Donează
Letonii s-au implicat mai puțin în ultima vreme în ajutorarea ucrainenilor, deoarece oboseala războiului și problemele economice interne au început să se simtă. Cu toate acestea, nivelul de sprijin este încă ridicat.
Primul an de război: mai mult de jumătate din letoni au donat pentru Ucraina
Când Rusia a declanșat invazia pe scară largă a Ucrainei, la 24 februarie 2022, letonii s-au adunat pentru cel mai mare miting de la recâștigarea independenței țării lor, în 1990. Sub sloganul „Împreună cu Ucraina, împreună împotriva lui Putin”, 30 000 de oameni, inclusiv vorbitori nativi de rusă, au participat la procesiunea din 5 martie 2022. A fost începutul unei mișcări în care mii de oameni, companii, municipalități și instituții de stat au ajutat Ucraina în toate modurile posibile – donând bani, furnizând arme și vehicule, găzduind refugiați etc. Alături de Estonia, Letonia a avut, în ceea ce privește ponderea în PIB, cea mai mare contribuție la ajutorul pentru Ucraina. Aceasta a reprezentat 0,9% din PIB în 2022, în vreme ce la începutul anului 2023 legea bugetului din acest an a alocat 1% din PIB, adică 370 milioane de euro sub formă de ajutor militar acordat Ucrainei, capacitatea armatei ucrainene de a lupta și de a învinge trupele rusești fiind considerată a fi importantă din punct de vedere existențial.
Potrivit unui sondaj din ianuarie 2023, până la acel moment 56% din populația Letoniei donase bani , haine sau alte lucruri Ucrainei și refugiaților ucraineni, în timp ce un alt sondaj, publicat în aprilie 2023, arăta că 41,9% din cei chestionați făcuseră donații pentru ucraineni din aprilie 2022.
Sociologul Martins Kaprans a declarat pentru Veridica faptul că sondajele arată că oamenii încă vor să doneze și nu există îndoieli în rândul majorității populației că Ucraina trebuie să câștige războiul. Unii ar fi vrut să doneze mai mult, dar situația lor economică personală a fost afectată de cea a țării, lovită, printre altele, de o inflație anuală care a depășit uneori chiar și 20%.
În plus, nu este ușor din punct de vedere emoțional și psihologic să arăți empatie tot timpul. Oamenii se obișnuiesc cu conflictul sau se satură de el. Kaprans subliniază că până și mass-media și-a redus acoperirea conflictului din Ucraina.
Sociologul explică că atitudinea societății letone va fi determinată de evoluția războiului și a evenimentelor mai degrabă în politica rusească decât în cea ucraineană. Dacă există niște întorsături bruște de situație, societatea poate reacționa într-un mod foarte activ și, dimpotrivă, dacă războiul se lungește, societatea va fi sau va părea pasivă.
Donații de bani, vehicule și echipamente militare
„Tviterkonvojs” („Convoi Twitter) a apărut la 2 martie 2022, când liderul acestei mișcări, Reiniz Poznaks, a făcut apel la oameni pe Twitter să doneze mașini pentru Ucraina și armata sa. Nu a durat mult până la expedierea primului convoi. Acum, această mișcare funcționează prin intermediul organizației „Agendum”, și se pot dona și bani.
Poznaks spune că ajutorul pentru Ucraina continuă și, în fiecare vineri, aproximativ 20 de mașini sunt trimise în Ucraina prin Polonia. E mai puțin decât cele 40 de mașini care ajungeau în Ucraina în fiecare săptămână la începutul războiului și s-a produs, de asemenea, o schimbare în tipul de vehicule livrate - practic nu mai există SUV-uri, deoarece pur și simplu numărul acestora s-a epuizat. Pe de altă parte, mașinile donate de public sunt acum completate cu cele care sunt confiscate șoferilor în stare de ebrietate.
În ceea ce privește banii, diferențele sunt și mai izbitoare. În timp ce acum donațiile se ridică la 30 000 de euro pe lună, în primele zile ale invaziei masive ajunseseră la 30 000 de euro pe zi. Majoritatea banilor se duc pentru achiziționarea de combustibil; cu toate acestea, organizația cumpără și oferă și unele echipamente militare.
Pozņaks recunoaște că și pentru el războiul a devenit o rutină. Dar nu își va opri activitățile. „Atâta timp cât pot face ceva, o voi face”, spune el, insistând că abilitatea lui de a câștiga ceva depinde de atitudinea societății. Dacă la începutul lui martie 2022 oamenii erau mai afectați emoțional, acum donând simt că plătesc un fel de „taxă de război”, iar acțiunile și alegerile lor sunt mai raționale.
Pozņaks nu știe cât timp va mai dura „Tviterkonvojs”. Pe de altă parte, consideră că există câteva idei și proiecte despre cum poate fi ajutată Ucraina după război. De exemplu, din cauza războiului, mulți ucraineni sunt acum persoane cu dizabilități, astfel încât infrastructura specială va fi la mare căutare.
Sprijin pentru refugiații ucraineni
„Tavi draugi” („Prietenii tăi”) este un ONG mai vechi, care a fost înființat în 2013 în orașul Engure, pentru ca tinerii să poată ajuta bătrânii și familiile din comunitate. Războiul a făcut ca ONG-ul să se concentreze asupra Ucrainei – primind refugiații la granița ruso-letonă cu mâncare caldă, haine curate, un loc unde să doarmă și informații despre ce să facă în continuare, și trimițând donații către organizațiile ucrainene care le distribuie către spitale și alte instituții sociale, dar și saci de dormit pentru armată. De asemenea, organizația îi ajută pe ucraineni să studieze limba letonă și îi aduce să participe împreună cu letonii la diferite evenimente sociale, potrivit reprezentantului „Tavi draugi” Beate Bēvalde.
Bēvalde își amintește că la început, letonii au simțit durerea Ucrainei foarte puternic. „Dacă aveam două oale, una mergea către Ucraina”, a spus ea. Dar, în vara lui 2022, oamenii au început să plece în vacanță, primul șoc a trecut și numărul celor care participau la activitățile „Tavi draugi” a scăzut brusc. Oamenii au obosit, iar companiile au început să nu mai fie la fel de receptive ca înainte. Astfel, din toamna lui 2022, organizația a desfășurat diferite activități pentru a atrage donatori – cum ar fi vânzarea unor mici bijuterii sau tricouri fabricate de ucraineni. Bēvalde mai subliniază că înainte, în depozitele lor majoritatea voluntarilor erau letoni, în timp ce acum sunt refugiați ucraineni. De asemenea, există o lipsă de scutece, produse de igienă și alte bunuri.
Bēvalde nu ascunde că și cei care lucrează pentru „Tavi draugi” sunt obosiți. Dar ei nu vor renunța. La fel ca „Tviterkonvojs”, și Tavi Draugi privește dincolo de război. „Vom lucra atâta timp cât este necesar”, spune ea. Dar după război, „putem ajuta la restabilirea vieții așa cum era înainte”, adaugă ea.
O altă organizație non-guvernamentală este „Gribu palīdzēt bēgļiem” („Vreau să ajut refugiații”), care și-a început activitatea în septembrie 2015. Organizația lucrează cu refugiați și solicitanți de azil nu numai din Ucraina, ci și din alte țări, explică unul dintre liderii organizației, Linda Jākobsone-Gavala. „Gribu palīdzēt bēgļiem” a fost implicată în crearea unui sistem care le permite copiilor refugiați să studieze și adulților să găsească un loc de muncă în Letonia.
Nu este clar câți copii care nu au fost înscriși în școlile letone își continuă studiile de la distanță în școlile ucrainene și câți nu participă deloc la cursuri. Nici nu este clar, din cauza sistemului Schengen, câți ucraineni mai sunt acum în Letonia – numărul lor este estimat la 30.000, dar nu există cifre definitive. Nu mai este nevoie să se organizeze transport de la graniță, dar refugiații au încă probleme – unii au nevoie de haine pentru iarna care vine, alții nu și-au găsit loc la cursurile de limbă letonă, etc.
Jākobsone-Gavala a mai observat că societatea letonă nu mai este la fel de activă ca înainte când vine vorba de a-i ajuta pe ucraineni, dar ar fi exagerat să spunem că oamenilor nu le pasă. „Nu este vorba de oboseală. Aș spune că societatea este acum preocupată și de alte probleme”.
Deoarece „Gribu palīdzēt bēgļiem” lucrează cu refugiați și solicitanți de azil, nu va participa la restaurarea Ucrainei. Cu toate acestea, organizația speră că acești ucraineni, care se vor întoarce în țara lor după război, vor putea să își folosească experiența și cunoștințele dobândite în Letonia.
