În discursul televizat pe care l-a ținut rușilor cu ocazia recunoașterii DNR și LNR – discurs care se dovedește, acum, a fi unul de justificare a invadării Ucrainei – Vladimir Putin s-a referit puțin la cele două republici autoproclamate și la situația din Donbass. În schimb, președintele rus a lansat un lung atac împotriva Ucrainei și a viabilității sale ca stat. El s-a folosit, în argumentația sa, de numeroase narațiuni false. Iurii Berșidskii le prezintă pe cele mai evidente pe INSIDER.ru.
Statul ucrainean a fost constituit de Lenin
„Ucraina modernă a fost creată complet de Rusia, mai exact de Rusia bolșevică, comunistă. Acest proces a început practic imediat după revoluția din 1917, iar Lenin și camarazii săi au făcut acest lucru într-un mod foarte brutal față de Rusia, prin metoda separării, ruperii de la ea a unor teritorii istorice. Milioanele de oameni care au trăit atunci nu au fost, desigur, întrebați. […] Din cauza politicii bolșevice a apărut Ucraina Sovietică, care acum poate fi numită „Ucraina lui Vladimir Ilici Lenin”. El este autorul și arhitectul ei”.
Aceasta nu este o idee nouă a lui Putin, el a mai enunțat-o și l-a conferința de presă din decembrie 2021. În realitate, Lenin și bolșevicii nu au nu au participat direct la crearea statului ucrainean. Pentru prima dată, în iunie 1917, Rada Centrală de la Kiev a proclamat Republica Ucraineană ca autonomie în componența Rusiei. În luna noiembrie a aceluiași an, după lovitura de stat bolșevică din Rusia, a fost proclamată Republica Populară Ucraina. Formal, aceasta era în relații federative cu Rusia, însă nu era controlată de bolșevici și nici nu a recunoscut puterea bolșevică de la Petrograd. Republica a fost în relații conflictuale cu Sovietele bolșevice care au apărut ulterior și au pretins rolul de putere centrală. În luna ianuarie a următorului an, Ucraina a fost ocupată de Germania, iar Rada Supremă a fost dizolvată. După înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial, a fost restaurată Republica Populară Ucraineană, iar Directoratul, organul central, a fost condus inițial de Vladimir Vinnicenko, ulterior de Simon Petliura. În același timp, la Moscova a fost creat un guvern bolșevic provizoriu muncitoresc-țărănesc ucrainean; grupările acestuia au atacat și ocupat o parte a Ucrainei. Mai târziu, trupele Republicii Populare Ucraina, profitând de ofensiva trupelor Armatei Albe din sudul Rusiei conduse de Anton Denikin, au luat Kievul, dar au fost scoși de acolo de albgardiști, care nu au recunoscut ideea suveranității Ucrainei. În urma acestor evenimente, Ucraina a fost acaparată în totalitate de bolșevici.
Astfel, „Ucraina lui V.I. Lenin” a apărut în urma unei preluări armate a puterii de interpușii guvernului bolșevic de la Moscova, iar la acel moment statul ucrainean deja exista. Desigur, aceasta a existat mai mult decât Republica Populară Ucraina pe care a distrus-o, însă, declararea independenței din 1991 a restabilit și continuitatea statului distrus de bolșevici.
Rusia a preluat datoriile Ucrainei
„La sfârșitul anului 1991, datoriile URSS față de alte țări și fondurile internaționale erau de aproximativ 100 de miliarde de dolari. Inițial s-a presupus ca aceste credite să fie returnate de toate republicile fostei URSS, în mod solidar, proporțional potențialului lor economic. Rusia, însă, a preluat achitarea întregii datorii sovietice și a achitat-o în totalitate. […] În schimb, noile state suverane trebuiau să renunțe la o parte din activele sovietice din străinătate”, a declarat Putin.
Rusia, într-adevăr, a achitat în întregime datoria externă a fostei URSS, schimbând înțelegerile inițiale care prevedeau că 61,34% din datoria comună îi revenea Rusiei, iar 16,37% - Ucrainei. Rusia a încheiat acorduri cu toate statele din fosta URSS, care prevedeau renunțarea acestora la cotele din rezerva de aur și valută și la activele din străinătate ale URSS. Un astfel de acord a fost semnat și cu Ucraina, însă, ea nu l-a ratificat deoarece Rusia nu a informat-o despre volumul real al activelor la care trebuia să renunțe. Există temei să presupunem că activele depășesc cu mult obligațiile și acordul este profitabil doar pentru Rusia.
Cu toate acestea, Rusia, acționând unilateral, a achitat datoria externă sovietică, practic executând acordurile care nu au intrat în vigoare și ale căror condiții sunt ascunse până în prezent de partener. Rusia de facto deține averile fostei URSS din mai multe țări, care nu-i aparțin de jure.
Relațiile ruso-ucraiene s-au dezvoltat până când acestea au fost distruse de Maidan
„Rusia a colaborat mereu cu Ucraina deschis, corect și cu respect față de interesele ei, relațiile noastre se dezvoltau în diverse domenii. Astfel, în 2011, schimburile comerciale au depășit 50 de miliarde de dolari. Menționez că volumul comerțului Ucrainei cu statele UE în 2019, adică până la pandemie, era mai mic decât acest indicator”.
Pentru a-și susține această teză, Putin manipulează cifrele. Într-adevăr, schimburile comerciale între aceste două țări au atins valoarea maximă în 2011, după care a început să se diminueze (în timpul administrației „proruse” a lui Victor Ianukovici și guvernului lui Nicolai Azarov); economia Ucrainei s-a reorientat spre parteneriatul cu Uniunea Europeană. Potrivit datelor Ukrstat, în 2013, importul din UE a fost egalat de importul din statele CSI luate împreună. Din 2014, exportul în UE depășește volumul exportului spre țările CSI.
Naționaliștii ucraineni au participat masiv la acțiunile bandelor teroriste din Caucazul de Nord
„Nu este de mirare că societatea ucraineană s-a ciocnit de o creștere a naționalismului extrem, care a luat rapid forma unei agresiuni rusofobe și neonazism. De aici și participarea naționaliștilor și neonaziștilor ucraineni în bandele teroriștilor din Caucazul de Nord”.
În cartea generalului Ghenadii Troșev „Războiul meu. Jurnal cecen al unui general în tranșee”, numărul ucrainenilor care au luptat de partea separatiștilor ceceni în timpul primului război din 1994-1995, este de aproximativ 300 pe persoane. Această cifră, însă, poate fi exagerată. Conform revistei Soldier of Fortune, numărul lor era de aproximativ 100. Unul din liderii luptătorilor ceceni, Movladi Udugov, a declarat că în Cecenia au luptat doar șapte ucraineni.
[…]
Orientarea proeuropeană a Ucrainei este necesară pentru păstrarea banilor oligarhilor
„Alegerea proeuropeană a administrației oligarhice ucrainene nu urmărește crearea condițiilor pentru bunăstarea populației, ci păstrarea miliardelor de dolari furați de la ucraineni și ascunși de oligarhi în băncile occidentale, în timp ce [Kievul] îi servește cu ipocrizie pe adversarii geopolitici ai Rusiei”, a spus Vladimir Putin.
Această teză este greu de discutat la modul serios. E suficient să amintim că oligarhii ruși și conturile lor s-au simțit multă vreme foarte bine în țările din Occident și nimeni nu a cerut de la Rusia nicio „orientare prooccidentală”. Abia după 2014 au fost introduse sancțiuni împotriva lor, din cauza agresiunii rusești împotriva Ucrainei.
Statul ucrainean este sufocat de corupție
„Corupția, care, fără îndoială, este o problemă pentru multe state, inclusiv pentru Rusia, în Ucraina are un caracter deosebit. Ea a impregnat, a măcinat statalitatea ucraineană, tot sistemul, toate ramurile puterii”.
Corupția, fără îndoială, este o problemă majoră pentru Ucraina, la fel ca și în alte state postsovietice. În ce țară, însă, a căpătat un „carater special” este cel puțin o chestiune discutabilă. Din 1995, Transparency International măsoară Indicele percepției corupției. Printre țările cu un nivel mare de corupție se regăsesc în permanență și Ucraina și Rusia, însă Ucraina este pe o poziție mai bună. Astfel, în 2021 Ucraina s-a poziționat pe locurile 122-123, iar Rusia pe 136-139. În 2020, Ucraina a fost pe 117-122, iar Rusia pe 129-133. Cu un an mai devreme, Ucraina a fost pe 126-129, iar Rusia pe 137-145.
În Ucraina au crescut catastrofal tarifele la energie
„Din 2014 tarifele la apă au crescut cu o treime, la energie electrică de mai multe ori, la gaze de zeci de ori. Mulți oameni pur și simplu nu au bani să achite serviciile comunale, ei sunt nevoiți doar să supraviețuiască”.
Bineînțeles, tarifele s-au majorat cu mult; Ucraina se debarasează de moștenirea economică socialistă, când energia era livrată populației aproape gratis, ceea ce a dus la un consum necontrolat. Vorbind de creșterea prețurilor, Putin nu a spus, însă, despre creșterile salariale. În acest sens sunt elocvente graficele comparative ale tarifelor și mărimea salariului mediu, publicate de Slovo i dilo.
În Ucraina nu există o justiție independentă, iar instituțiile anticorupție sunt controlate de SUA
„În Ucraina nu există justiție independentă. La cererea Occidentului, autoritățile de la Kiev au cedat reprezentanților organizațiilor internaționale dreptul de a alege membrii în cele mai înalte organe de justiție – Consiliul de Justiție și Comisia de calificare a judecătorilor. Pe lângă aceasta, ambsada SUA controlează direct Agenția națională pentru prevenirea corupției, Biroul național anticorupție, Procuratura anticorupție și Curtea supremă anticorupție”.
[...]
Conducerea Agenției naționale de prevenire a corupției este numită de guvernul Ucrainei, directorii Biroului anticorupție - de președintele țării. De asemenea, președintele numește membrii Curții Supreme Anticorupție. O particularitate a acestei curți este că la lucrările ei participă experți internaționali, ai căror misiune este să o apere de elitele corupte. Versiunea că ambasada americană ar influența organele anticorupție, este cel mai probabil o invenție a oligarhatului ucrainean.
Strategia militară a Ucrainei prevede crearea unei rețele teroriste în Crimeea
„În martie 2021, Ucraina a adoptat o nouă strategie militară. Acest document este îndreptat aproape în întregime ripostei față de Rusia, cu scopul să atragă și alte țări în conflict cu țara noastră. Strategia implică organizarea în Crimeea rusească și pe teritoriul Donbassului, în esență, a unei rețele clandestine teroriste. […]
Strategia militară, aprobată prin decretul președintelui Zelenski, este publicată, iar aceasta nu prevede nimic referitor la organizații teroriste clandestine. În ceea ce privește pregătirea de luptă împotriva Rusiei, este adevărat, dar este vorba de acțiuni de apărare în cazul unui atac din partea Rusiei. După evenimentele din 2014 această posibilitate nu poate fi ignorată. Susținerea militară a comunității internaționale o vedem în ultimele luni: statele partenere oferă Ucrainei arme defensive și participă la pregătirea militarilor ucraineni, dar, refuză să participe direct la un conflict armat.
În Ucraina, de facto, există baze militare NATO
„În Ucraina sunt desfășurate misiuni NATO pentru instruire. Acestea și sunt de fapt baze militare străine. Pur și simplu au numit bazele - misiuni”, a spus Putin.
Este încă o teză neserioasă. În Ucraina sunt 4 misiuni internaționale de instruire – multinațională, britanică, canadiană și lituaniană. S-a decis și crearea unei misiuni similare a UE. Spre deosebire de bazele militare, astfel de misiuni sunt cu un număr redus de personal, au doar instructori, iar armamentul din dotare aparține exclusiv forțelor armate ucrainene. Scopul unic al acestor misiuni este instruirea militarilor ucraineni.
Traducere: Mariana Vasilache
Citește articolul integral pe Insider.ru
