Bloggerii pro-Kremlin vor o răzbunare sângeroasă pentru moartea generalului care spunea că Rusia e atacată cu țânțari, scrie presa independentă. Aceasta notează și că Rusia amenință cu super-arme doar ca să intimideze Occidentul.
Rușii, furioși după asasinarea generalului-propagandist care spunea povești cu țânțari de luptă
Țânțari de luptă, atacuri chimice în Ucraina și un fiu născut în Germania. MO scrie prin ce s-a remarcat comandantul trupelor de protecție nucleară, Kirillov, aruncat în aer la Moscova – al treilea general-locotenent rus ucis de la începutul războiului. Comandantul trupelor de protecție radiologică, chimică și biologică, generalul-locotenent Igor Kirillov, a fost ucis la Moscova când ieșea din scara blocului, explozibilul fiind ascuns într-o trotinetă electrică aflată în preajmă. Kirillov este al treilea general-locotenent asasinat de la începutul războiului și primul cu acest grad omorât în spatele frontului. Kirillov a devenit cunoscut prin faptul că de la începutul războiului a prezentat câteva rapoarte despre așa-zise „laboratoare americane din Ucraina”, care ar fi lucrat la arme biologice, virușii obținuți urmând să fie răspândiți prin intermediul țânțarilor și al păsărilor migratoare. În acest mod era explicată răspândirea gripei aviare în Rusia. În luna octombrie, Kirillov a acuzat Ucraina de utilizarea armelor chimice împotriva „mai multor lideri de opinie ruși”. Luni, Serviciul ucrainean de securitate l-a acuzat în contumacie pe Kirillov de crime de război. De la începutul războiului au fost înregistrate peste 4800 de cazuri de utilizare a armelor chimice de către armata rusă – substanțe iritante – CN și CS (gaze lacrimogene). Despre folosirea acestora au relatat deschis canalele rusești care susțin războiul. [...]
Z-bloggerii îndeamnă la „teroare sângeroasă” și la pedepsirea elevilor cu închisoarea, ca răspuns la uciderea în Moscova a generalului-locotenent Kirillov, constată AGENTS. Bloggerii ruși care susțin războiul cer un răspuns dur la asasinarea comandantului trupelor de protecție radiologică, chimică și biologică, general-locotenentul Igor Kirillov. Unii scriu despre lovituri asupra Kievului, alții – despre lupta cu „coloana a cincea” în interiorul țării. În același timp, știrile de la TV au prezentat uciderea generalului în capitală ca pe un „incident” și o „situație excepțională”. [...] Deputatul din Duma de stat Andrei Gurulev a chemat la atacuri asupra „oficialilor anglosaxoni”. [...] Bloggerul Roman Alehin și-a exprimat speranța că „spre Kiev deja se deplasează un tovarăș cu numele de cod „Noviciok”. „MIG Rosii” scrie că este puțin probabil ca atentatele să înceteze până când conducerea militară a Ucrainei „nu se va teme cu adevărat de Oreșnik sau de ce mai avem acolo”. [...] „Fighterbomber” la rândul său cere să fie luate măsuri mai dure față de rușii care colaborează cu armata ucraineană, inclusiv elevii să fie sancționați cu 25 de ani de închisoare, iar dacă nu au împlinit vârsta de 14 ani să fie condamnați părinții acestora. [...]
Amenințările Rusiei cu super-arme nucleare, doar vorbe goale menite să intimideze Occidentul
Cum au influențat atacurile cu ATACMS cursul războiului. După o pauză de trei săptămâni, asupra teritoriului rus au fost lansate din nou rachete americane cu rază lungă ATACMS, fiind lovite obiective militare în Taganrog. Primele concluzii privind atacurile directe împotriva Rusiei cu ATACMS și Storm Shadow/SCALP-EG sunt că ele au un efect limitat din cauză că o mare parte dintre potențialele ținte au fost scoase în afara razei de acțiune a acestora, dar și din cauza numărului mic de astfel de rachete de care dispun Forțele Armate Ucrainene. Nu au fost, însă, îndreptățite nici temerile celor care preziceau o escaladare inevitabilă – Kremlinul se pare că nu are cu ce răspunde la aceste lovituri, scrie THE INSIDER. După ce administrația președintelui american Joe Biden a permis, la mijlocul lunii noiembrie 2024, lovirea teritoriului rus cu rachete occidentale, pe 19 noiembrie, a fost atacat cu ATACMS arsenalul nr. 67 GRAU (Direcția generală artilerie și rachete) de lângă Karacev, regiunea Breansk; pe 20 noiembrie a fost atacat cu Storm Shadow/SCALP-EG punctul de comandă al grupării armate Nord din Maryino, regiunea Kursk, fiind anunțată uciderea a 18 militari și rănirea unui militar de rang înalt nord-coreean. Pe 23 noiembrie, a fost atacată cu ATACMS poziția sistemului anti-aerian ZRK S-400 din regiunea Kursk, fiind distruse două lansatoare, o instalație de radiolocație, uciși cinci militari și trei specialiști civili din cadrul concernului „Almaz-Antei”. Pe 25 noiembrie, a fost atacat cu ATACMS aerodromul din Kursk (Vest). În toate cazurile, Ministerul Apărării rus nu doar că a recunoscut atacurile, dar, într-o manieră atipică pentru războiul din Ucraina, a descris pagubele și pierderile suferite și chiar a publicat fotografii cu fragmente de rachete de la fața locului. În acest răstimp, Vladimir Putin a semnat un decret prin care a introdus schimbări în doctrina nucleară, prin care a coborât pragul permisiv de utilizare a armei nucleare; de asemenea, pentru prima dată în istorie a fost folosită în război racheta balistică „Oreșnik” asupra orașului ucrainean Dnipro, „drept răspuns la atacurile cu rachete cu rază lungă americane și britanice”, după cum a subliniat Putin. […] ATACMS și Storm Shadow/SCALP-EG obligă comandamentul rus să se adăpostească adânc în spatele frontului. […]
THE INSIDER a identificat 30 mari depozite de muniție și aeroporturi în zonele ce pot fi atinse de rachetele ucrainenilor. Acestea pot ajunge și la noile locuri de ancorare a navelor Flotei ruse din Marea Neagră, în Novorossiisk. […] Țintele atinse până acum (două aeroporturi/companii de reparație aeriană, un punct de comandă, poziția unui sistem de apărare anti-aeriană și un depozit de armament) denotă încercări de a lovi aviația rusă, mai ales la nivel tactic, de asemenea, de a distruge conducerea militară și de a „subția” zona de acoperire a sistemelor de apărare anti-aeriană. Atacurile cu ATACMS și Storm Shadow/SCALP-EG, ar putea juca un rol important în regiunea Kursk. Potrivit unor informații, armata rusă are sarcina să lichideze în totalitate forțele ucrainene din Kursk până la inaugurarea lui Donald Trump, pe 20 ianuarie 2025, pentru a putea întări poziția rusă în negocieri, fapt pe care încearcă să-l prevină Ucraina prin atacurile cu ATACMS. […] Dacă decizia de livrare a rachetelor occidentale fără vreo îngrădire geografică ar fi fost luată înainte de contraofensiva ucraineană din vara lui 2023, nu după eșecul acesteia, efectul ar fi fost cu mult mai mare. De exemplu, în octombrie 2023, ATACMS au fost foarte eficiente în timpul atacului asupra aerodromului cu elicoptere din Zaporojie, însă acesta a avut loc după campania din vară, când aviația militară rusă a atacat aproape fără niciun impediment coloanele mecanizate ucrainene. […] Totuși, loviturile cu rachete cu rază lungă asupra depozitelor de muniții și aerodromuri rusești au fost destul de eficiente, cel puțin de la sfârșitul lunii noiembrie 2024 s-a diminuat intensitatea utilizării de către partea rusă a bombelor ghidate FAB. Astfel, lansarea cu regularitate a rachetelor ATACMS și Storm Sahadow de-a lungul liniei frontului va influența acțiunile armatei ruse, care va fi nevoită să-și refacă logistica și dislocarea forțelor, majorând distanța, îngreunând transportarea și timpul de răspuns la anumite acțiuni.
Falsa escaladare. Mulți observatori și-au exprimat temerea că lansarea rachetelor occidentale asupra teritoriul rus ar putea provoca o nouă escaladare. Unii au legat direct permisiunea de folosire a acestora de schimbările din doctrina nucleară a Rusiei, însă cel mai probabil nu este așa. Putin a anunțat despre amendarea doctrinei încă pe 15 septembrie 2024. […] Drept răspuns, orașul ucrainean Dnipro a fost atacat cu o rachetă balistică cu rază medie „Oreșnik”. Potrivit lui Putin, efectul rachetei „Oreșnik” este similar cu cel al unei arme nucleare și chiar cu căderea unui meteorit, deși specialiștii pun la îndoială faptul că ar avea vreun rost lansarea unei astfel de rachete fără focoase nucleare. Nu este exclus că ar putea urma și alte lansări de rachete „Oreșnik”, însă un efect mai mare l-ar avea intensificarea atacurilor asupra infrastructurii critice din Ucraina. Utilizarea „Oreșnik” este puțin probabil să influențeze esențial mersul războiului pe teatrul operațiunilor de luptă. „Oreșnik” poate purta o încărcătură de 1,5 tone de explozibil, similară cu cea a rachetelor cvasibalistice Iskander sau a trei rachete Kinjal, iar Kremlinul dispune de un număr mai mare de astfel de rachete. În același timp, lansarea rachetei Oreșnik asupra orașului Dnipro a arătat o precizie și o putere de distrugere limitate ale acesteia. Din punct de vedere al riscului escaladării nucleare, nu s-a schimbat nimic: Putin a avut și anterior motive formale să recurgă la arma nucleară, iar armata rusă a lansat și anterior rachete potențial purtătoare de focoase asupra Ucrainei (aceleași Iskander și Kinjal). Altfel spus, „Oreșnik” a fost lansată nu în scop militar, ci cu un mesaj politic. Acesta a fost adresat nu Ucrainei, ci aliaților ei din Occident, în primul rând Europei. […]
De ce Putin a lansat „Oreșnik”, scrie și ISTORIES, amintind că a mai fost un caz asemănător, fără succes. […] Cel mai probabil, Putin s-a folosit de decizia lui Biden de a permite lovituri cu rachete occidentale asupra Rusiei, pentru a demonstra lumii întregi că are o nouă rachetă cu rază medie de acțiune și că este gata să o folosească dacă Ucraina și Occidentul nu se va conforma cerințelor sale. Motivul este victoria republicanilor în SUA, care ar putea duce la consecințe neplăcute pentru Rusia, pe care Putin vrea să le prevină amenințând cu o nouă criză nucleară în Europa. […] Dacă președintele ales al SUA va insista asupra planului său și nu va accepta ultimatumul dat de Moscova Americii și NATO în decembrie 2021 și nu va merge în întâmpinarea lui Putin într-o serie de probleme internaționale, va fi inevitabilă o criză acută în Europa care îl va ține pe Trump departe de scopul său principal: confruntarea cu China. […]
„Oreșnik”, același „Rubej”. Apare întrebarea dacă dispune Rusia de resurse pentru a-i impune Washingtonului condițiile sale? Ce reprezintă „Oreșnik”? Se pare că este versiunea puțin modernizată a rachetei elaborate de Rusia în anii 2010 cu denumirea „Rubej”. Acesta, la rându-i, este o variantă a rachetei balistice intercontinentale „Yars”, dar cu o treaptă mai puțin, respectiv, cu o rază de acțiune redusă de două ori, între 2 mii și 5 mii de km. Încărcătura maximă de explozibil al „Rubej” este între 800 și 1200 kg. „Rubej”, alias „Oreșnik”, ca orice rachetă de rază medie, este făcută pentru a purta focoase nucleare. Lansarea unei rachete care costă câteva zeci de milioane pentru a transporta o tonă de explozibil non-nuclear este culmea absurdului. La fel de absurd e să ataci Ucraina cu „Oreșnik”; Rusia are alte modalități, mult mai ieftine, de a ataca ținte militare și civile. De altfel, Putin nici nu ascunde că țintele pentru „Oreșnik” sunt, de fapt, în Europa. „Dezvoltăm rachete cu rază medie și scurtă de acțiune ca răspuns la planurile SUA de a produce și desfășura rachete cu rază medie și scurtă în Europa și regiunea Asia-Pacific... Astăzi, Statele Unite nu numai că produc astfel de echipamente, dar și transferă sistemele lor de rachete în diferite părți ale lumii, inclusiv în Europa. Se pare că, arătând că e pregătit de un război nuclear în Europa, Putin amenință să declanșeze o nouă criză militaro-politică, similară celei din anii 1970-1980. La mijlocul anilor 1970, URSS a început să desfășoare rachetele cunoscute în Occident ca SS-20, cu raza de 5 mii de km. Acestea erau destinate unui război nuclear în Europa, care i-ar fi permis Moscovei să lase țările NATO fără capacități de răspuns dintr-o singură lovitură. În același timp, atacarea mai multor țări europene cu rachete nucleare ar fi pus SUA în fața unei alegeri existențiale: fie să se împace cu faptul că Europa rămâne neprotejată de o invazie sovietică, fie să atace cu armele sale strategice țintele de pe teritoriul sovietic. Ceea ce ar fi însemnat atât distrugerea URSS, cât și a Statelor Unite. Moscova mizase pe faptul că Washington-ul nu-și va risca propria existență pentru a-și apăra aliații. Altfel spus, apariția SS-20 punea la îndoială temelia securității NATO – siguranța garanțiilor nucleare americane în Europa. Acesta reprezenta scopul principal al politicii externe a Uniunii Sovietice.
Răspunsul Occidentului a fost destul de eficient: în Europa au fost desfășurate rachete balistice americane Pershing și de croazieră Tomahawk. Rachetele de înaltă precizie Pershing ar fi putut distruge sediile conducerii politice sovietice și centrele de comandă în câteva minute, fără a-i oferi timp Kremlinului să ia decizii de răspuns. […] Astfel, conducerea sovietică a fost nevoită să capituleze și să accepte lichidarea întregii sale clase de rachete cu rază de acțiune medie și mică. În prezent, se pare că Putin comite aceeași greșeală ca și puterea sovietică în anii 1970-1980: arătând racheta „Oreșnik”, el amenință Occidentul cu un război nuclear în Europa, crezând că aceasta nu va putea rezista presiunii. Încercarea Moscovei de a șantaja Occidentul prin desfășurarea rachetelor SS-20 a eșuat, întrucât autorii acestei idei au subestimat determinarea SUA și a Europei de a recurge la forță. În ce măsură actualii lideri ai lumii occidentale sunt gata să repete experiența înaintașilor lor, Ronald Reagan, Margaret Thatcher și Helmut Kohl, care au înțeles că șantajul poate fi înfrânt doar prin forță și capacitatea de a o aplica, deocamdată nu e clar, însă sunt câteva circumstanțe care inspiră optimism. Liderii țărilor NATO s-au debarasat de iluziile naive vizavi de Rusia, după cum vedem în declarația Summit-ului NATO din iulie 2024. „Rusia încearcă să reconfigureze fundamental arhitectura de securitate euroatlantică. Amenințarea pe toate domeniile pe care Rusia o reprezintă pentru NATO va persista pe termen lung”. De la cuvinte, țările occidentale treptat trec la fapte. […] Putin amenință Occidentul cu o rachetă pe care încă nu o are și nici nu se știe în ce cantități o va putea produce. În Rusia abia a fost luată decizia de a produce rachete „Oreșnik”, în timp ce SUA are deja rachete de rază medie – racheta de croazieră Tomahawk cu cea mai recentă modificare, și racheta balistică Typhon (o rachetă antiaeriană SM-6, adaptată pentru lansare sol-sol), capabilă să lovească ținte inamice cu o precizie înaltă, la distanțe de la 500 la 2.500 de kilometri. În plus, Europa își dezvoltă propriile arme în scopuri similare, pentru a obține o „autonomie strategică”. Politicienii, experții și propagandiștii ruși, uită însă de aceste lucruri atunci când amenință Occidentul cu un război nuclear.
