
Victoria Rusiei în Ucraina expune statele NATO la atac, scrie presa independentă rusă. Tot acolo, un interviu cu opozantul Vladimir Kara-Murza, care pledează din închisoare pentru rezistența împotriva regimului Putin.
RE:RUSSIA: Expectativă strategică pentru Occident și Ucraina: este predeterminată înfrângerea Kievului?
La sfârșitul anului, raportul de forțe în războiul ruso-ucrainean s-a schimbat brusc în favoarea Rusiei. Acest lucru a devenit posibil datorită succeselor lui Putin în dezvoltarea militară, pe de o parte, și șovăielii Occidentului, care a redus subit ajutorul pentru Ucraina, pe de altă parte. Pe lângă înfrângerea Ucrainei, care este destul de plauzibilă dacă ajutorul va fi redus și mai mult, experții întrezăresc și alte scenarii pentru 2024: continuarea din inerție a confruntării militare, încercarea de înghețare a conflictului și scenariul „așteptării strategice”, care presupune ajutor din partea Occidentului, extinderea producției militare în Europa, concentrarea de forțe și tactica apărării active, prin menținerea liniilor ucrainene și efectuarea de lovituri în spatele frontului rusesc. Resursele Rusiei destinate sporirii puterii militare nu sunt nici pe departe nelimitate, iar în cazul în care Occidentul va demonstra hotărâre pentru un război de lungă durată, va fi un semnal pentru Kremlin și elitele rusești privind imposibilitatea atingerii scopurilor lui Putin, iar livrarea consecventă de ajutor militar și fortificarea armatei ucrainene vor duce la o nouă schimbare a raportului de forțe în favoarea Ucrainei, către 2025. […]
Declarațiile din noiembrie ale generalului Valerii Zalujnîi privind impasul pe câmpul de luptă au provocat în cercurile de experți occidentali discuții aprinse despre cauzele insuccesului contraofensivei și planurile de mai departe ale aliaților. În realitate, situația de impas în război nu este ceva ieșit din comun și poate fi observată în diverse conflicte armate, susține Philip Wasielewschi, directorul Institutului de politică externă și cercetare a războaielor netradiționale, în analiza sa „Situația de impas – nu e înfrângere”. […]
Situațiile de impas militar adesea stimulează apariția unor inovații în arta războiului. […] Exemple de soluții inovative, care au schimbat raportul de forțe în favoarea părții mai slabe, pot fi observate și în acest război. În lipsa unei flote militare proprii, cu ajutorul unor metode inovative de folosire a dronelor și rachetelor, Ucraina practic a anulat superioritatea Rusiei în Marea Neagră. Schimbări dramatice în acțiunile pe uscat sunt posibile dacă aliații occidentali vor ajuta Ucraina să atingă paritate sau chiar superioritate în aer cu ajutorul avioanelor F-16, a echipamentelor de recunoaștere, de luptă radioelectronică și de contrabaterie, pe care Zalujnîi le-a cerut deja. […]
Una din posibilele strategii ale Forțelor armate ucrainene, discutată de conducătorii ucraineni și americani, este continuarea acțiunilor militare în 2024 cu accent pe operațiuni speciale. Forțele ucrainene au înregistrat în acest sens unele succese în 2023. […]
O altă metodă verificată de ieșire din impas o reprezintă loviturile pe direcții imprevizibile. […]
Oficialii americani sunt convinși că, într-un final, Congresul va vota susținerea financiară pentru Ucraina, însă este foarte probabil ca ajutorul din partea SUA să fie mai limitat în continuare. În acest context, experții și analiștii vorbesc tot mai des de scenarii pesimiste de înghețare a conflictului. […]
Scenariul înghețării conflictului reiese din percepția nu prea realistă că Moscova ar rămâne pasivă și că i-ar permite Ucrainei să se concentreze pe dezvoltarea economică, politică și militară. Kremlinul, dimpotrivă, este convins că, pe fundalul problemelor privind ajutorul occidental, partea rusă va obține o superioritate, care va crește pe parcursul anului acesta, astfel încât nu există niciun raționament pentru a renunța la continuarea campaniei de subminare a forțelor Ucrainei. […]
Occidentul trebuie să conștientizeze că orice acord de pace fără recuperarea teritoriilor ocupate îi va aduce lui Vladimir Putin o victorie nemeritată în război și va crea un precedent pentru atacuri asupra țărilor NATO în următorii ani. […]
MEDIAZONA: În 2023, jumătate din decretele semnate de Putin au fost secretizate - un record istoric
Fiecare al doilea decret pe care l-a semnat președintele rus în 2023 a fost secret. Cota documentelor secrete a atins 49,5%, potrivit datelor oficiale publicate.
Decretele președintelui sunt numerotate consecutiv, iar numerotarea este înnoită în fiecare an. Astfel, conform numerelor omise, deducem câte decrete nu au fost publicate.
În 2022, pe fundalul invaziei în Ucraina. Cota documentelor secrete a crescut până la 45%. Recordul anterior la secretizarea decretelor președintelui Putin a fost în 2001 (47%), în timpul celui de-al doilea Război din Cecenia.
Numărul total de decrete semnate de Putin în al doilea an de război în Ucraina nu s-a schimbat: în 2022 au fost semnate 996 documente, iar în 2023 – 997.
Decretele secretizate pot viza diverse probleme: între altele, prin astfel de decrete sunt decorați militarii sau grațiați condamnații înregimentați în detașamentele de asalt.
Printre ordinele semnate de președinte în 2023 și făcute publice, un număr în creștere de documente țin de atribuirea numelor de onoare unităților militare. Nu este clar motivul conferirii, deoarece în documente apare doar formularea standard „pentru eroism și curaj, dârzenie și bărbăție”.
MEDUZA: „Schimbările în Rusia sunt mult mai aproape decât par”. Interviu cu Vladimir Kara-Murza, condamnat la 25 de ani de închisoare – pentru nimic
În 2023, politicianul, istoricul și publicistul Vladimir Kara-Murza, a fost condamnat la 25 de ani de închisoare. Lista crimelor sale în opinia statului: „fake-uri” despre armată, „gestionarea activității unei organizații indezirabile”, „înaltă trădare”. Kara-Murza este închis în penitenciarul cu regim strict Nr6 din Omsk, izolat într-o celulă. El rămâne un exemplu de curaj pentru mulți, inclusiv pentru noi, jurnaliștii. […]
- În opinia dvs. de ce se tem oamenii în Rusia? Cum să reziști în fața fricii?
- Fricile, ca și speranțele, dorințele, visele sunt aproximativ la fel pentru oamenii din toată lumea. Problema e în sistemul construit în țara noastră. Frica este temelia regimului putinist, principala metodă prin care se menține la putere. Așa a fost de la bun început: acum 24 de ani acești oameni au venit la Kremlin aruncând în aer case și declanșând războiul cecen. Un factor important pentru a înfricoșa este natura demonstrativă a represiunilor, de la împușcarea liderului opoziției [Boris Nemțov] pe podul de lângă Kremlin, până la condamnări, ca pe vremea lui Stalin, pentru disidență. Își cunosc bine prețul „ratingurilor” și al „alegerilor” lor, de aceea, pentru ei, menținerea fricii în societate este absolut necesară. […]
- Ce este cel mai îngrozitor pentru dvs? Arestarea? Sentința de 25 de ani?
- După toate pe care le-am trăit în ultimii ani – uciderea prietenului meu apropiat [Boris Nemțov], două încercări din partea FSB de a mă otrăvi, acum și termenul de 25 de ani de închisoare în Siberia – în plan personal nu-mi mai este frică de nimic. Cel mai terifiant este gândul că oamenii care de un sfert de veac sunt la putere au adus țara noastră în starea în care se află și pot să-i distrugă pentru totdeauna viitorul. Cu atât mai importantă este misiunea noastră – să nu-i lăsăm să o facă. […]
- Ce impresie v-a lăsat penitenciarul cu regim strict din Omsk? Cum arată detenția unui deținut politic în 2023?
- Nu pot să vă spun nimic despre închisoare și deținuți, pentru că nu am văzut-o, nu am discutat niciodată cu niciun deținut. În schimb, încep să mă deprind cu rolul omului cu „Masca de fier”. De când am ajuns la închisoare, în septembrie, am fost plasat singur într-o celulă izolată, unde mă aflu până în prezent, și nu aștept schimbări. După cum mi-a spus unul din șefii închisorii: „Nu vă permitem afară, pe teritoriul lagărului, pentru că ne veți infecta oamenii cu opiniile dvs.”
[…]
- Spre deosebire de perioada sovietică, în prezent represiunile nu au un caracter de masă, deci nu există nici lagăre „politice”. Deținuții politici sunt mai ușor de izolat. Cum acționează aceasta asupra lor?
- În ceea ce privește represiunile „în masă”, depinde cu ce le comparăm. În comparație cu ultimii ani ai URSS, mijlocul anilor 1980, în prezent numărul deținuților politici este similar, poate chiar mai mare. Astfel, e posibil ca autoritățile să revină la ideea lui Andropov, care în calitate de șef al KGB a creat lagăre separate pentru deținuții politici, în regiunea Permi. Condițiile erau mai dure decât în închisorile de drept comun, însă partea pozitivă era că ei împărtășeau aceleași idei. […]
- Rudele dvs., la vremea lor, de asemenea, au fost victime ale represiunilor. Străbunicii au fost împușcați în baza art. 58 CP pentru „trădare de patrie”. Bunicul dvs. Alexei Sergheevici, a fost arestat conform aceluiași articol și a fost încarcerat inițial la Taganka, apoi în lagărele din Amur și BAM. Le repetați soarta?
- Nici măcar nu o repet, pare a fi aceeași soartă. Acum câțiva ani am citit în arhivă dosarul de anchetă a NKVD în privința bunicului meu. În acuzarea sa din 1937 se spune că el a „exprimat ostilitate față de conducerea partidului și a guvernării”. Eu, în 2023, am fost condamnat inclusiv „pentru atitudine ostilă față de un grup de persoane care reprezintă puterea de stat, organele centrale de conducere a Federației Ruse, inclusiv Președintele Federației Ruse”, e citatul exact din sentință.
Asemenea lucruri la adresa unei singure familii relevă imensa și oribila eroare pe care a comis-o Rusia în anii 1990, neconștientizând și necondamnând crimele regimului sovietic.
După prăbușirea regimului sovietic era vitală necesitatea de a deschide arhivele, de a condamna la nivel de stat crimele Partidului Comunist al URSS și KGB, tragerea la răspundere a celor care au comis acele crime. Aceasta s-a făcut în multe țări din fostul lagăr socialist – nu și la noi. Dacă răul nu e conștientizat, nu e condamnat și pedepsit, el revine neapărat – anume aceasta vedem în Rusia după 2000. Este foarte important să ținem cont de această experiență amară și să nu repetăm aceeași greșeală atunci când în țara noastră va apărea o nouă oportunitate pentru schimbări politice. Iar acest lucru se va întâmpla neapărat.
- Ce vă preocupă cel mai mult ?
- Am un sentiment de durere și rușine față de ceea ce a devenit țara mea în 24 de ani de când Vladimir Putin e la putere. Pe interior –fărădelege, represiuni, fățărnicie și minciună de proporții orwelliene; distrugerea tuturor instituțiilor, începând cu parlamentul și justiția; iar deasupra acestora – puterea neschimbată, necontrolată, nelimitată, a unui singur om. Războiul, care a luat mii de vieți, a fost declanșat exclusiv din ambițiile personale ale acestui individ, iar consecințele acestuia le vor simți mai multe generații. Pe plan extern – statutul rușinos de stat-agresor și stat-proscris, izolat de lumea civilizată. […]
În niciun caz nu trebuie să permitem ca faptele odioase să fie percepute ca firești. Răul nu va înceta să fie rău pentru că se repetă în fiecare zi. Războiul crud, nedrept, de acaparare nu va înceta să fie rău, crud, nedrept și de acaparare pentru că durează de aproape doi ani. Este foarte important ca, în pofida rutinei, a oboselii, să păstrăm capacitatea de a deosebi binele de rău, adevărul de minciună. […]
Mă întrebați de întuneric, într-o țară europeană din secolul XXI în care un lider al opoziției este împușcat în centrul capitalei, iar altul este otrăvit cu substanțe neurotoxice; în care sunt sute de deținuții politici; în care ești condamnat la ani grei de pușcărie pentru convingerile tale, mai mulți decât pentru o crimă; în care un individ ce se află la putere de un sfert de veac consideră că nu e suficient, într-o țară care poartă un război nejustificat împotriva statului vecin, îi bombardează orașele, îi ucide cetățenii, îi acaparează teritoriile? Da, e întuneric. […]