În timpul briefingului său obișnuit, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a acordat o atenție deosebită „Analizei strategice naționale” publicată în Franța:
„O îngrijorare serioasă este provocată de modul în care acest document sugerează că „atacul" Rusiei asupra Uniunii Europene și NATO este probabil, și chiar inevitabil, în perspectiva anului 2030, pentru care ar trebui să avem timp să ne pregătim. În descurajarea unei potențiale „agresiuni” rusești, locul central este acordat NATO. Au uitat însă să spună că acum vor contribui cu 5% din PIB către Statele Unite, dar totuși o alianță trebuie să-i protejeze. În contextul reorientării atenției SUA către regiunea Asia-Pacific, se mizează și pe consolidarea „autonomiei strategice europene”, cu rolul principal al Franței și al complexului său militar-industrial. Autonomie față de cine? Tocmai ați semnat „bilete la ordin” pentru 5% din PIB în favoarea SUA. Față de cine sunteți autonomi?"
Ce înlocuire nerușinată de concepte. Principala portavoce a propagandei Kremlinului în fustă înlocuiește pur și simplu NATO cu Statele Unite – atâta tot. Deși acest stat este doar unul dintre membrii organizației. Ei spun că cheltuielile militare ale țărilor Alianței, care urmează să fie majorate la 5% din PIB, vor merge direct la bugetul SUA. Astfel de minciuni absurde și flagrante sunt cea mai importantă parte a acestor declarații ale Mariei Zaharova. Se pare că mesajul propagandistic conform căruia Europa se află sub controlul Statelor Unite a redevenit relevant. Deși cu doar o lună în urmă propagandiștii de la Kremlin vorbeau despre contradicțiile insurmontabile din politicile UE și ale Statelor Unite.
Observați cu câtă abilitate a schimbat foaia propaganda lui Putin după summitul NATO de la Haga. Imediat ce Donald Trump a reafirmat angajamentul Washingtonului față de securitatea euro-atlantică și a obținut o promisiune de creștere a cheltuielilor militare din partea aliaților, SUA au trecut de la statutul de partener istoric de încredere al Moscovei, care ar putea ajuta la „liniștirea belicoșilor din Uniunea Europeană”, la cel de inamic insidios, care provoacă un război împotriva Rusiei din partea statelor europene din NATO.
Și, desigur, nu a lipsit deja clasica aruncare a vinei pentru politica agresivă a Rusiei împotriva țărilor occidentale asupra acestora. Persistența și frecvența cu care Moscova încearcă să demonstreze că nu are planuri pentru o nouă escaladare împotriva țărilor UE și NATO nu pot decât să indice contrariul.
