Dmitri Ciumakov, reprezentantul permanent adjunct al Rusiei la ONU, a luat cuvântul în cadrul unei ședințe a Consiliului de Securitate al ONU pe tema „Energie, minerale critice și securitate”. Discursul său a constat, în esență, în prezentarea unei serii de argumente pe care Moscova va continua probabil să le promoveze în mod activ în această chestiune.
În primul rând, oficialul de la Kremlin a reluat refrenul tradițional al „neocolonialismului”, susținând că țările occidentale aplică politici necorespunzătoare în ceea ce privește extracția și prelucrarea resurselor naturale: „Occidentul urmărește să dezvolte capacități de creare a valorii adăugate în propriile jurisdicții, în timp ce tehnologiile pe care le furnizează servesc, în cel mai bun caz, doar la o „recuperare a decalajului”. Reproducerea modelelor coloniale bazate pe exploatarea veniturilor din resurse fără dezvoltarea deplină a statelor producătoare riscă nu numai să consolideze, ci și să intensifice considerabil potențialul de conflict global, creând un nou front în lupta pentru resursele tradiționale”.
Ca alternativă, Ciumakov propune țărilor africane (la care, în mod evident, se referea) cooperarea cu Federația Rusă – o țară cunoscută pentru exploatarea resurselor în schimbul sprijinului acordat regimurilor dictatoriale locale. Toate acestea, desigur, fiind justificate prin „apărarea intereselor populațiilor autohtone din statele africane”.
În același timp, Ciumakov nu a putut să nu abordeze chestiunea flotei fantomă a Rusiei. Potrivit acestuia, eforturile de combatere a acestui fenomen amenință securitatea energetică atât a unor state individuale, cât și a unor întregi regiuni: „…transformarea energiei într-un instrument de presiune geopolitică și economică anulează realizările progresului tehnologic. Din păcate, asistăm la eliminarea brutală a concurenților din sfera energetică, la impunerea de sancțiuni unilaterale asupra companiilor energetice ale statelor concurente, la sabotarea infrastructurii transfrontaliere de importanță critică și la alte acțiuni ilegale, inclusiv confiscarea navelor, ceea ce constituie o încălcare a regimului mării libere”.
Kremlinul caută în mod activ aliați pentru a contracara sancțiunile și a eluda restricțiile. În acest scop, se promovează o falsă paralelă: afirmația că destructurarea flotei fantomă a Rusiei echivalează cu restricționarea drepturilor țărilor terțe de a obține resurse energetice. Acest lucru este prezentat ca un factor care ar afecta perspectivele de dezvoltare ale statelor care ar putea primi transporturi rusești. Cât despre remarca lui Ciumakov privind „transformarea energiei într-un instrument de presiune geopolitică și economică”, aceasta constituie, în esență, un exemplu clasic prin care alții sunt acuzați fix de comportamentul practicat de Rusia însăși.
O altă parte importantă a discursului lui Ciumakov la ONU poate fi interpretată în aceeași cheie: „Considerăm inacceptabile încercările politizate de a diminua importanța și rolul resurselor de hidrocarburi în echilibrul energetic global, precum și renunțarea accelerată la combustibilii tradiționali în favoarea protecționismului ecologic”.
Se vede clar cât de îngrijorat este Kremlinul de posibila pierdere a rolului său de furnizor principal de resurse critice la nivel mondial. Recent, Moscova și-a intensificat în mod vizibil operațiunile informaționale în această direcție. În primul rând, aceste narațiuni destinate publicului european promovează presupusa necesitate de a menține dependența energetică de Rusia, susținând că aceasta este esențială pentru creșterea economică și prosperitatea UE. În al doilea rând, Kremlinul va continua să exploateze deficiențele și dezbaterile interne legate de politicile ecologice ale Europei pentru a provoca dezintegrarea societăților și a sistemelor politice din statele europene.
