Facebook Twitter Instagram Youtube LinkedIn

Analize

Demos vs. stat în arena digitală: cazul Turciei

TurciaNet
©wikipedia.org 

Încă de la apariția internetului și dezvoltarea World Wide Web, în ​​anii 1990, s-a crezut că acestea vor contribui decisiv la democratizarea globală a informațiilor. Și asta au și făcut inițial, demosurile din întreaga lume obținând acces fără precedent la o imensă varietate de informații în toate domeniile gândirii și acțiunii umane. Guvernele și organizațiile interguvernamentale au intrat însă și ele în această arenă digitală, iar instinctul lor a fost acela de a căuta să o controleze.

Sosirea soldaților digitali în minunata lume nouă

Republica Populară Chineză a fost pionierul unui model de regim represiv care utilizează instrumentele internetului în pripiul interes și împotriva cetățenilor. Armate de milioane de așa-numiți „soldați digitali” servesc în zilele noastre agenda regimului comunist.

O echipă de cercetători  a demonstrat în 2017 că acești soldați monitorizează si raportează orice formă de disidență. La acea vreme, erau capabili, de asemenea, să inunde rețelele de socializare și internetul în general cu aproximativ jumătate de miliard de știri false pe an, majoritatea fiind concepute pentru a contracara narațiunile alternative ale cetățenilor despre diverse politici guvernamentale. Iar arhetipul chinez a fost reprodus de alte regimuri nedemocratice.

Deși accesul nord-coreenilor la internet și la rețelele sociale este aproape inexistent, autoritățile din Phenian folosesc sute de „soldați digitali” pentru a promova o imagine paradisiacă a acelui regim totalitar și a discredita Coreea de Sud și alți dușmani „capitaliști”.

Și Rusia are câteva mii de astfel de agenți, ocupați să discrediteze opoziția internă, NATO și Uniunea Europeană, promovând în același timp o imagine pozitivă a lui Putin și a regimului său în știrile digitale și pe rețelele sociale. Deși relativ mai puțin avansate din punct de vedere tehnologic, cele două regimuri nedemocratice indicate mai sus urmează logica chineză a controlului potențialei disidențe populare. Prin urmare, ele au un impact negativ asupra libertăților individuale, în special asupra libertății de gândire și de exprimare

Turcia intră și ea în această categorie, dar „soldații digitali” pot fi găsiți și în țări democratice, cum sunt Regatul Unit, Israel sau Ucraina, printre multe altele, unde servesc agendelor guvernamentale respective.

Internetul nu este doar un spațiu folosit de regimurile autocratice pentru propaganda proprie; este, de asemenea, și un instrument folosit de cei care le contestă. Iar regimurile respective știu asta prea bine. În regiunea mediteraneeană, rețelele sociale digitale  au fost folosite decisiv de mase întregi din Africa de Nord și Orientul Mijlociu în timpul mișcării cunoscute drept Primăvara Arabă. Totul a început în decembrie 2010, când oamenii s-au organizat online pentru a se aduna la Tunis și a protesta împotriva guvernului, ca urmare a sinuciderii  publice prin auto-incendiere a unui vânzător de legume sărăcit, Mohamed Bouazizi. Mitinguri anti-guvernamentale masive s-au răspândit în toată regiunea în următoarele luni, până în 2012, lăsând în urmă războaie civile în desfășurare în Libia, Irak, Siria și Yemen, plus o criză și o lovitură de stat în Egipt. Regimurile autoritare din regiune au răspuns cu strategii de control și manipulare a știrilor digitale și a rețelelor sociale.

Turcia: statul autoritar revendică arena digitală

 Unul dintre cele mai avansate în această direcție este regimul AKP-Erdoğan, aflat la putere în Turcia din noiembrie 2002. După șocul protestelor față de desființarea Parcului Gezi din 2013, când s-au organizat mitinguri în masă în toată țara pe rețelele sociale, guvernul a devenit din ce în ce mai autoritar. Nu după mult timp, a fost înființat un birou cu aproximativ 6000 de „reprezentanți pentru rețelele sociale” cu misiunea de a promova perspectiva AKP și de a lupta împotriva criticilor.

Șapte ani mai târziu, în iunie 2020, Observatorul pentru Internet de la Universitatea Stanford a publicat o analiză a unei operațiuni Twitter în care au fost închise 7.340 de conturi turcești. S-a constatat că aceste conturi, majoritatea false, erau responsabile pentru aproape 37 de milioane de tweet-uri critice cu privire la toate partidele de opoziție și susțineau narațiunile guvernului despre operațiunile din nordul Siriei și propunerea AKP-Erdoğan pentru un sistem prezidențial la referendumul din 2017. Astfel de campanii sunt însoțite de operațiuni de linșaj mediatic îndreptate împotriva criticilor instituțiilor, oficialilor și politicilor guvernamentale.

Astfel, mii de jurnaliști, profesori universitari și studenți, precum și mulți artiști au fost supuși unor campanii masive de hărțuire socială, mulți dintre ei fiind nevoiți să renunțe la cariere. La toate acestea se adaugă miile de epurări și arestări care au urmat loviturii de stat eșuate din iulie 2016 și cele aproape 130.000 de persoane, inclusiv peste 900 de copii, urmărite penal pentru „insultarea președintelui Republicii” (articolul 299 din Codul penal al Turciei).

În ultimii ani, guvernul a dezvoltat, de asemenea, noi capacități și a folosit instituțiile statului pentru a spori controlul asupra arenei digitale interne, cu o legislație restrictivă adoptată și implementată în acest scop. Până în octombrie 2020, conform ultimului raport de monitorizare Engelliweb (ro. „web dizabilitat”), guvernul a blocat în Turcia peste 450.000 de domenii, 140.000 de URL-uri și 42.000 de tweet-uri..

Iar represiunea va crește odată cu aplicarea treptată a noii legi a rețelelor sociale, care a intrat în vigoare la 1 octombrie 2020. Denumirea acelui act juridic este „Legea privind reglementarea publicațiilor de pe internet și suprimarea infracțiunilor comise prin intermediul acestor publicații ”(Legea nr. 5651/2020). După cum sugerează și numele, nu se referă doar la rețelele sociale, ci la orice formă de comunicare bazată pe internet, supunând-o legilor și practicilor judiciare antiteroriste draconice ale țării. Istoricul implementării arată că procurorii tind să folosească definițiile vagi ale terorismului în acele legi pentru a incrimina de fapt majoritatea formelor de disidență.

Conform Legii nr. 5651/2020, toate platformele de social media cu peste 1 milion de utilizatori zilnic trebuie să aibă un reprezentant legal în Turcia. Cu reprezentanți fizici pe teritoriul turcesc, platformele respective vor trebui să execute deciziile instanțelor. Într-o țară în care justiția a fost subordonată puterii executive sub sistemul prezidențial începând cu 2018, aceasta înseamnă că platformele sociale vor trebui să pună în aplicare politica guvernului turc cu privire la tot ceea ce consideră acesta a reprezenta terorism și terorist. La momentul scrierii, YouTube, Instagram, TikTok și Facebook au inițiat procesul de numire a reprezentanților în Turcia. Cei care nu au făcut-o încă (Twitter, Periscope, Pinterest și altele) se confruntă cu reduceri ale lățimii de bandă de 50, apoi  90% și interzicerea publicității comerciale pe platformele respective. În fapt, trebuie fie să se supună, fie să dispară pur și simplu de pe o piață importantă.

Forțele cibernetice turcești în luptă cu narațiunile alternative

Având în vedere că guvernul controlează deja peste 90% din mass-media din Turcia, narațiunile alternative la versiunile guvernamentale ale fiecărui eveniment vor fi din ce în ce mai greu de produs și de accesat. Acest lucru, la rândul său, poate agrava drastic criza de legitimitate pe care a trăit-o statul încă de la înființarea Republicii Turcia în anii 1920.

Imaginată de elitele vremii ca o construcție politică omogenă care trebuia impusă demosurilor extrem de diverse, Republica a rămas de atunci o formă de autoritate extrem de contestată. Milioane de musulmani conservatori, kurzi, alevi și alte minorități pur și simplu nu s-au încadrat în definiția națiunii dată de noul stat etnocratic. Rezultatul este un conflict interminabil între stat și proprii cetățeni, pe mai multe niveluri. Impunerea hegemoniei guvernamentale în arena digitală, sub regimul AKP-Erdoğan, nu poate decât să agraveze acest conflict, deoarece pur și simplu nu lasă loc disidenței demotice și concepțiilor alternative despre orice contează în societate.

Să luăm, de exemplu, protestele de la Universitatea Bosfor din Istanbul împotriva numirii de către președintele Erdoğan a unui nou Rector, în virtutea puterilor sale atotcuprinzătoare conferite de sistemul prezidențial. Fiind acuzat cu dovezi clare de multiple acte de plagiat, Rectorul numit Melih Bulu este o persoană cu o experiență academică mult sub standardele obișnuite, ca să nu mai vorbim de cele de care ar fi fost nevoie pentru a deveni Rectorul celei mai prestigioase universități din țară.

Din prima zi a protestelor, 4 ianuarie, presa turcă a inițiat o campanie masivă, propagând ideea că puterile străine, în special Regatul Unit, au sprijinit protestatarii. Folosind faptul că BBC și The Economist au evidențiat răspunsul brutal al poliției la proteste, postul AHaber, un ferm susținător al guvernului, a pretins că Regatul Unit însuși a sprijinit protestele și „planul haosului” (kaos planı).

Această narațiune a fost reprodusă în multe alte medii pro-guvernamentale, iar trolii regimului au propagat aceeași narațiune pe rețelele sociale, discreditând în același timp academicienii și studenții implicați în proteste. În cele din urmă, majoritatea turcilor au fost, prin urmare, expuși la versiunea guvernamentală a lucrurilor și este posibil să nu fi înțeles legitimitatea protestelor profesorilor și studenților care încercau să apere valorile și prestigiul universității lor.

Aceeași logică se aplică într-un alt caz interesant. La data de 13 ianuarie, grupul de hackeri Anka Neferler Tim și-a asumat responsabilitatea pentru blocarea site-urilor web ale lui Kati Piri și ale Partidului Muncitoresc olandez pe care ea îl reprezintă în Parlamentul European. Piri este un fost raportor al Parlamentului European pentru aderarea Turciei la UE, care a solicitat în repetate rânduri Ankarei să elibereze deținuții politici și să respecte drepturile și libertățile omului.

Grupul de hackeri, descris chiar în logo-ul său ca fiind Forțele Cibernetice Turcești (Türk Siber Kuvvetleri), a susținut că a atacat site-urile respective deoarece Kati Piri a sprijinit „provocatorii de la [Universitatea] Bosfor” și pe „teroristul Selo”. „Provocatorii” sunt profesorii și studenții care protestau împotriva numirii noului rector. Teroristul „Selo” este fostul co-lider al Partidului Democrației Populare (HDP) pro-kurd, Selahattin Demirtaș. El se află în detenție preventivă din noiembrie 2016 sub acuzații încă nedovedite de cooperare cu organizația teroristă PKK și nu a fost pronunțată nicio  condamnare în cazul său până acum. Cu toate acestea, media pro-guvernamentală și „soldații digitali” își continuă campania de demonizare a lui Demirtaș, a familiei sale și a HDP. 

Acapararea internetului în numele „interesului superior al statului” 

Deși este extrem de dificil de găsit dovezi clare cu privire la implicarea instituțională a guvernului turc, nu există îndoială că „soldații digitali” au promovat de fapt narațiunea Ankarei în aceste două cazuri și în multe altele similare. Prin urmare, ele ilustrează modul în care un regim folosește arena digitală pentru a-și impune propriile opinii cu privire la probleme specifice în ceea ce privește (1) discreditarea oricărei narațiuni alternative și (2) discreditarea celor care se opun pozițiilor publice guvernamentale.

Și, deși sper contrariul, nu cred că se va ajunge vreodată la diminuarea controlului guvernamental asupra arenei digitale în Turcia. Nici regimul actual, nici cele ulterioare nu vor renunța la un astfel de control, deoarece servește autorității de stat (superioare), care se află la baza acestui sistem politic. Dimpotrivă, ca în multe alte cazuri, controlul instituțional poate crește de fapt. Din păcate, cetățenii ar putea să nu mai găsească până la urmă niciun motiv pentru a-și exprima părerile despre politică și politici. O astfel de evoluție ar agrava cu siguranță criza de legitimitate care a marcat întreaga istorie a statului turc, cu consecințe imposibil de calculat.

Tags: mass-media, Turcia, Recep Tayyip Erdoğan

Alte articole
Republica Moldova și un joc de soft power à la russe

Republica Moldova și un joc de soft power à la russe

Eșecul filo-rusului Igor Dodon în alegerile prezidențiale din Republica Moldova nu pare să fi produs o supărare foarte mare la Kremlin: în loc să fie mustrat, ofițerul însărcinat cu dosarul moldovenesc (și asistarea lui Dodon în campania electorală) a fost promovat, la începutul lui martie. La prima vedere, promovarea pare să fie legată de o rotire de cadre, însă ea se înscrie într-o reorganizare mai amplă a departamentelor care se ocupă de spațiul ex-sovietic și de regiunile separatiste sprijinite de Moscova.

Pârghiile Rusiei la Chișinău. Cum și-a păstrat Moscova influența după independența Moldovei

Pârghiile Rusiei la Chișinău. Cum și-a păstrat Moscova influența după independența Moldovei

Republica Moldova și-a proclamat independența în contextul prăbușirii URSS, dar și ca urmare a mișcării de renaștere națională de la sfârșitul anilor '80. În cei 30 de ani care au trecut de la acel moment, Moscova a avut o serie de pârghii – o populație cu identitate incertă, conflictul înghețat din Transnistria, monopolul asupra gazelor, clienții săi politici etc. – pentru a-și menține influența în spațiul dintre Prut și Nistru.

Decăderea lui Dodon și scenariile de dinaintea furtunii politice din Republica Moldova

Decăderea lui Dodon și scenariile de dinaintea furtunii politice din Republica Moldova

Scena politică de la Chișinău este din nou în criză. Incompatibilitatea dintre președintele ales pro-european Maia Sandu și adversarii săi politici de la guvernare din tabără „establishment-ului” corupt de la Chișinău cu simpatii proruse provoacă iar clinciuri și situații greu de anticipat.

Dragoș Mateescu

23 Feb 2021
Dragoș Mateescu

Timp de citire: 9 min
  • Încă de la apariția internetului și dezvoltarea World Wide Web, în anii 1990, s-a crezut că acestea vor contribui decisiv la democratizarea globală a informațiilor. Și asta au și făcut inițial, demosurile din întreaga lume obținând acces fără precedent la o imensă varietate de informații în toate domeniile gândirii și acțiunii umane. Guvernele și organizațiile interguvernamentale au intrat însă și ele în această arenă digitală, iar instinctul lor a fost acela de a căuta să o controleze.
  • Internetul nu este doar un spațiu folosit de regimurile autocratice pentru propaganda proprie; este, de asemenea, și un instrument folosit de cei care le contestă. Iar regimurile respective știu asta prea bine.
  • Având în vedere că guvernul controlează deja peste 90% din mass-media din Turcia, narațiunile alternative la versiunile guvernamentale ale fiecărui eveniment vor fi din ce în ce mai greu de produs și de accesat. Acest lucru, la rândul său, poate agrava drastic criza de legitimitate pe care a trăit-o statul încă de la înființarea Republicii Turcia în anii 1920.
  • Nici regimul actual, nici cele ulterioare nu vor renunța la un astfel de control, deoarece servește autorității de stat (superioare), care se află la baza acestui sistem politic. Dimpotrivă, ca în multe alte cazuri, controlul instituțional poate crește de fapt.
Toată ura din lume: Armenia vs. Azerbaidjan*
Toată ura din lume: Armenia vs. Azerbaidjan*

Când două state se urăsc și planifică răzbunări și atacuri, ceea ce rămâne în urmă sunt orașe și sate distruse, sute, dacă nu mii de oameni morți și răniți și foarte, foarte mulți refugiați care trebuie să își ia viața de la zero.

Horia Sârghi
Horia Sârghi
29 Nov 2021
Cum sunt camuflate dezinformările Kremlinului în narațiuni aparent românești
Cum sunt camuflate dezinformările Kremlinului în narațiuni aparent românești

Pandemia de coronavirus a fost dublată de un adevărat val de fake news, al doilea în doar un deceniu. Dezinformările pe care le conțin sunt camuflate astfel încât să pară că este vorba de teme și de preocupări locale. Kremlinul și-a adaptat astfel strategia de diseminare a dezinformării la rusofobia notorie a românilor.

Marian Voicu
Marian Voicu
11 Nov 2021
De la SM-3 la SMR: Cum pun americanii România sub umbrela de securitate energetică
De la SM-3 la SMR: Cum pun americanii România sub umbrela de securitate energetică

Parteneriatul strategic dintre România și SUA va intra într-o nouă etapă, după semnarea de joia trecută a unui acord foarte important între compania de stat Nuclearelectrica și NuScale Power din SUA privind amplasarea în România a reactoarelor nucleare modulare, denumite pe scurt SMR, ce vor oferi accesul la o nouă sursă de energie nepoluantă.

Mădălin Necșuțu
Mădălin Necșuțu
08 Nov 2021
Al Qaida, Statul Islamic, Talibanii. De ce se luptă jihadiștii între ei
Al Qaida, Statul Islamic, Talibanii. De ce se luptă jihadiștii între ei

Acest război între extremiști musulmani poate părea bizar. Ideologiile lor sunt extrem de similare. Cea mai mare parte a luptătorilor provin din aceeași regiune și au aceeași cultură și etnie. Principalul lor inamic este Occidentul, personificat de Statele Unite – a căror retragere din Afghanistan este percepută de mulți drept o înfrângere. Rivalitatea e dată însă de unele diferențe de nuanță între modul în care văd lumea și interpretează religia și jihadul. Este și o chestiune de politică, o dispută pentru întâietate și pentru prestigiu. Este, în sfârșit, o rivalitate care o reflectă pe cea, mai veche, dintre Al Qaida și Statul Islamic.

Cătălin Gomboș
Cătălin Gomboș
08 Oct 2021