În Rusia nici măcar „opoziția” pro-regim nu mai deschide gura, observă presa independentă, care notează și o înăsprire a măsurilor contra „agenților străini”. Regimul e amenințat însă de discrepanța Moscova – regiuni.
Poate fi reanimată viața politică internă în Rusia?
RIDDLE analizează creșterea numărului conflictelor publice locale și regionale în ajunul unui ciclu electoral major. Pe parcursul a trei ani de război cu Ucraina, s-a observat o diminuare vizibilă a activismului în politica internă. Acest fenomen s-a văzut cel mai bine în statistica de nominalizare a candidaților și în listele la alegeri de toate nivelurile. Astfel, potrivit datelor organizației Golos, în alegerile din 2024, au fost înregistrate antirecorduri privind numărul candidaților. Numărul celor care s-au înscris în cursa pentru funcția de guvernator s-a redus de 1,5 ori în comparație cu 2019. La alegerile pentru parlamentele regionale pe liste de partid, antirecodul din 2018 (cu o medie de 8,7 candidați pe regiune) a fost depășit în 2024 atingând o medie de 6,3 candidați. De asemenea, campaniile electorale ale partidelor politice au fost foarte anemice, toate temele sensibile au fost evitate, chiar și cele care nu implicau agenda de politică externă. Tema războiului nu a fost atinsă în timpul campaniilor electorale la întâlnirile cu alegătorii. A fost elefantul din odaie pe care au încercat să nu-l observe. Numărul mitingurilor a fost redus la minimum – încă din timpul pandemiei de COVID, când au fost luate măsuri de restricționare a acțiunilor stradale, rămase în vigoare până în prezent. În pofida legislației foarte represive și a practicilor și mai represive, a regimului „tăcerii stradale” impus de autorități, oamenii au ieșit totuși în stradă la începutul invaziei în Ucraina. O acțiune de protest în masă s-a produs la funeraliile lui Alexei Navalnîi. Protestele din Bașkiria în ianuarie 2024 au fost cele mai mari de la începutul războiului. Un fel de manifestare legală antirăzboi „în țara mitingurilor interzise” au devenit rândurile alegătorilor care au semnat pentru susținerea înregistrării candidaturii lui Boris Nadejdin la funcția de președinte.
Principala motivație a politicienilor de toate nivelurile în acești trei ani a fost autoconservarea. Această strategie pare logică în condițiile în care legislația electorală, și nu doar, se îndepărtează tot mai mult de principiile constituționale. În condițiile de îngrădire deplină a drepturilor fundamentale și a libertății, a caracterului tot mai represiv al relațiilor dintre stat și cetățean, chiar și „opoziția sistemică” are nevoie de curaj pentru a se implica în procesele politice locale și regionale. […] De asemenea, este anulat de facto și dreptul la proprietate privată, fiind acaparate mari întreprinderi de la proprietarii incomozi, spre exemplu naționalizarea celui mai mare producător de paste din țară „Makfa”. Holdingul aparținea fostului guvernator al regiunii Celeabinsk, ex-deputat în Duma de stat, Mihail Iurevici, și fostului deputat Vadim Belousov. După astfel de cazuri, mulți oameni de afaceri activi politic doresc să devină cât mai neobservabili și loiali. Totuși, unele conflicte regionale legate de alegeri au avut loc. Printre cele mai cunoscute în ultimii doi ani – alegerile guvernatorului din Hakasia, când actualul lider al regiunii, comunistul Valentin Konovalov, l-a învins pe candidatul susținut de Kremlin. E de remarcat faptul că V. Konovalov a fost susținut de membrii partidului de la guvernare Edinaia Rossia, influenți la nivel local, inclusiv de speakerul Consiliului republican. Un alt exemplu, la alegerile de anul trecut ale primarului din Bratsk, regiunea Irkutsk, au concurat doi reprezentanți ai Partidului Edinaia Rossia: unul susținut de guvernator și filiala locală a partidului, altul – de senatorul din partea regiunii și de elitele locale. În ultimele luni au apărut semne că numărul și caracterul conflictelor regionale care pot influența alegerile este în creștere. Aceasta se referă nu doar la alegerile locale și regionale din 2025, dar și la campania pentru Duma de stat din 2026, mult mai importantă. […]
Există însă și factori de descurajare – cei mai importanți fiind continuarea războiului și represiunile politice. În acest context, o importanță deosebită pentru revigorarea politicii interne și a discursului public o vor avea rezultatele negocierilor mediate de SUA. Trecerea la o agendă publică mai pașnică va da posibiltatea de a aborda probleme în care opoziția a fost mereu câștigătoare: de economie, sociale, locale, de tarife, prețuri, ecologie. Dispariția factorului războiului, prin care au fost justificate toate dificultățile, revenirea a sute de mii de militari în economie, care nu le mai poate oferi un venit la același nivel, și alte consecințe legate de încheierea acțiunilor militare ar putea extinde orizontul posibilităților pentru opoziție și societate în general.
Moscova împotriva regiunilor: Kremlinul își pune în pericol propria stabilitate, titrează KASPAROV.ru
Moscova este sigură că deține un control deplin asupra regiunilor, însă faptele demonstrează altceva: centrul însuși șubrezește temeliile Federației Ruse. În timp ce bugetul federal pentru 2024 alocă 36% din resurse – 13,2 trilioane de ruble, pentru cheltuieli de război, regiuni precum Iakutia sau Stavropol se împotmolesc în criză economică și socială. Nu este un impas întâmplător, ci un proces sistemic: Moscova construiește un model în care regiunile reprezintă doar o sursă de venit pentru alimentarea ambițiilor sale imperialiste. Întrebarea care apare nu e dacă ele vor rezista presiunii, ci când presiunea aceasta se va întoarce împotriva centrului. Discrepanța economică dintre Moscova și regiuni a atins limita. În 2023, capitala a primit 70% din veniturile fiscale acumulate de la republicile federative - aproximativ 15 trilioane de ruble din totalul de 21,5 trilioane, lăsând regiunilor doar 30% pentru supraviețuire. Iakutia, unde sunt extrase 90% din diamantele Federației Ruse, a primit în 2024 subsidii de 32 miliarde de ruble, însă deficitul a constituit 15% - banii au mers la război, nu pentru necesitățile locale. În același timp, bugetul Moscovei a crescut până la 4,2 trilioane ruble, 15% fiind alocate pentru infrastructura capitalei. Nu este o „distribuire a resurselor”, ci un furt pe față; regiunile finanțează proiecte imperialiste, rămânând în schimb în stagnare. Datele Băncii Centrale pentru 2023 arată o cădere a Produsului regional brut în regiuni cu 3-5%, în timp ce Moscova înregistrează o creștere de 2,1%. Această discrepanță nu numai că slăbește regiunile, ci le împinge să caute autonomie.
Presiunea politică doar adâncește ruptura. Kremlinul controlează regiunile prin guvernatori loiali, care slujesc centrului, nu locuitorilor. În Stavropol, în 2024, autoritățile au interzis protestele față de majorarea tarifelor la serviciile comunale, înăbușind vocile celor care au obosit de impozitări excesive. Aceasta nu e administrare, ci politică colonială: regiunile sunt transformate în teritorii controlate, lipsite de dreptul de a protesta. O cercetare a Centrului Levada din 2023 arată o scădere a încrederii în autoritățile centrale în regiuni până la 38%, față de 52% în Moscova. În Tiumen, de unde petrolul extras asigură 40% din veniturile Federației Ruse, elitele locale tot mai des vorbesc despre „inechitatea” federalismului. Cu cât mai dur este Kremlinul față de regiuni, cu atât mai mult este perceput ca un asupritor. Forțele centrifuge deja acumulează putere. […] Moscova singură își pregătește sfârșitul, construind un sistem în care regiunile reprezintă doar combustibil pentru mașina imperială. Acest model este sortit pierii: jaful economic, opresiunea politică creează fisuri care nu mai pot fi reparate, peste 5-10 ani, forțele centrifuge ar putea rupe Federația Rusă în bucăți, dacă Kremlinul nu-și va schimba cursul. Și el nu-l va schimba, deoarece nu este capabil să existe altfel. Regiunile, de la Iakutia până la Krasnodar, tot mai clar înțeleg că viitorul lor ține nu de Moscova, ci în afara ei. Putin a visat la un imperiu veșnic, dar a creat un colos fragil cu picioare de lut. Sfârșitul e aproape și primii îl vor anunța periferiile, pe care le-a sufocat cu perseverență.
Duma Rusiei înăsprește legile împotriva agenților străini. Din nou, observă Faridaily
Duma de stat continuă lupta cu agenții străini. Deputații au aprobat trei proiecte de lege pentru apărarea suveranității, la inițiativa președintelui camerei, Veaceslav Volodin. Coautoarea proiectelor, Irina Yarovaia, a cerut să fie înăsprite pedepsele pentru 20 de infracțiuni comise de la distanță sau dacă „autorii lor au reușit să fugă peste hotare”. Un alt coautor, Vasilii Piskarev, i-a numit drept destinatari ai inițiativei pe „relocanții (migranții), dezertorii și tot felul de renegați”. Proiectele nu conțin prevederi noi, ci înăspresc posibilitățile de pedeapsă deja existente: 1. Instanțele de judecată vor putea mai des să pronunțe sentințe în lipsă în privința cetățenilor ruși plecați. În prezent aceasta este posibil doar dacă s-au comis infracțiuni grave sau deosebit de grave. Deputații propun ca procesele să se desfășoare în absență și în cazurile încălcărilor de gravitate mică și medie ca, de pildă, ale articolelor CP privind fake-urile despre armată, reabilitarea nazismului, incitare la dezordini în masă, vandalizarea monumentelor etc. 2. În articolul din CP „referitor la apelul la sancțiuni” și „privind oferirea asistenței organizațiilor internaționale” este introdus calificativul – comiterea infracțiunii din interes material sau prin angajare – cu pedepse de până la 5 și 7 ani respectiv, cu confiscarea averii. 3. Sunt extinse posibilitățile pentru recunoașterea de către stat a cetățenilor săi drept agenți străini: statutul de agent străin va fi atribuit pentru „asistență în implementarea” deciziilor organelor de stat străine sau ale organizațiilor internaționale care pun în pericol securitatea Rusiei. În CP al Rusiei deja există un articol similar, iar unii juriști observă că sunt pasibili de pedeapsă toți cetățenii ruși care colaborează cu organizații internaționale. De asemenea, vor fi recunoscuți ca agenți străini cei care implică alte persoane în adunarea de informații privind activitățile tehnico-militare din Rusia. Exceptând, desigur, situațiile în care se poate aplica articolul privind înalta trădare, când pedeapsa maximă poate ajunge la închisoare pe viață.
[...]
