Donații
Veridica.md
Numeroși ceceni luptă în Ucraina împotriva forțelor Moscovei, scrie presa independentă rusă. Veridica a selectat și articole despre ce a învățat Putin din Georgia și propaganda predată în școlile Rusiei.
THE INSIDER: „Apărăm nu doar Ucraina, dar și onoarea noastră, pătată de kadîroviști”. Mărturisirile unor ceceni care luptă de partea Ucrainei
Participarea cecenilor la războiul din Ucraina este asociată cu „trupele TikTok” ale lui Kadîrov, cunoscute pentru secvențele video înscenate. Câteva batalioane de ceceni luptă însă de partea Ucrainei, chiar în prima linie a frontului, iar recent membrii unuia dintre acestea au organizat o ambuscadă în regiunea Belgorod, distrugând tehnică de luptă și [eliminând] mai mulți militari. În pofida amenințărilor din partea lui Kadîrov, cecenii continuă să se alăture Forțelor Armate Ucrainene și numărul lor crește. The Insider a discutat cu luptători ceceni din cadrul armatei ucrainene despre motivația lor, atitudinea lor față de Kadîrov și situația de pe front.
„Am venit să-i răzbun pe copiii, femeile și bătrânii uciși în Cecenia, Ingușeția, Siria și Ucraina”
Fathi face parte din batalionul OBON, unitatea „Borz”, participant la acțiunea din regiunea Belgorod: „Am venit în Ucraina din două motive: ca să-mi răzbun poporul și ca să-i ajut pe ucraineni. Rusia a ocupat toată țara mea, Cecenia, și a ucis foarte mulți membri ai familiei mele: pe tatăl, frații, mătușa și unchiul meu. Rușii nu sunt doar dușmanii ucrainenilor și ai cecenilor, ci și dușmanii întregii lumi. Ei vor acapara tot ce-și doresc și niciodată nu se vor opri. Dacă le vom permite să învingă pe pământul ucrainean, vor merge mai departe. De aceea am venit aici, ca să-i răzbun pe copiii, femeile și bătrânii uciși în Cecenia, Ingușeția, Siria, acum și în Ucraina.
Am ajuns în mai 2022. Inițial am fost în batalionul „Krîm”, unde am fost instruit timp de două luni. Mi-au spus că exercițiile ar putea să dureze jumătate de an, n-am vrut să aștept atât și am ajuns în OBON – batalion pentru misiuni speciale, din care atunci făceau parte doar câteva persoane. Avem mulți băieți bine instruiți, care au luptat în Cecenia și Siria. […]
Când a avut loc războiul din Cecenia, aveam 8-9 ani, dar țin minte multe lucruri. Împreună cu mama am plecat din Cecenia, kadîroviștii încercau să ne ucidă. Tatăl meu a fost general de brigadă și-i ucidea pe ocupanții și trădătorii care organizau epurări în timpul nopții și-i băteau pe oameni în stradă. Mai ales pe adolescenții de 15-16 ani. Pe unul, plin de sânge, îl băteau din cauză că nu avea buletinul la el, l-au luat la închisoare, spunând că e terorist. […]
Am locuit în Europa de la 17 ani, ca refugiat politic. […] În Cecenia acum rămân doar cei care nu au posibilitate să părăsească republica. Oamenilor le este frică – să vorbească, să-și spună opinia, sau chiar să gândească. Se tem să meargă împotriva sistemului, deoarece în Cecenia pentru aceasta poți ajunge la închisoare, să fii torturat sau ucis. Oamenii sunt bătuți și omorâți pentru un comentariu pe Facebook. Dacă scrii că nu-ți place Kadîrov, a doua zi nu mai ești în viață, la fel și familia ta.
De douăzeci și cinci de ani poporul trăiește în frică. Când va apărea ocazia, kadîroviștii înșiși se vor ridica împotriva lui Kadîrov. […] Mulți tineri sunt fără serviciu, iar în armată poți câștiga ceva. Ei îl urăsc pe Kadîrov, dar merg la el pentru bani. […]
„Prin victoria în Ucraina vom putea să revenim acasă și să ne recăpătăm patria”
Bertan, din batalionul OBON, unitatea „Borz”: „Odată cu declanșarea războiului s-a intensificat propaganda anticecenă. Toată lumea ne privește ca pe niște demoni care au venit să-i ucidă pe ucraineni împreună cu armata rusă, mai ales după cazul Bucea și sălbătăcia provocată acolo de ruși. Aceasta a adus mult rău poporului nostru. Atunci am decis să merg în Ucraina să o ajut. […]
Atunci când toată lumea a aflat despre evenimentele din Bucea și Irpen am decis să vin în Ucraina, să mă implic cumva. Mi-am amintit de copilăria mea, de primul război din Cecenia și apoi de al doilea, când a fost măcelărită populația civilă în Novye Aldi, avem 16-17 ani și nu puteam să fac nimic pentru ai mei, iar acum peste ani, văzând ce fac rușii în Ucraina, nici eu, nici prietenii mei nu putem sta deoparte. Noi ținem minte cum a fost distrus Groznîi, Samașki și vedem cum aceleași crime sunt transpuse în Ucraina, dar la o scară mai mare. Pentru mine personal, războiul nu a încetat niciodată. […]
„Dacă va fi înlăturat Kadîrov nu se va schimba nimic, scopul nostru este distrugerea Kremlinului”
Mansur, batalionul Șeic Mansur: „Urmăresc situația din Ucraina încă din 2014, iar în 2015 am venit în această țară. Încă de atunci am înțeles că Rusia ocupă teritorii sub pretextul pacificării lor, așa cum a făcut în Georgia și Osetia. […]
Am o experiență mare de luptă după războiul din Cecenia, acum îi antrenez pe noii recruți și îi învăț arta militară. Pentru mine nu e nimic nou în acest război. Luptăm cu aceleași trupe ruse, cu aceeași artilerie rusă. Toate minciunile și propaganda, de asemenea, ne sunt familiare. […]
Dacă în Cecenia ar exista alegeri libere, peste 90% din poporul cecen nu ar susține regimul actual, dar oamenii sunt foarte asupriți. De treizeci de ani suntem în stare de război. Dar poporul nostru nu-l sperii cu moartea. Oamenii se tem de insulta publică, de batjocură, de aceea Kadîrov lovește în locurile cele mai dureroase: iau mamele, surorile, soțiile, fiicele și manipulează oamenii. […]
Înțelegem foarte bine că, în prezent, forțele nu sunt egale și că dacă ne răsculăm, Rusia va găsi un pretext viclean să înghețe războiul din Ucraina și să se îndrepte cu toată puterea împotriva Ceceniei. Și vom rămâne singuri față în față cu acest monstru. Chiar dacă ar fi înlăturat Kadîrov, nimic nu s-ar schimba la noi acasă, de aceea scopul nostru e să distrugem Kremlinul, care este centrul tuturor relelor. […]
MEDUZA: „Deci, se poate. Și mai și scapi nepedepsit”. Acum 15 ani, Rusia a invadat Georgia
Acum cincisprezece ani, la începutul lui august 2008, forțele armate ruse au intrat într-un conflict deschis cu Georgia. Rusia a pătruns în interiorul țării, apoi a obținut un acord convenabil ei, evitând izolarea internațională.
„Pacificatorii noștri și unitățile atașate acestora desfășoară în prezent o operațiune de constrângere la pace a părții georgiene. De asemenea, ei au misiunea de a apăra populația. Acestea ne sunt obiectivele”.
Astfel descria, pe 9 august 2008, invazia trupelor ruse în Georgia Dmitrii Medvedev, la acel moment președinte al Rusiei. În ziua respectivă, trupele ruse au intrat în Țhinvali, capitala autoproclamatei Osetia de Sud. Apoi au înaintat în interiorul Georgiei și au ajuns lângă Tbilisi.
Un asalt al capitalei Georgiei nu a avut loc. Pe 12 august, Dmitrii Medvedev a anunțat încheierea „operațiunii”, iar peste patru zile, Georgia, Rusia, Osetia de Sud și Abhazia au semnat un plan de soluționare a conflictului (foarte convenabil părții ruse). Acesta presupunea încetarea focului, retragerea trupelor, garanții de securitate internaționale pentru republicile autoproclamate.
Acest conflict a fost primul război pe teritoriul Europei în secolul XXI, însă nu s-a soldat cu nicio sancțiune internațională serioasă împotriva Rusiei. Uniunea Europeană și SUA au condamnat dur invazia în Georgia, dar nu au aplicat vreo restricție economică importantă. […]
În același timp, Rusia și-a sporit influența în republicile autoproclamate – funcțiile de conducere au început să fie ocupate de funcționari care până atunci au lucrat în Federația Rusă. De exemplu, premier al Osetiei de Sud în 2008 a devenit fostul șef al serviciului fiscal din Osetia de Nord [regiune din Rusia] Aslanbek Bulațev. Georgia consideră că Osetia de Sud și Abhazia sunt ocupate de Rusia.
Potrivit surselor Meduza, apropiate de blocul politic al administrației prezidențiale ruse (atunci condus de Vladislav Surcov), războiul din Georgia a rămas „la periferia atenției societății și a elitelor”. „Evenimentele au fost percepute ca ceva ce se întâmplă departe. Nu erau urmărite în timp real, la fiecare minut și secundă”.
Potrivit sursei citate, această reacție este explicabilă și prin faptul că „elitele” aveau atunci o atitudine sceptică față de capacitățile armatei ruse și nu credeau că invazia va fi una reușită. Ministru al Apărării atunci era Anatolii Serdiukov (anterior un funcționar civil), iar armata era asociată în primul rând cu bullying-ul și corupția.
După ce forțele armate ruse au înaintat, relativ repede, pe teritoriul Georgiei, atitudinea s-a schimbat. S-a schimbat și „tonalitatea” cu care au fost reflectate evenimentele în presa de stat și cea loială puterii. Sursa Meduzei, apropiată administrației prezidențiale, o descrie în felul următor: „Deci, se poate”. […]
„Putin rostise deja discursul său de la Munchen. El nu-și mai punea problema dacă trebuie să se opună Occidentului. Întrebarea era cum să o facă. Iar Georgia i-a arătat că e posibil pe cale armată și că trebuie doar să ai forțe militare”, rezumă expertul Ivan Preobrajenskii. În opinia sa, după războiul din Georgia Putin a decis că „se poate și nu va urma nici o sancțiune”.
De aceeași părere este și politologul Kirill Șamiev, care consideră că, în lipsa unor sancțiuni serioase, Putin a catalogat Occidentul ca fiind „neputincios”. […]
NOVAYA GAZETA EVROPA: De la 1 septembrie, în școlile rusești va fi mai mult război - la orele de istorie, de pregătire miliară, literatură și geografie
De la 1 septembrie, școlile rusești vor trece la o nouă programă. Va fi introdusă (mai exact se va reveni la) pregătirea militară, iar clasele de liceu vor avea noi manuale de istorie și științe sociale.
„Destabilizarea situației în interiorul Rusiei a devenit o obsesie a Occidentului. Inițial la granițe. În acest scop, în fostele republici URSS a fost sponsorizată deschis rusofobia. Apoi, planul prevede atragerea Rusiei într-o serie de conflicte și „revoluții colorate”, dezechilibrarea economiei ei și schimbarea puterii pe una controlabilă. Scopul final nu e ascuns: dezmembrarea Rusei și controlul resurselor sale”.
Acesta e un fragment din manualul de istorie pentru clasele a 10-a și a 11-a, sub redacția directorului Institutului de Istorie a Lumii al Academiei de Științe Alexandr Ciubariean. În capitolul 37 cu denumirea „Rusia în prezent. Operațiunea militară specială”, autorii explică scopul invaziei ruse în Ucraina ca pe „apărarea Donbasului și asigurarea preventivă a securității Rusiei”.
În alte capitole Ucraina este prezentată ca „un stat ultranaționalist” cu o „așa-numita” suveranitate, pe care SUA și NATO au pregătit-o în calitate de principal „berbec” [mașină de război] împotriva Rusiei. La capitolul „Rusia - țară de eroi”, autorii prezintă Donbassul ca „scăldat în sânge timp de nouă ani”.
Ei mai susțin că „Forțele Armate ale Ucrainei și-au organizat poziții de luptă în cartiere rezidențiale și nu le-au permis locuitorilor să iasă”, folosindu-și „propriei cetățeni ca pe un scut viu”. […]
În luna iulie au fost publicate fragmente din noul manual de istorie pentru clasele de liceu, redactat de Anatolii Torkunov, rectorul Institutului de Relații Internaționale din Moscova. Acolo se afirmă că dacă Rusia nu ar fi invadat Ucraina, „ar fi fost posibil sfârșitul civilizației, ceea ce e de nepermis”. […]
În luna martie, a intrat în vigoare ordinul Ministerului Educației privind procedura de întocmire a listei de manuale la nivel federal, aprobate pentru instruire în școli. Anterior, ministrul Serghei Kravțov s-a referit la o programă școlară federală unică, care prevede câte un singur manual pentru fiecare materie. […]
În prezent, majoritatea manualelor din lista federală sunt editate de „Prosveșenie”. În opinia unui expert în politici educaționale, care a dorit să-și păstreze anonimatul, aceste schimbări sunt motivate de considerente comerciale și ideologice. În ultimii ani, editura „Prosveșnie” din nou, ca și altădată în URSS, a pus monopol pe editarea manualelor, „îndeplinind în același timp sarcini pur ideologice” de inoculare a „patriotismului militar”, consideră expertul.
„Aceasta e o monoideologie, foarte strictă, pentru care diversitatea e ca o cârpă roșie în fața taurului, spune expertul. Profesioniștii din Ministerul Educației au ca obiectiv unificarea învățământului, în felul acesta vor putea să dirijeze mințile elevilor”.
Un profesor de istorie și științe sociale din Districtul federal centru, spune că elementul propagandistic se regăsea și în manualele anterioare. De exemplu, la capitolele dedicate ultimilor decenii din istoria Rusiei, este apreciată pozitiv guvernarea lui Vladimir Putin, se relatează succint și despre „reîntoarcerea” Crimeii, iar la capitolul privind „perspectivele de dezvoltare” ale țării se spune că Rusia are calea sa și o economie puternică. […]
Presa a publicat fragmente din manualul lui V.A. Niconov și S.V. Deveatov, în care se spune că SUA și „vasalii lor europeni” au folosit Ucraina în calitate de „armă împotriva Rusiei” și „cap de pod pentru atacurile NATO”, iar Rusia „a fost nevoită să ia măsuri preventive”. Scopul invaziei ruse în Ucraina este prezentat ca „salvarea DNR și LNR de atacurile zilnice, asigurarea suveranității lor, demilitarizarea și denazificarea lor”. Capitolul despre „operațiunea militară specială” se încheie cu fraza: „Cauza noastră este dreaptă! Dușmanul va fi răpus! Victoria va fi de partea noastră!”. […]
Kravțov declara că ideea de bază a noului manual de științe sociale este „înțelegerea valorii supreme a suveranității de stat a Rusiei”. De asemenea manualul trebuie să relateze despre rolul Rusiei „în stabilirea ordinii mondiale corecte”. […]
