Peste jumătate dintre respondenții unui sondaj efectuat de compania iDATA sunt de acord cu introducerea sintagmei „limba română” în legislația Republicii Moldova – anunță, miercuri, Radio Chișinău. Potrivit sondajului, 52.8% s-au exprimat pozitiv cu privire la introducerea sintagmei „limba română” în legislația Republicii Moldova, 38.6% s-au pronunțat contra, iar 8.6% nu au avut un răspuns pentru această întrebare. Rata de răspunsuri pozitive fluctuează în funcție de structura etnică a populației din raioane, unitățile administrativ-teritoriale ale republicii. Astfel, aceasta este mare la Buiucani, Călărași, Hâncești, Orhei, Căușeni sau Ungheni, unde populația autohtonă, românească, e net majoritară. Contra limbii române s-au pronunțat în special locuitorii din regiunile Comrat (sud), din așa-zisa Găgăuzie, sau Bălți (nord), cu o însemnată pondere de etnici ucraineni și ruși.
E oficial: limba se numește română
Decretul de promulgare și Legea care oficializează sintagma „limba română” în legislația Republicii Moldova, inclusiv în Constituție, au fost publicate în numărul de vineri, 24 martie, al Monitorului Oficial și au intrat în vigoare. În toată legislația națională, sintagma „limba română” va lua locul așa-zisei „limbi moldovenești”. Vor fi înlocuite și formulele „limba oficială”, „limba de stat” și „limba maternă”. Potrivit legii, în termen de 30 de zile de la intrarea acesteia în vigoare, Agenția Resurse Informaționale Juridice va asigura operarea schimbării în toate actele legislative, inclusiv în Constituție, iar în actele normative inferioare legii modificările vor fi operate de autoritățile publice cu competență de adoptare, aprobare sau emitere a respectivelor acte. Adoptarea de către Parlamentul Republicii Moldova a acestei legi a fost salutată la București, dar a provocat reacții ostile la Moscova, precum și în rândurile stângii pro-ruse de la Chișinău.
Lingvistul Stalin, invalidat de ultimul șef al KGB-ului de la Chișinău
Conceptul de limbă moldovenească a apărut în primii ani ai regimului bolșevic, sub dictatura lui Iosif Visarionovici Stalin, și a avut o motivație pur ideologică: crearea unei indentități etnice diferite de cea română, care să legitimize pretențiile imperialiste ale Moscovei sovietice asupra proviniciei românești Basarabia (est). Lingviștii, în schimb, deopotrivă români și străini, au fost categorici: ceea ce se vorbește la est de Prut și până mult dincolo de Nistru e doar un grai românesc, care nu poate aspira nici măcar la statutul de dialect, precum cele din Balcani: aromân, meglenoromân și istroromân. Însuși ultimul șef (1990-1991) al poliției politice, KGB, din fosta republică socialistă sovietică moldovenească, generalul Tudor Botnaru, recunoștea că „s-a făcut totul pentru a diminua tendința și dragostea față de o limbă română literară, ca să fie promovat moldovenismul primitiv sau că avem o altă limbă decât cea română”
