Presa rusă independentă continuă să relateze despre războiul din Ucraina și impactul acestuia asupra oamenilor din Rusia, despre militarii ruși dispăruți în timpul invaziei și familiile lor care-i caută, despre tinerii care sunt forțați să accepte contractele militare pentru a fi trimiși la război, sau despre cetățenii ruși care protestează împotriva agresiunii, chiar dacă-și riscă libertatea și viața.
MEDIAZONA: Rudele soldaților ruși dați dispăruți află despre moartea lor de la colegii acestora sau pe internet
„Dispărut în circumstanțe necunoscute”, astfel e statutul atribuit militarilor ruși ale căror cadavre au rămas pe câmpul de luptă. Rudele soldaților află despre moartea lor de la colegi sau găsesc fotografiile morților pe canale de Telegram. La comisariatele militare li se spune să nu piardă speranța și să aștepte. MEDIAZONA a discutat cu familiile militarilor pieriți în Ucraina.
„I-au lăsat și au fugit care-ncotro”
Prietena parașutistului militar Vladimir Lucihin de 24 de ani, Tatiana, i-a văzut fotografia cadavrului pe canalul de Telegram ucrainean „Caută-i pe ai tăi”, în noaptea de 31 martie. „Dimineața mi-a telefonat și plângea: „Acolo au pus fotografia lui Vova”, povestește Alexei Jiharev, unchiul militarului.
Fotografia, în care rudele l-au recunoscut pe militarul dispărut acum o lună, prezintă în prim-plan figura unui tânăr: fruntea învinețită, nasul pe-o parte, ochii înfundați. „În poză se vede că a stat într-un frigider, fața e brumată, spune Jiharev. Pe a doua fotografie – o etichetă cu numele de familie Lucihin”.
Alexei își amintește că pe același canal de Telegram cu puțin timp înainte erau publicate carnetele de militar ale colegilor lui Vladimir din Regimentului nr. 247 desant de asalt al cazacilor din Stavropol. Ulterior au publicat și fotografiile cadavrelor. „Decedat, decedat, decedat”. Al nostru nu era, astfel încă mai speram că mai era în viață pe undeva, ca a fost luat prizonier”. […]
Pe 10 martie, prietena lui Vladimir a primit un telefon de la un coleg de-al lui. El i-a spus că se află împreună cu alți băieți într-un spital în orașul Rostov-pe-Don, dar că prietenul ei nu este cu dânșii – Vladimir și încă trei soldați au murit. […]
După telefonul de la spital, rudele lui Lucihin, Samohin, Breev și Varfolomeev au cerut de la comisariatul militar informații despre locul unde află militarii, însă, în listele oficiale ale celor decedați aceștia nu erau. Nici la linia fierbinte a Ministerului Apărării nu a existat vreo informație despre ei.
Într-una din discuțiile unchiului cu locotenent-colonelul Roman Șutnikov, acesta a menționat că Lucihin și alți soldați din acea unitate au fost dați „dispăruți”. „Nu înțeleg ce înseamnă „dispărut”? - a întrebat unchiul decedatului. Soldatul a părăsit unitatea militară fără învoire? Șutnikov mi-a spus: „Dispărut înseamnă că militarul nu se regăsește nici în lista celor decedați, nici în viață nu mai este”.
Alexei spune că nu înțelege de ce cadavrele nu au fost adunate de pe câmpul de luptă. El și-a exprimat temerea că nepotul său va fi înhumat într-o groapă comună în Ucraina. „Una dintre soțiile celor decedați i-a cerut unui oficial să aducem trupurile, dacă știm că sunt acolo, povestește Alexei. Iar el a răspuns: „Vreți să merg eu cu mașina mea personală să-i aduc din Ucraina?”.”
„Aștept până ai noștri vor lua Harkovul și voi merge eu însumi acolo”
Tatăl lui Dmitrii Krasotkin, de 20 de ani, militar prin contract, la fel, a aflat de moartea fiului său de la un coleg al acestuia din unitatea militară nr. 64044 din Pskov. În listele unității militare este trecut drept dispărut. […]
El nu spune cum a reușit să ia legătura cu colegii fiului său: „Ei nu au voie să vorbească, li s-a ordonat să nu spună nimic”. […] Alexandr spune că „a obosit să lupte cu sistemul” și nu-i crede pe militarii care încearcă să le dea o speranță rudelor celor dispăruți. „Am umblat o lună peste tot, nimeni nu-mi spune nimic, povestește el. Nimeni nu are de gând să-i caute, înțelegem foarte bine, când vom lua Harkovul atunci vom merge să căutăm cadavrele lor, să-i întrebăm pe civili dacă i-au văzut… altă soluție nu avem. Să merg singur cu lopata nu pot acum, pentru că acolo încă nu sunt trupele ruse”. […]
MEDUZA: Nu e clar cu cine luptăm și pentru ce
MEDUZA scrie cum sunt trimiși la război militarii prin contract ruși și cum aceștia nu pot să refuze.
Nu se știe numărul exact al militarilor ruși care se află în prezent în Ucraina; potrivit unor date, la invazie ar fi participat 100 de mii de persoane. Mai multe rude ale militarilor prin contract, care au fost trimiși la război, au afirmat pentru Meduza că aceștia nu pot să plece de acolo, fiind amenințați cu dosare penale pentru dezertare și trădare de patrie.
„Făceam focul în sobă și păzeam mașina unității militare”
Ivan din Kemerovo s-a născut în 2001. În armată, s-a angajat din start cu contract, pentru a câștiga niște bani, un salariu de 31 de mii de ruble lunar, i s-a mai promis că va face serviciul în apropiere, el spera că va merge dimineața la serviciu, iar seara va reveni acasă. Orarul de lucru – de la 9.00 la 18.00.
Pe 1 noiembrie, Ivan a semnat contractul și a fost trimis în orașul Iurga, nu departe de Kemerovo, în unitatea militară nr. 21005. Acolo a făcut serviciul militar până la sfârșitul lunii decembrie, când a fost trimis la „exerciții” în regiunea Smolensk, orașul Elnea. Până la mijlocul lunii februarie s-a aflat „în câmp”. „Nu am făcut niciun exercițiu, țineam focul în sobă și păzeam ceea ce era, mașina și tehnica militară”, după cum i-a povestit Ivan mamei sale, Svetlana.
La mijlocul lunii februarie s-a schimbat locul dislocării, s-au deplasat prin regiunea Breansk, unde anume - nu știau. Acolo, povestește Svetlana, fiul ei și câțiva soldați au nimerit într-un accident, mașina militară s-a tamponat cu un TIR. „Au rămas un timp acolo. Probabil că îi trimiteau spre Ucraina, dar ei nu știau acest lucru”.
Următorul apel telefonic a fost pe 23 februarie, Ivan i-a spus mamei că i-au permis să dea un telefon și timp de o săptămână nu va avea legătură. Unde îi trimit nu au spus. „În general nu au spus nimic, doar că vor schimba locul dislocării”, își amintește Svetlana. […]
Potrivit Svetlanei, la întoarcere, fiul ei și câțiva camarazi au cerut desfacerea contractelor și trecerea la serviciul militar obligatoriu. Inițial Ivan i-a spus mamei sale că erau 11 doritori și le-au promis că vor reveni în orașul Iurga.
„A urmat un val de cereri, aproape 250 de persoane din două batalioane. Atunci au venit la ei un reprezentant FSB și unul al procuraturii. Au stat la locul dislocării toată ziua. Le-au spus tinerilor că riscă dosar penal (pentru refuzul de a executa ordinul comandamentului și a continua serviciul în același fel)”, spune Svetlana.
După aceasta, „sub presiunea procuraturii”, toți cei 250 de tineri, inclusiv Ivan, au scris noi rapoarte în care și-au dat acordul pentru a participa în continuare la „operațiunea specială” și au plecat înapoi la război. […]
Juristul Anton Șerbak spune că lista celor care pot purta astfel de „discuții educative” în unitățile militare e mare. E vorba de orice conducător, comandantul unității, a districtului, procuratura, FSB. „Oricine te poate înspăimânta. Acest lucru nu e prevăzut de lege: nu se interzice, nici nu se permite. Se spune că „au discutat”, dar de fapt, cel mai probabil este vorba de agresiune psihologică, amenințări, înjosire, înfricoșare, uneori și promisiuni. Pot promite orice”, spune juristul.
Potrivit Svetlanei, fiul ei și alți militari au fost amenințați cu dosare, cu închisoarea pentru nesupunere și dezertare. „Oare copiii își doresc așa ceva, să le fie distrusă viața la 20 de ani. Nu, desigur. […] Toți băieții și-au dat acordul sub presiune. Noi, părinții, am rămas șocați”. […]
ISTORIES: „De ce sunteți împotriva patriei?”
În Rusia, participanții la protestele împotriva războiului riscă 15 ani de închisoare. ISTORIES relatează despre cei pe care asta nu-i oprește.
De la începutul războiul din Ucraina au trecut două luni. În acest răstimp, potrivit datelor OVD-Info, la protestele anti-război au fost reținute cincisprezece mii cinci sute de persoane. Cetățenii ruși au protestat mai mult în primele săptămâni ale războiului. Un număr record de rețineri s-a înregistrat pe 6 martie – 5558 de persoane, în 77 de orașe. Reprezentanții organelor de forță au dat cu protestatarii de asfalt, i-au bătut cu bâtele, i-au asfixiat, lovit în burtă, în față, i-au lovit cu capul de perete și le-au răsucit mâinile.
Potrivit OVD-info, în prezent, 84 de persoane figurează în dosare penale, dintre care 26 sunt învinuite conform noii legi privind răspândirea publică a informațiilor false despre Forțele Armate ale Federației Ruse și riscă până la 15 ani de închisoare. O mie de protestatari se află în arest.
Oamenii sunt reținuți pentru pancarte cu citate din Biblie - „Nu ucide”, sau cu citate din discursul lui Putin la parada de 9 mai de anul trecut - „Războiul a adus atâtea nenorociri care nu pot fi uitate. Nu pot fi iertați cei care din nou pun la cale planuri agresive”, pentru afișarea ambalajelor unor produse care conțin în denumire silaba „mir”, de pildă, ale mezelurilor „Miratorg” („mir” - pace), pentru enunțurile „Nu războiului”, sau „Două cuvinte”(subânțelegându-se „Nu războiului” ), pentru o pancartă cu steluțe în loc de cuvinte „*** *****”(sugerând „Nu războiului”), pentru o foaie albă, pentru drapelul Ucrainei sau pentru ghete de culoarea galben-albastru.
Oamenii sunt denunțați la poliție de vecini, cunoscuți, elevi sau colegi pentru poziția deschisă împotriva războiului, pentru afirmații anti-război sau chiar pentru o haină neagră și un fir de trandafir alb în mână. […]
Daria Heikinen, 18 ani, blogger tik-tok, lideră a mișcării social-politice de opoziție „Maiak” din Sankt-Petersburg, care militează deschis împotriva războiului, își informează abonații și scrie petiții: „[…] Aș putea să plec din Rusia, dar nu vreau, pentru că este ceva principial: dacă puterea încearcă să mă alunge sau să mă facă să tac, din principiu nu voi face aceasta. Este protestul meu interior. Aceasta este Patria mea, aici m-am născut, trăiesc, nici nu am mers des peste hotare. De la începutul războiului, de două ori mi-au scris (amenințări) pe ușă, mi-au murdărit-o cu vopsea, mi-au pus spumă de montaj în yală, mi-au pus la ușă fecale. Mi-au scris pe ușă că sunt o nazistă finlandeză, pentru că numele meu e finlandez, și m-au amenințat „Să ne aștepți, suntem în preajmă”. Cred că este un fel de presiune, ca să plec din țară.
Nu cred că oamenii care sunt împotriva războiului sunt puțini la număr. Sondajele sociologice în asemenea situații nu funcționează, deoarece există un articol penal pentru cuvântul război”. […]
Dmitrii Silin, 52 de ani, antreprenor din Ivanovo, oferă gratis, pe stradă, romanele distopice „1984” de George Orwell și „Noi” de Evghenii Zameatin: „De la mijlocul lunii aprilie, împreună cu asistenta mea, avocata și bloggerița Anastasia Rudenko, împărțim cărțile „1984” și „Noi”. Le cumpărăm din banii proprii. Am ieșit de vreo 7-8 ori și am împărțit aproximativ 400 de volume. În general, le iau studenții, pentru că stăm lângă Universitate. Persoanele mai în vârstă de 30-35 de ani trec pe alături. Studenții, însă, reacționează pozitiv la acțiunea noastră, iau cărțile. Jumătate dintre ei au spus că deja au citit „1984”. Unii ne întreabă ce carte e aceasta și de ce o donăm. Le răspundem că vrem ca lumea să citească mai mult, să se uite mai puțin la televizor și să aibă propria opinie. […]”
Marina Antonova, 33 de ani, pictoriță, Instagram-Blogger din Moscova. Poartă lucrarea sa anti-război în transportul public. Prietenii ei povestesc: „În prima zi de război, Marina a desenat un tablou – porumbelul păcii pe fundalul drapelului ucrainean - și a ieșit la un „protest silențios”. Ea a decis să meargă în transportul public cu lucrarea sa, ca să atragă atenția oamenilor. La început, Marina mergea cu tabloul său în locuri aglomerate. Când au început rețineri în masă, arestările și amenzile, artista a continuat să protesteze în cartierele mai îndepărtate ale Moscovei. […]
Marina a organizat acest mic gest al ei pentru a susține spiritul societății în general, în situația în care o acțiune mai mare este foarte periculoasă, dar nu poți să nu faci nimic. „Acum ei (autoritățile) duc două războaie concomitent: unul aici cu noi, altul în Ucraina […]”.
