Noua tactică rusească de atacuri continue face tot mai dificilă viața în Kiev și alte orașe, scrie presa ucraineană. Aceasta analizează și problemele și nemulțumirile armatei și ale populației, dar și capacitatea economiei rusești de a susține războiul.
Reformele și mutarea accentului pe războiul cu drone ajută armata, dar lipsa militarilor rămâne o problemă
Ucraina a zădărnicit principalele obiective ale ofensivei ruse de vară, însă nu a oprit înaintarea inamicului, afirmă Vladislav Urubkov, șeful departamentului militar al fundației „Povernis jivim” (Întoarce-te viu), într-un interviu pentru Babel.
„Piloții au devenit noua infanterie”, spune Urubkov despre rolul tot mai important al operatorilor de drone. Militari din specializări diferite sunt instruiți pentru astfel de misiuni, iar brigăzile își extind constant echipele de recunoaștere și atac. Dronele sporesc capacitatea de apărare și compensează parțial deficitul de oameni, dar nu pot înlocui mobilizarea.
Și loviturile asupra logisticii rusești se resimt pe front. Distrugerea unui depozit de combustibil poate scoate temporar o unitate din ritm, până când sunt refăcute rutele de aprovizionare. În opinia lui Urubkov, una dintre prioritățile armatei ucrainene este reducerea diferențelor dintre unități: practicile corpurilor de armată care funcționează mai bine trebuie preluate și de celelalte formațiuni.
Reorganizarea conducerii militare, anunțată de Kiev, aduce însă o altă problemă – lipsa ofițerilor cu experiență. Noile comandamente vor fi formate, în mare parte, cu oameni luați din structurile existente. „Nu vor pierde corpurile de armată din această cauză?”, întreabă Urubkov. Riscul este ca întărirea nivelului de comandă să slăbească tocmai unitățile care au acumulat experiență și funcționează eficient.
Politicienii ucraineni, acuzați de militari că se gândesc la alegeri și ignoră problemele armatei
Jurnalistul și militarul Pavlo Kazarin critică, într-un interviu pentru Ukrainska Pravda (Adevărul ucrainean), evitarea de către autorități a unei discuții deschise despre mobilizare, durata serviciului militar și plata celor aflați în armată. Sunt teme nepopulare, spune el, pe care conducerea politică preferă să le lase mai ales în seama militarilor.
„Purtăm un război lung”, spune Kazarin, însă deciziile continuă să fie amânate în speranța că peste câteva luni va veni un armistițiu și vor putea fi organizate alegeri. În opinia sa, clasa politică se gândește mai mult la cum să câștige viitoarele alegeri decât la felul în care țara va rezista până atunci.
Scandalurile de corupție sporesc, în această logică, sentimentul de nedreptate din armată. Kazarin spune că existența anchetelor arată că mecanismele anticorupție încă funcționează, însă nemulțumirea apare atunci când militarii văd că unii profită de resursele comune, în timp ce altora li se cer sacrificii. Nemulțumirea crește și atunci când militarii văd că salariile lor nu sunt indexate, în timp ce statul continuă să finanțeze alte programe.
Problema nu poate fi rezolvată prin schimbarea unor demnitari. „Ucraina are nevoie de instituții”, insistă Kazarin, adică de structuri capabile să funcționeze indiferent de numele celui care le conduce. Atât timp cât practicile de guvernare rămân aceleași, schimbarea periodică a oamenilor nu înlătură mecanismele care fac posibile abuzurile.
„Shahed” după „Shahed”. Cum perturbă dronele cu propulsie reactivă viața Kievului
Atacurile rusești provoacă pierderi nu doar prin distrugerile pe care le produc, ci și prin orele în care alertele aeriene blochează activitatea normală a Kievului, arată Texty. Publicația analizează modul în care dronele cu propulsie reactivă au schimbat ritmul alertelor aeriene din capitala ucraineană.
Aparatele sunt lansate separat sau în grupuri mici, la intervale care prelungesc starea de alertă. Orașul abia revine la normal după încetarea unei alarme când apariția unei alte drone declanșează următoarea alertă. Pentru a obține acest efect nu este nevoie neapărat de un atac masiv.
Oprirea unei alerte nu înseamnă o revenire imediată la activitatea obișnuită. Oamenii trebuie să iasă din adăposturi, întreprinderile să repornească utilajele și fluxurile de lucru, iar transportul să revină la program. O nouă alarmă poate întrerupe toate acestea înainte ca orașul să-și fi reluat pe deplin ritmul.
„Pentru Kiev, alertele neîntrerupte înseamnă pierderi de sute de milioane de hrivne pe zi”, estimează publicația. De exemplu, datele pentru 28 august arată că amenințările au fost cele mai intense între orele 17 și 19, tocmai când un număr mare de locuitori se întorc de la serviciu. Presiunea se resimte mai ales asupra legăturilor dintre cele două maluri ale Niprului, unul dintre punctele vulnerabile ale transportului din capitală.
Texty descrie o formă de uzură care depășește pagubele provocate de loviturile propriu-zise. Chiar și o dronă poate ține orașul în alertă, poate opri transportul și poate întrerupe activitatea întreprinderilor. Lansate succesiv, asemenea aparate pot transforma o parte importantă a zilei într-o alternanță de alarme, pauze și reluări incomplete ale activității economice.
„Arhipelagul Ucraina”: o societate tot mai împărțită de experiențele războiului
După război, Ucraina va continua să existe ca stat, dar nu este sigur că va mai rămâne și o societate la fel de unită. Taras Mișliaiev scrie în Dzerkalo Tijnia (Oglinda săptămânii) despre „Arhipelagul Ucraina”, în care oamenii ajung să trăiască realități tot mai diferite, deși aparțin aceleiași țări. Vechile clivaje dintre est și vest, dintre vorbitorii de ucraineană și rusă sau dintre orientările proeuropene și postsovietice explică tot mai puțin societatea de astăzi. În locul lor contează tot mai mult „biografia războiului” – experiența frontului, a ocupației, a pierderii locuinței, a strămutării sau a vieții în străinătate.
Doi oameni pot locui în același bloc din Kiev și, după ani de război, să simtă că aparțin unor lumi diferite. În același timp, un ucrainean plecat peste hotare poate urmări zilnic ce se întâmplă acasă, poate ajuta armata și poate rămâne profund legat de Ucraina. „Apropierea geografică nu mai garantează apropierea socială”, observă autorul. Războiul îi îndepărtează astfel pe unii oameni aflați la câțiva metri distanță și îi poate păstra aproape pe alții despărțiți de mii de kilometri.
Nici întoarcerea celor plecați nu va avea o singură direcție. Pentru multe familii, întrebarea nu va fi doar dacă se vor întoarce în Ucraina, ci unde vor putea trăi din nou împreună. Războiul a creat rupturi care trec nu doar prin societate, ci uneori chiar prin interiorul familiilor.
Publicația avertizează că întrebarea „prin ce ai trecut?” în perioada războiului se poate transforma în „câte drepturi ai?”. Statul va trebui să răspundă nevoilor veteranilor, foștilor prizonieri, persoanelor strămutate sau familiilor îndoliate, fără să transforme suferințele lor într-o ierarhie a cetățenilor.
Reconstrucția Ucrainei nu va însemna, așadar, doar refacerea orașelor și a economiei. Va însemna și reconstruirea legăturilor dintre persoane care au trecut prin război în moduri foarte diferite. „Insulele deja există”, scrie Mișliaiev, marea provocare va fi păstrarea unui spațiu comun între ele.
Sancțiunile europene rezistă cu prețul unor excepții controversate
Uniunea Europeană a prelungit pentru trei ani sancțiunile individuale împotriva Rusiei, dar i-a scos de pe listă pe miliardarii Alișer Usmanov și Mihail Fridman. Evropeiska Pravda (Adevărul European) analizează negocierile și compromisurile care au făcut posibil acordul.
Franța a susținut eliminarea lui Usmanov de pe lista celor sancționați. Potrivit unei versiuni confirmate de sursele publicației la Baku, Parisul ar fi urmărit astfel să obțină eliberarea unor cetățeni francezi aflați în închisorile din Azerbaidjan. Guvernul francez nu a explicat motivele acestei decizii, invocând considerente de securitate națională și solicitări venite din partea unor parteneri internaționali.
Luxemburgul a cerut o concesie similară pentru Fridman. Letonia s-a opus inițial scoaterii celor doi de sub sancțiuni, dar a renunțat la veto pentru a nu pune în pericol întregul regim de restricții. Premierul leton a descris compromisul drept o alegere „între rău și mult mai rău”.
UE a „cimentat” sancțiunile pentru următorii trei ani, ceea ce face aproape imposibilă scoaterea unor persoane de pe listă prin presiunea unuia sau mai multor state membre. Până acum, regimul trebuia prelungit la fiecare șase luni, iar de fiecare dată era nevoie de consensul celor 27 de capitale.
Publicația avertizează însă că prețul compromisului este destul de mare. A fost creat un precedent în care sancțiunile împotriva unor persoane apropiate Kremlinului au fost ridicate în urma unui „troc politic”. Mai mult, sancțiunile impuse pentru agresiunea împotriva Ucrainei riscă să devină o „valută” în dispute care nu au legătură directă cu Ucraina. Problema este că o concesie poate deschide calea altora în viitorii ani.
Economia Rusiei slăbește, însă Kremlinul mai are bani pentru război
Dificultățile economice ale Rusiei nu anunță o încetare apropiată a agresiunii. Economista Tetiana Bohdan arată în Dzerkalo Tijnia (Oglinda Săptămânii) că Moscova poate continua să finanțeze războiul, în detrimentul economiei civile.
Industria militară este susținută de comenzile masive ale statului, în timp ce alte sectoare pierd investiții și forță de muncă și se confruntă cu dificultăți comerciale tot mai mari. Această „economie cu două viteze” permite continuarea efortului de război, dar erodează perspectivele de dezvoltare pe termen lung.
Atacurile ucrainene asupra infrastructurii petroliere complică aprovizionarea și măresc costurile de transport. Chiar și așa, autoarea consideră mai probabilă o „epuizare treptată a economiei ruse” decât o prăbușire rapidă. Bohdan estimează că Rusia ar putea menține actualul nivel al cheltuielilor de război cel puțin încă doi ani, dacă sancțiunile nu devin mai severe, petrolul se menține la 70–80 de dolari pe baril, iar politica Chinei rămâne neschimbată.
Autoarea avertizează însă că dificultățile economice ale Rusiei nu trebuie confundate cu apropierea unui colaps. Ele reduc treptat marja de manevră a Kremlinului, dar, în condițiile actuale, nu par suficiente pentru a opri războiul prea curând.
