Ucrainenii se văd ca apărători ai ordinii internaționale și democrațiilor liberale. Dreapta populistă contestă însă sistemul, ceea ce pune Kievul într-o situație dificilă.
Principiile democrațiilor liberale nu mai sunt prioritare în politica externă a SUA
În ultimii trei ani de zile, mass-media și persoanele publice din Ucraina au tratat cu ironie și sarcasm modul în care rușii (inclusiv Putin) își argumentau poziția, lungile diatribe și șuvoiul de declarații și materiale în mass-media despre identitatea, istoria, moștenirea religioasă și imperială. Exponenții regimului Putin, influencerii, comentatorii și mass-media pro-Kremlin nu prea vorbeau despre economie. Și niciodată despre democrație.
Ucrainenii au fost învățați altfel. Temele despre care se discută în spațiul lor public sunt valorile liberale, lupta împotriva corupției și independența justiției, dar și apărarea lumii libere.
După ce Donald Trump a devenit președinte, la primele negocieri cu noua echipă americană, s-a văzut că noii partenerii americani nu par prea interesați de aceste principii. Obișnuiți cu aprobarea de care aveau parte până atunci când le declamau, ucrainenii au crezut că nu le-au subliniat cu suficientă emfază. Însă, după oprirea USAID și închiderea în masă a ONG-urilor ucrainene, s-a văzut că nu era o problemă de subliniere a principiilor, ci că noua administrație nu pune accentul pe aceste valori. Acest lucru a devenit clar, încetul cu încetul.
Problema constă în faptul că nici Zelenski, nici politicienii ucraineni în general nu au înțeles de la început în ce anume crede Trump. Sfătuitorii președintelui ucrainean au sugerat că Statelor Unite li se poate oferi acces la resursele Ucrainei pentru a continua să sprijine țara. Și au făcut o gafă imensă. Noua administrație a preluat din zbor ideea și a zis că da, vrea resursele minerale. Dar le vrea pentru „a recupera banii”, ba chiar a calculat o sumă care depășește de câteva ori ceea ce SUA a dat Ucrainei, o sumă pe care ucrainenii nu și-o pot permite. Washingtonul nu a oferit însă, în schimbul acestor resurse, ceea ce își dorește Kievul – garanții de securitate. Mai mult, Donald Trump pare să fi acceptat unele puncte de vedere ale lui Vladimir Putin și a lansat și o serie de atacuri împotriva lui Volodimir Zelenski, pe care chiar l-a numit „dictator”.
Dreapta populistă și ultra-conservatoare din Occident este văzută de ani de zile de ucraineni drept putinistă, neo-fascistă și, în cel mai bun caz, „neprietenă” Ucrainei, dacă nu chiar ostilă. Când elemente ale acelei drepte au ajuns la putere în Statele Unite, mulți ucraineni au înțeles că sunt multe lucruri pe care nu le știu despre acea dreaptă – din cine este compusă cu adevărat și cine o susține, ce anume își propune și, mai ales, ce îi rămâne de făcut Ucrainei?
Noile voci de la Washington: ideologi, tehno-oligarhi și fundamentaliști religioși ostili ordinii mondiale
Daria Kaleniuk, o activistă a ONGului ucrainean „Centrul pentru lupta împotriva corupției” propune ca, pentru a înțelege logica Statelor Unite de astăzi, să ne uităm mai pe îndeaproape la Curtis Yarvin – un ideolog apropiat al lui JD Vance și Elon Musk. Mai exact, la posturile și articolele acestuia înaintea invadării Ucrainei de ruși în 2022.
Pe scurt, Yarvin crede că Rusia ar trebui să devină un aliat al Americii în Eurasia, un stat conservator care îl va ajuta pe Trump să distrugă sistemul învechit bazat pe valorile liberale. Pentru aceasta, Rusia ar trebui lăsată să își refacă imperiul, să ocupe Ucraina, acest „Texas rusesc”, și să primească mână liberă să demonteze sistemul de democrații liberale până la Canalul Mânecii.
Kaleniuk crede, la fel ca și o serie de alți comentatori publici ucraineni, că în aceste circumstanțe liderul lumii libere a rămas tocmai Ucraina, iar de supraviețuirea acesteia depinde și supraviețuirea lumii democratice. Acest tip de abordare pare a fi însă una mesianică, iar problema este că recentele critici venite din zona administrației Trump arată că, dacă își dorește totuși să încerce în continuare să dialogheze și să conlucreze cu aceasta, Kievul trebuie să încerce să schimbe un discurs care, la Washington, nu mai impresionează.
Valerii Pekar, un cunoscut publicist ucrainean, observă că și în vechea administrație de la Washington, teama că Rusia ar putea fi înfrântă era mai mare decât teama că Ucraina ar putea fi înfrântă. Noua administrație pare dispusă însă să meargă și mai departe, să sprijine chiar Rusia pentru că o Rusie puternică poate ajuta SUA să slăbească Uniunea Europeană, văzută drept un competitor, și să izoleze China, considerată a fi principalul rival geopolitic al Washingtonului. „Pax Americana” s-a încheiat scrie Pekar, care crede că Ucraina trebuie să strângă alianța cu statele europene (inclusiv prin accelerarea procesului de integrare în UE) pentru că, în acest moment, viitorul Ucrainei depinde de UE, la fel cum cel al UE depinde de Ucraina.
Valerii Pekar observă și diversitatea de grupuri care se regăsesc în administrația Trump și o influențează ideologic; în timp ce Daria Kaleniuk atrăgea atenția asupra lui Curtis Yarvin, Pekar notează tehno-oligarhii (Musk, Thiel, Sachs), care visează la distrugerea ordinii mondiale, inclusiv a statului american, astfel încât tehno-corporațiile lor să domine lumea, și amintește și de Proiectul 2025 promovat de Heritage Foundation.
În Ucraina a atras atenția și grupul susținătorilor lui Donald Trump din zona fundamentaliștilor religioși care vor să distrugă statul laic. Sunt structuri carismatice cunoscute ca Noua Reforma Apostolică (NAR) și Seven Mountain Mandate, care spun că Împărăția lui Dumnezeu va veni atunci când democrația constituțională seculară cu drepturi egale pentru toți va fi distrusă și va fi instituit un sistem în care creștinismul domină totul. Din punctul de vedere al economiei sunt libertarieni: după părerea lor, Dumnezeu este întruchipat în capitalismul pieței libere, „mâna pieței este mâna Domnului”.
Acum NAR fuzionează cu MAGA – apostolii și profeții susțin tot ce spune Trump. Musk participă și el la serviciile și întâlnirile NAR și le vorbește. Pentru acești fundamentaliști religioși, Putin este un lider drept și ar trebui ca SUA să coopereze cu el, nu cu ucrainenii care se luptă pentru „valori europene putrede”. Într-un astfel de cadru valoric, Putin este un lider neprihănit care aduce mai aproape această Împărăție a lui Dumnezeu.
Toate curentele descrise mai sus, și altele existente în cadrul dreptei aflate la putere acum în Statele Unite, au în comun o suspiciune față de actuala ordine mondială, chiar o dorință de resetare/reimaginare/distrugere a acesteia.
Problema Ucrainei: nu are o forță politică națională capabilă să discute pe limba dreptei populiste
Agenda generală în Ucraina rămâne aceeași – „lupta pentru libertate și democrație” și negocierea integrării europene prin racordarea la principiile, valorile și sistemul instituțional al UE.
În Ucraina nu există nicio forță politică națională de tipul celor aflate în spatele lui Donald Trump, Viktor Orban sau Robert Fico. Și nu se vede cum poate fi creată. Politicienii ucraineni care au promovat de-a lungul timpului idei similare cu cele ale dreptei populiste, sau care o fac și acum, sunt în general rusofili, se află în exil și sunt considerați de majoritatea populației drept trădători.
Zelenski nu poate vorbi la negocieri despre istorie, despre identitatea națională, despre metafizică și așa mai departe. Nu este pregătit să facă așa ceva. Faptul că ucrainenii există și sunt o națiune aparte de multe decenii nici nu se punea la îndoială, se înțelegea de la sine. Și nu este un lucru atât de ușor să îi dovedești că exiști unuia care nu o crede. Este o zonă în care nu se pot face compromisuri cu Rusia, în care din punct de vedere al Kievului nu e loc de discuții sau de cedări – „no deal”, cum ar zice Donald Trump. Iar acesta spune că vrea cu orice preț „a deal”.
Kievul este nevoit să îi dovedească lui Trump că Ucraina are valoare și trebuie să existe, și mai mult – să existe în afara spațiului rusesc. Dar trebuie să ia în calcul și varianta că nu îi vor putea convinge pe americani, iar în acest caz soluția este o alianță puternică, mutul benefică și capabilă să reziste singură, cu europenii. Altfel, riscă să ajungă la mâna rușilor.
