
Alegerile – pe care oricum le câștigă Putin – reprezintă un instrument util pentru Kremlin, scrie presa independentă rusă. Aceasta explică, totodată, de ce nu se mai poate conta pe sondaje și barometre de opinie în Rusia și cum sunt copiii încurajați să deseneze omoruri.
HOLOD: Putin se pregătește deja de alegerile din 2024. De ce ar mai avea nevoie de acestea?
Jurnaliștii, politologii și insiderii prognozează că în 2024 Vladimir Putin va candida pentru al cincilea mandat de președinte. Deși distrug instituțiile democratice și adoptând legi represive în fiecare lună, totuși autoritățile ruse încă mai apelează la alegeri ca la o procedură importantă de autolegitimare. De ce ar avea nevoie Putin de alegeri, mai cu seamă pe timp de război?
Potrivit RBK, Kremlinul a început să se pregătească de scrutinul prezidențial încă din 2021, iar Vladimir Putin urmează să fie propus pentru al cincilea mandat. În martie 2023, în administrația prezidențială a fost organizat un seminar la care a fost anunțată sarcina campaniei electorale – să fie asigurată o prezență și o susținere mai mare pentru actualul lider decât în 2018 (atunci când prezența la urne a fost de 67,5%, iar procentul „proputinist” de 76,7%).
Se pare că autoritățile ruse s-ar fi descurcat și fără asemenea formalități. Cei mai cunoscuți critici ai regimului putinist sunt în închisoare sau peste hotare. Partidele parlamentare se întrec între ele lăudându-l pe conducătorul suprem; propagandiștii îl numesc pe Putin „șeful”, funcționarii îi spun duios „tătuca”, iar sondajele oficiale prezintă o încredere populară maximă față de președinte.
De ce nu ar fi numit Vladimir Putin „lider național” și să-i fie acordat prin lege dreptul de a conduce pe viață? În realitate acesta este un scenariu aproape fantastic. Liderii autoritari adoră și respectă instituția alegerilor, care le poate prelungi semnificativ durata aflării la putere, poate ajuta la aplanarea conflictelor dintre elite și chiar le poate oferi informații relativ sigure privind calitatea lucrului subalternilor. […]
Se știe că, posibilitatea păstrării posturilor de guvernator a depins direct de rezultatele pe care Edinaia Rossia le-a înregistrat în alegerile din regiunile pe care le conduc aceștia. Procentul înalt pentru „partidul puterii” i-a indicat regimului autoritar că guvernatorul fie îi determină abil pe alegători să voteze pentru candidații desemnați, fie că falsifică cu iscusință alegerile, sau că regiunea a înflorit ca în poveste astfel că cetățenii susțin cu încântare partidul Edinaia Rossia. Toate aceste trei scenarii sunt convenabile într-o măsură sau alta regimului. Datorită alegerilor, administratorii politicii interne ruse află cine din conducătorii locali merită încredere și care trebuie să fie înlăturat.
La fel, alegerile determină relația „putere-opoziție”. Alegerile le permit autocraților să afle cine dintre oponenții politici prezintă un pericol real și unde sunt concentrați susținătorii acestuia. În 2013, autoritățile ruse și-au dorit mult să organizeze alegeri „adevărate” ale primarului Moscovei, pentru a demonstra că se bucură de un sprijin real în capitală, opozantul Alexei Navalnîi fiind concurentul principalului candidat al puterii Serghei Sobianin. Regimul a anulat arestul politicianului în dosarul „Pădurea Kirov” și chiar a ajutat echipa acestuia să adune semnăturile deputaților municipali, necesare pentru a se înregistra în cursa electorală. Sobianin a acumulat aproximativ 51%, iar Navalnîi – 27%. Dacă actualul primar ar fi luat mai puțin de 50%, s-ar fi organizat un al doilea tur de scrutin. Mai mulți observatori și însuși Navalnîi au denunțat falsificarea rezultatelor. În pofida riscurilor, regimul s-a convins că Navalnîi este capabil să organizeze o campanie amplă și să mobilizeze electoratul: după 2013, autoritățile au ținut echipa sa cât mai departe de secțiile de votare.
Încă un plus al alegerilor nedemocratice este obținerea informației privind geografia susținătorilor opoziției. […]
Probabil că în 2024 regimul rus va obține multă informație utilă, însă cel mai mult Putin este interesat de menținerea percepției legitimității puterii sale. Vladimir Putin nu este monarh, conducerea sa nu este asigurată de norme religioase sau ideologice; legitimitatea autocrațiilor electorale, printre care și a celei rusești, este expresia voinței poporului. […]
Cel mai probabil, campania din 2024 se va desfășura ca și cele precedente: în buletinul de vot nu vor fi admiși candidații independenți, iar cei admiși vor fi sub control, cu mobilizarea administrativă a electoratului și cu încălcări grave la numărarea voturilor.
Este evident că „legitimitatea” lui Vladimir Putin este construită în mod artificial. În pofida acestui fapt, aceasta îndeplinește mai multe funcții necesare regimului. În primul rând, o parte din cetățeni sunt convinși că majoritatea compatrioților lor îl susțin cu adevărat pe președinte. Aceasta reduce dorința de a sprijini opoziția și cu atât mai mult de a ieși la proteste. În al doilea rând, elitele înțeleg că Vladimir Putin este singurul garant al poziției lor privilegiate, care le permite să se îmbogățească și să înflorească din contul „popularității” la alegători.
În al treilea rând, după 24 februarie, în această ecuație trebuie incluși și observatorii internaționali. Dacă guvernele din afară și alegătorii vor crede că acțiunile Rusiei în Ucraina sunt susținute în totalitate de populația acesteia (iar ei înclină să creadă astfel), speranța într-o încheiere rapidă a conflictului, respectiv și volumul ajutorului pentru Ucraina, se vor diminua.
[…]
THE INSIDER: Chestionare fără răspuns. De ce în timpul războiului nu trebuie crezute sondajele de opinie, chiar dacă acestea sunt realizate de Centrul Levada
„Acțiunile lui Putin în Ucraina sunt susținute de 80% din cetățenii ruși”, titrează de la începutul războiului publicații internaționale importante și respectabile, care citează Centrul Levada [de cercetări sociologice] ca pe o sursă independentă. Comunitatea profesională a sociologilor constată însă că, în condițiile dictaturii putiniste, cifrele din sondaje privind susținerea războiului și a guvernării nu au relevanță și nu permit înțelegerea opiniei publice reale. Mai mult, acestea sunt nocive, întrucât ajută Kremlinul să convingă cetățeanul că toți din jur susțin puterea. În realitate, din cauza reticenței rușilor de a răspunde sociologilor, studiile publicate sunt absolut nereprezentative. Mai mult, sociologii consideră că în astfel de regimuri politice însăși ideea de cercetare a opiniei publice este un non-sens, întrucât o parte considerabilă a populației nu crede că este necesar să aibă o opinie față de problemele politice, pentru că nu le-ar putea influența.
[…]
În Rusia, aproximativ 94 din 100 de persoane nu răspund la chestionarele telefonice ale sociologilor. Sociologul Daria Pavlova explică: „În principal, refuzurile pe care le-am analizat au loc pe tăcute, oamenii pur și simplu închid telefonul fără a explica de ce […]”
Una un principalele cauze de refuz este neîncrederea, în special neîncrederea față de stat, în Rusia se consideră că cei care fac sondajele au legătură cu statul, explică sociologul Grigorii Iudin: „În Rusia, sondajele sunt văzute ca o comunicare cu statul, ca un instrument de control. […] În mai multe interviuri am auzit fraza: „Transmiteți-i lui Putin că…” Este inutil să explici că nu avem nicio legătură cu Putin și că Centrul Levada este o organizație independentă. […]
Sondaje pe timp de război
Mult timp, în Rusia aproape că nu a existat interes pentru sondaje sociologice: alegeri libere nu au mai avut loc de mult timp, iar jurnaliștii își aminteau de existența opiniei publice doar în momentele când în țară izbucneau proteste masive. După declanșarea invaziei la scară largă în Ucraina, însă, toată presa internațională a devenit curioasă ce cred despre aceasta „rușii de rând”. Atunci a apărut Centrul Levada cu cifre care arătau o susținere masivă a guvernării. […]
Sociologii independenți observă însă anomalii care denotă că rezultatele sondajelor despre război sunt distorsionate. Elena Koneva, fondatoarea agenției de cercetare ExtremeScan comentează: „Primele rezultate ale sondajelor realizate în stradă, din februarie, când a fost fixată o susținere de 58%, ne-au șocat. Părea ceva imposibil. Am căutat explicații, presupunând acest lucru este cauzat de încercarea respondenților de a oferi un răspuns perceput ca dezirabil la nivel de societate. Peste o săptămână, când a apărut legea privind fake-urile, am înțeles că aceasta va denatura cu siguranță rezultatele chestionarelor noastre. Astfel am decis să includem variante de răspunsuri precum „îmi vine greu să răspund” și „nu doresc să răspund la această întrebare”. Aceste schimbări nesemnificative au influențat considerabil rezultatele.
O treime din respondenții noștri (31%) nu au putut sau au refuzat să răspundă la întrebarea directă privind susținerea războiului, ceea ce reprezintă un indicator anormal de înalt referitor la o întrebare vitală pentru cursul țării. Cota maximă a celor care au evitat să răspundă concret la întrebare (36%) a fost atinsă în perioada 29-30 septembrie, adică imediat după anunțarea mobilizării „parțiale”. Un răspuns clar „nu susțin” l-au dat 10-13% din respondenți, pe tot parcursul anului. Respectiv, acest indicator în realitate este de câteva ori mai mare din contul celor care din motive de securitate spun „nu vreau să răspund la această întrebare”, a spus Koneva. […]
AGENTS: Elevii au realizat benzi desenate despre execuție prin spânzurare și despre uciderea ucrainenilor la un concurs finanțat prin grant prezidențial
Imagini prezentând spânzurarea și uciderea ucrainenilor au fost desenate de copii în cadrul concursului de benzi desenate „Eroii victoriilor ruse” finanțat dintr-un grant prezidențial. Lucrările copiilor au apărut pe conturile rețelelor sociale ale Fondului prezidențial de granturi. Fondul a cheltuit pentru acest proiect aproximativ trei milioane de ruble.
Încă din 2021, organizația „Alegerea mea” a câștigat o finanțare de 3 milioane de ruble din Fondul prezidențial pentru proiectul „Eroii victoriilor ruse”. Acești bani erau destinați pentru o serie de masterclassuri de benzi și desene animate și un concurs pentru adolescenți. Concursul a avut loc din februarie 2023, iar la mijlocul lunii mai 140 de copii din regiunea Moscova au fost premiați la Muzeul Victoriei. Zece istorii desenate de elevi au fost publicate într-o revistă specială, în trei mii de exemplare, iar fragmente din aceasta au apărut recent pe rețelele sociale ale Fondului prezidențial de granturi.
Autorii proiectului au indicat în cererea de finanțare că generația actuală „se opune sau ignoră încercările de a cultiva imaginea tradițională despre patriotism”. Prin acest proiect, ei intenționau să le ofere adolescenților posibilitatea de a „prezenta societății convingerile lor patriotice și să depășească prejudecățile negative”. Concursul a fost susținut de organizațiile patriotice și conducerea regiunii Moscova.
În imaginile publicate pe rețelele de socializare ale Fondului este expus finalul unui comics despre Zoia Kosmodemianskaia [o partizană comsomolistă, simbol al eroismului poporului sovietic în războiul pentru apărarea patriei]. Banda desenată de o fată de 15 ani se încheie cu imaginea spânzurării acesteia. Într-un alt comics, despre războiul din Ucraina, autorul arată niște militari ruși care distrug o baterie de artilerie cu tot cu oameni, cu textul „Nu le vom permite naziștilor ucraineni să scape”. O parte din reviste au fost împărțite copiilor în timpul ceremoniei de premiere la muzeu, altă parte urmează să fie distribuită în școli și organizațiilor de tineret.
[…]
După invazia rusă în Ucraina, fondurile prezidențiale și-au redirecționat o parte din resurse de la programele sociale și culturale spre proiecte care susțin războiul. Doar din Fondul prezidențial pentru inițiative culturale au fost deja cheltuite cel puțin trei miliarde de ruble în acest scop, pentru finanțarea unor artiști care susțin războiul, cum sunt patinatorii Tatiana Nafka și Evghenii Pliușcenko, artiștii Oleg Gazmanov, Larisa Dolina, Șaman, Dmitrii Pevțov și mulți alții.