 90, tolerate la vremea respectivă de Occident și de Ucraina, scrie presa independentă rusă. Aceasta mai arată că, invadând Ucraina, Rusia i-a făcut pe europeni să își regăsească solidaritatea, dar și cum, anterior, Moscova a plătit parlamentari din UE pentru a susține anexarea Crimeii de către Rusia. Jurnaliștii au analizat și atitudinea artiștilor ruși față de război și au constatat că aceia care sunt relevanți pentru tineri au evitat să îl susțină sau chiar l-au condamnat.
GRANI.RU: Rusia trebuie să plece
Președinta Georgiei Salome Zurabișvili a declarat că „Rusia practic a pierdut deja toate bătăliile, sau chiar războiul”. „Problema georgiană, de asemenea, trebuie să fie pe masa tratativelor. Rusia trebuie să învețe care-i sunt hotarele”, a adăugat Zurabișvili. Ea consideră că societatea occidentală este în drept să ceară de la Vladimir Putin „retragerea trupelor ruse de pe teritoriul recunoscut la nivel internațional al Georgiei ca pe una din condițiile acordului de pace cu Ucraina”. Altfel, consideră ea, „Occidentul va comite o mare greșeală, ca în 2008 și 2014”.
[…]
Nu e vorba doar de cazul Georgiei. Este vorba de dreptul internațional ca atare. Dacă în urma războiului Ucraina își va restabili integritatea teritorială, iar Georgia și Moldova vor rămâne în continuare state-infirme, cu siguranță va avea loc un nou război, mai mare și mai sângeros. Aceasta se referă și la celelalte foste republici sovietice.
[…]
Eșecul proiectului revanșard trebuie să ducă la cel mai important lucru – la restabilirea dreptului internațional, la sfârșitul acestui coșmar, pe care Rusia l-a declanșat în spațiul post-sovietic încă de la începutul anilor 1990, cu ajutorul instrumentelor pe care le-a moștenit de la Uniunea Sovietică. Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud – toate au fost instrumente pe care administrația lui Mihail Gorbaciov le-a folosit în încercarea de a menține Moldova și Georgia în componența URSS, deoarece aceste republici, alături de cele baltice, militau pentru independența lor. (Mai erau Armenia și Azerbaidjan, însă acestea au fost prinse în capcana sângeroasă a Karabahului). Administrația lui Boris Elțin a folosit aceste conflicte pentru a-și fortifica influența în spațiul post-sovietic, ca Moldova și Georgia „să nu plece nicăieri” (și într-adevăr, cu ajutorul acestui conflict, Georgia a fost, totuși, târâră în CSI, organizația la care a refuzat să adere în 1991, iar în Moldova au fost readuși la putere comuniștii).
Ucraina a urmărit cu indiferență aceste experimente ale Kremlinului – păreau războaie străine. Chiar și Transnistria aflată la frontiera ucraineană a fost percepută drept o sursă de îmbogățire pentru funcționarii ucraineni și contrabandiști și nu ca un semn al unui viitor război al Rusiei cu Ucraina. […]
Această miopie periculoasă a dus Ucraina și poporul ei către o adevărată catastrofă. Occidentul a ignorat cu încăpățânare comportamentul banditesc al Rusiei lui Elțin și al Rusiei putiniste în spațiul post-sovietic. Liberalii ruși vorbesc până în prezent cu respirația întretăiată despre minunații ani 90, de parcă nu ar înțelege că nazismul și imperialismul tocmai luau ființă. Atunci a mers la Tiraspol, la agenții KGB care cu câteva săptămâni mai devreme de vizita sa susținuseră GKCP-ul, vice-președintele rus Alexandr Ruțkoi, care acum condamnă războiul. Poate că, dacă nu ar fi mers, astăzi nu ar fi avut ce să condamne? Dacă comunitatea internațională ar fi insistat din primele zile ale prăbușirii URSS pe reglementarea conflictelor de pe teritoriile fostelor republici sovietice și nu ar fi admis dezmembrarea lor; dacă ar fi avut aceeași atitudine față de tragedia poporului cecen pe care a avut-o față de tragedia din Kosovo; dacă ar fi reacționat adecvat la anexarea Crimeii și la izbucnirea războiului în Donbass, nu s-ar fi întâmplat nimic din ceea ce are loc astăzi și ceea ce încă urmează să se întâmple.
De aceea, Salome Zurabișvili are absolută dreptate. Dreptul internațional trebuie restabilit. Alternativa acestei restabiliri va fi al treilea război mondial și moartea a zeci, dacă nu a sute de milioane de oameni din Europa și America de Nord. Astfel, problema nu e deloc doar a Georgiei.
RE.RUSSIA: „Efectul Putin”: invazia rusă a făcut să crească susținerea democrației și a eurointegrării
Pregătindu-se să invadeze Ucraina, Putin a mizat pe divizarea Europei în problema sancțiunilor, a investit în partidele europene de extremă dreaptă și a crezut că susținerea democrației și eurointegrării în cadrul statelor UE este una firavă și va fi supusă unor noi încercări după demonstrația de forță și șantajul energetic. Rezultatul, însă, a fost invers. Experții vorbesc de un nou ciclu de „consolidare a Occidentului”, iar un sondaj publicat recent arată că efectul invaziei, sau „efectul Putin”, este resimțit nu doar în rândul elitelor politice, dar și în cadrul publicului larg european. Invazia rusă în Ucraina a întărit încrederea locuitorilor țărilor europene în valorile democratice și a dus la creșterea susținerii politicilor de fortificare a UE. Popularitatea ideii unui „lider puternic” și răspândirea atitudinilor tradiționaliste, dimpotrivă, au scăzut.
În septembrie 2022, expertul rus Andrei Kortunov, afiliat Kremlinului, dar care are poziții realiste și relativ independente, a publicat un raport în care a arătat că invazia rusă în Ucraina a întrerupt ciclul „tendințelor centrifuge în lumea occidentală”, care dominau în anii anteriori, și a contribuit la consolidarea „Occidentului colectiv”. La sfârșitul lunii ianuarie, LSE a publicat rezultatele unei cercetări privind tendințele în opinia publică europeană, care arată că efectul noii consolidări este vizibil nu doar în mediul politicienilor și membrilor de partid, dar și la nivelul preferințelor maselor, fiind și mai accentuat în rândul țărilor care până acum nu au demonstrat cel mai înalt grad de atașament față de valorile europene.
Autorii studiului au ajuns la concluzia că invazia rusă în Ucraina a avut o influență pozitivă asupra angajamentului europenilor față de valorile democrației și libertății, totodată a întărit încrederea lor în importanța integrării europene.
[…]
Un alt trend observat de cercetători este scăderea susținerii ideii ieșirii din UE și , dimpotrivă, creșterea susținerii pentru unificarea în continuare a politicilor europene.
Tendințe similare au atestat și unele cercetări anterioare. Astfel, de exemplu, invazia rusă în Ucraina în 2014 a avut o influență pozitivă asupra percepției UE în rândul țărilor membre est-europene, iar începutul războiului în 2022 a sporit susținerea integrării europene în printre studenți.
[…]
RIDDLE: Războiul stelelor
Autoritățile ruse continuă să lupte cu artiștii și muzicienii de opoziție. Ei sunt declarați agenți străini și le sunt deschise dosare penale. Sunt anulate concertele interpreților și trupelor indezirabile. Actorii care critică războiul sunt dați afară din teatre. Deputații propun să fie tăiate din filme scenele cu artiștii respectivi sau să fie indicați ca „trădători”.
Kremlinul și-ar fi dorit o susținere totală a războiului din partea oamenilor de cultură, dar e sprijinit doar de artiștii superloiali și apropiați puterii, cu audiență doar în rândul generațiilor mai în vârstă. Artiștii populari în rândul tinerilor critică acțiunile autorităților și războiul. Kremlinul pierde pe acest câmp de luptă și acționează în stilul său obișnuit – interzice și persecută. Aceasta, însă, stârnește și mai mult interesul tinerilor pentru artiștii și muzicienii de opoziție.
De la începutul războiului, scena muzicală rusă, industria filmului și a teatrului s-au divizat în trei tabere. Într-una sunt vedetele care condamnă războiul, în alta cei care nu-l susțin public și în cea de-a treia sunt personajele care și-au exprimat loialitatea deplină față de autoritățile ruse și susținerea față de război. Din primele două categorii fac parte majoritatea interpreților și actorilor, sunt oameni care se bucură de popularitate (mai ales la tineri). Pentru război s-au pronunțat fie vedetele din eșaloanele doi și trei, fie favoriții generației în vârstă. Kremlinul, evident, nu este mulțumit de această situație. Potrivit sondajelor, tinerii au o atitudine mai sceptică față de război și față de autorități în general, iar „liderii de opinie”, rapperii și rockerii, sunt solidari cu publicul lor și nu încearcă să-l convingă de ceea ce-și dorește puterea.
Cine sunt vedetele care susțin războiul? De regulă, acestea sunt personaje ale căror cariere depind de promovarea la televiziune, sau care își câștigă existența din participarea la concerte corporative la mari companii de stat sau cu legături la stat. Ei sunt de mult timp loiali puterii, pentru că înțeleg că aceasta este sursa bunăstării lor. Publicul lor este în vârstă – oameni care se uită la televizor. Pentru vedetele din eșalonul doi și mai cu seamă pentru cele de mâna a treia, susținerea războiului a devenit o șansă de câștig la concertele organizate de Kremlin. Loialitatea acestora, însă, nu-i aduce rating puterii și nu mărește nivelul susținerii războiului în societate.
[…]
ISTORIES: Cum a încercat Kremlinul să-i corupă pe eurodeputați ca aceștia să susțină anexarea Crimeii
La scurt timp după anexarea Crimeii, un grup de experți în tehnologii politice afiliat puterii a încercat să reabiliteze imaginea Rusiei în exterior. Se urmărea obținerea recunoașterii de către statele Uniunii Europene a „alipirii” peninsulei, sau cel puțin inițierea unei mișcări în acest sens, și anularea sancțiunilor legate de anexare.
Scurgerile de informații din corespondența angajatului în cadrul aparatului Dumei de Stat Sargis Mizarkhanyan, care coordona legăturile cu politicienii europeni, denotă că interacțiunile cu deputații din parlamentele câtorva țări din UE nu s-au limitat doar la plata pentru participarea acestora la forumurile patriotice de la Ialta și la alegerile din Rusia în calitate de observatori. Zeci de mii de euro au fost cheltuiți pentru promovarea unor rezoluții proruse în parlamente, iar în cazul votării „corecte” era prevăzută o plată suplimentară.
Informațiile puse pe internet de hackerii ucraineni conțin aproximativ 20 de mii de scrisori, din perioada 2007-2017, din poșta electronică a lui Sargis Mirzakhanyan, expert în PR, care la momentul anexării Crimeii deținea funcția de asistent al deputatului în Duma de stat Igor Zotov. De asemenea, el era membru al consiliului comitetului de experți al Dumei de Stat pentru afaceri CSI, integrare eurasiatică și legături cu diaspora. Mizarkhanyan avea legături cu administrația prezidențială și figura în această calitate în lista de telefoane a unor prieteni de-ai săi. Unul dintre cei mai importanți corespondenți i-a fost Inal Ardzinba, la acel moment angajat în administrația prezidențială, subalternul lui Vladislav Surkov.
Mizarkhanian discuta cu Ardzinba în primul rând tema Ucrainei. În competența sa erau articolele la comandă în media ucrainene și ruse, angajarea bloggerilor și provocatorilor pe internet, precum și organizarea mitingurilor prorusești.
Inițial, Mizarkhanyan și echipa sa acționau în cadrul unei organizații neînregistrate oficial „Agenția internațională de politică actuală”, iar la începutul anului 2017 a fost înființată SRL Hemingway Partners, înregistrată pe numele mamei sale. În prezentarea companiei erau descrise frumos proiectele realizate – în primul rând cele de media, dar și alte acțiuni, de la mitinguri până la alegeri, de la „nivelarea amenințărilor informaționale și organizarea anticampaniilor” până la „elaborarea strategiilor de acces direct la persoane decidente”. […]
Cea mai răsunătoare bombă mediatică
„Bombă! În rezoluție: 1) recunoașterea Crimeii; 2) anularea sancțiunilor; 3) atac împotriva lui Mogerini! Aceasta va fi cea mai puternică bombă mediatică!”, îi scria Mirzakhanyan unuia dintre colegii săi, în aprilie 2016. Este vorba de proiectul de rezoluție a Consiliului regiunii italiene Veneto, propus de unul dintre deputați, Stefano Valdegamberi. Propunerea acestei rezoluții este indicată în prezentarea Hemingway Partners drept unul dintre proiectele internaționale ale grupului Mirzakhanyan, iar în mail-ul său sunt depistate, cu aproape o lună până la vot, nu doar textul rezoluției, dar și un document în care este descris un „plan de acțiuni” și este indicat că rezoluția va fi susținută de 29 de deputați.
Rezoluția într-adevăr a fost votată în mai 2016 (de 27 de persoane). În rezoluție este condamnată politica UE „discriminatorie și nedreaptă din punct de vedere al dreptului internațional” față de peninsula Crimeea. De asemenea, Consiliul regiunii Veneto a chemat la ridicarea sancțiunilor și a fost prima instituție europeană care a recunoscut Crimeea ca parte a Rusiei.
După Veneto au urmat rezoluții similare proruse adoptate de alte două regiuni italiene – Liguria și Lombardia. […]
La o altă scrisoare este anexat un „plan de acțiuni” întitulat „Rezoluții în Austria și Italia”. Din acesta reiese că rezoluția adoptată în Veneto urmează să fie prezentată mai sus, deja la nivel național, în Parlamentul italian. Este indicat că rezoluția va fi propusă în Senat de colegul lui Valdegamberi din partidul de dreapta „Liga Nordului”, senatorul Paolo Tosato. La finalul documentului, la capitolul „Buget” este indicat „20 000 EUR + 20 000 EUR (propunerea pe ordinea de zi), în caz de vot pozitiv + 15 000 EUR pentru fiecare caz”.
Peste câteva zile, Tosato a introdus în Parlament proiectul rezoluției – Senatul italian l-a respins pe 27 iunie. […]
În același document este indicat devizul de cheltuieli pentru introducerea unei rezoluții similare în Parlamentul austriac: „20 000 EUR, în caz de vot pozitiv + 15 000 EUR”. Executor – deputatul Johannes Hubner, dintr-un alt partid naționalist, Partidul Libertății din Austria. În iunie 2016, Hubner a propus o astfel de rezoluție, dar, la fel ca în cazul Italiei, aceasta nu a fost susținută de majoritatea deputaților.
Hubner, la fel ca și Tosato, neagă că a primit bani pentru introducerea și votarea rezoluției.
În mail-ul lui Mirzakhanyan sunt și alte „planuri de acțiuni” asemănătoare, în particular pentru Letonia, Grecia și chiar APCE, însă nu au ajuns până la etapa audierilor.
Echipa lui Mirzakhanyan a obținut cel mai mare succes în Cipru unde, în iulie 2016, Parlamentul național a votat o asemenea rezoluție.
[…]
Promovarea rezoluțiilor cu narative pro Kremlin reprezintă doar o parte din intensa interacțiune a echipei lui Mirzakhanyan cu politicienii și presa europeană.
Eurodeputații de dreapta au vizitat de mai multe ori Crimeea ocupată. Delegațiile mai reprezentative erau desantate la Forumul internațional anual de la Ialta, înființat la un an după „alipirea” peninsulei.
[…]
