Confruntat cu probleme economice și cu o criză de încredere în regimul său, Vladimir Putin pare să aleagă escaladarea și să se pregătească pentru un mare război, după ce se va încheia cel din Ucraina. Regizarea recentelor alegeri parlamentare trebuie privită prin prisma acestui plan.
Alegeri regizate pentru a ascunde criza tot mai accentuată de încredere în regimul Putin
Deși se laudă cu rezultatele alegerilor parlamentare, menționând nu doar rezultatele record, dar și o participare la fel de impresionată la vot, Kremlinul încearcă doar să facă o mină bună, pe fondul unui joc îngrozitor de prost. De fapt, principala concluzie care se desprinde din aceste alegeri, organizate astfel încât nici măcar o părticică a adevărului să nu poată ieși la iveală, este că regimul Putin este pe care să-și epuizeze baza socială.
Sprijinindu-se, până la începutul războiului din Ucraina, pe contingentele impresionante ale administrației de stat și pe populația marilor orașe, care intrepretau prosperitatea relativă drept un rezultat al stagnării politice putiniste, regimul se vede acum nevoit să contabilizeze efectele instalării oficiale a crizei de încredere. Cu toate eforturile Kremlinului de a ține războiul cât mai departe de populație, căreia îi era livrată o realitate cosmetizată de propaganda televizată, în ultimele luni conflictul a devenit o realitate cotidiană și pentru supușii lui Putin. Omniprezența cozilor la stațiile de benzină și bombardamentul constant al fabricilor și uzinelor din marile orașe rusești, alături de cel al depozitelor marilor comercianți electronici, au făcut ca rușii să ia un soi de distanța morală față de regim, refuzând în masă să participe la ritualurile publice ale acestuia.
Prezența din ce în ce mai modestă la concertele gratuite de muzică ușoară „de partid și de stat” și miile de comentarii legate de deficitul de carburanți și de creșterea accelerată a prețurilor la alimente, arată că putinismul a încetat să mai fie o rețetă de guvernare, devenind un simplu regim. Sondajele de opinie, publicate la scurt timp de la începerea alegerilor arătau o participare modestă la vot, dar și un vot de protest ascuns sub clasicul răspuns „nu știu/nu răspund”.
În atare condiții, regimul s-a văzut nevoit să-și ia toate măsurile de precauție, de la excluderea partidelor și a candidaților considerați periculoși, până la impunerea votului electronic, chiar și în cazul prezenței alegătorilor în secții. Așa se face că imediat după încheierea alegerilor, internetul s-a umplut de comentarii acide despre cum mii de oameni au primit mesaje automate de mulțumire pentru exercitarea votului, chiar dacă nu votaseră. Alții, la fel de mulți, acuzau presiunile exercitate asupra rudelor apropiate și cunoscuților de către diverși șefi din administrație și alte instituții de stat pentru a vota pentru partidul lui Putin, dovedindu-și loialitatea prin trimiterea unei fotografii cu buletinul de vot sau o captură de ecran.
Rezultatele oficiale, organizate astfel încât să arate sprijinul crescând pentru regim și politica sa, în pofida exultațiilor oficialilor ruși, nu au convins pe nimeni. Comentând conferința de presă a Comisiei Electorale Centrale, la care șefa acesteia, Ella Pamfilova, a tras concluziile exercițiului de transparență putinistă, publicația „Kommersant” a numit alegerile drept un „apogeu al electivității”. De fapt, chiar și oficialii ruși conștientizează că simulacrul de alegeri parlamentare reprezintă de fapt un apogeu al crizei sistemului putinist.
Răspunsul lui Putin la criza de încredere și presiunile economice: radicalizare ideologică, escaladare, construirea unui complex militar-industrial de tip sovietic
Cu o economie care nu se poate susține doar cu producția de război, regimul nu mai poate oferi populației decât iluzia electivității, ale cărei efecte reale le combate prin radicalizarea ideologică și prin escaladarea războiului.
Economia de război și-a atins limitele. Bugetul trianual pentru perioada 2027-2029, pe care Executivul rus l-a adoptat de curând, anunță creșteri semnificative de impozite pentru populație și companiile din industria extractivă, precum și o altă creștere record a prețurilor la electricitate și utilități, urmare a retragerii subvenților guvernamentale. Jurămintele oficialilor ruși că statul își va îndeplini obligațiile sociale, pe fondul creșterii cheltuielilor pentru securitate și apărare arată că diversele deficite încep să afecteze capacitatea statului putinist de a livra beneficiile promise. Suplimentarea semnificativă a fondurilor alocate prestațiilor sociale datorate de stat văduvelor și orfanilor de război, precum și veteranilor, arată că Rusia își pregătește bugetul, atât pentru continuarea războiului, cât și pentru reintroducerea unui număr mare de foști soldați în economia civilă. Avansul evident al bugetului militar, de obicei „ascuns” în interiorul unor articole bugetare inofensive, cum ar fi electronica sau industria chimică, arată însă că eventuala oprire a războiului din Ucraina, nu va însemna și încetarea pregătirilor de război ale Rusiei.
Opțiunea strategică a regimului este aceea de continua construcția unui complex militar industrial asemănător cu cel sovietic, pe fondul unei economii mult mai puțin pregătite să facă față unui astfel de stres decât a fost cea sovietică. Soluția găsită de economiști guvernamentali este cea a unor injecții periodice de capital în economie, provenite în principal din Fondul Național al Bunăstării. De alfel, Guvernul a anunțat că bugetul pornește de la premisa unui preț mediu al barilului de petrol de 50 de dolari, tot ceea ce trece peste acest preț urmând să fie vărsat în fondul mai sus menționat. Gazul, altădată un ingredient esențial al politicii rusești de mare putere, dar și o sursă importantă de lichidități, a încetat să mai fie un atu al Moscovei. Volumele pe care le exportă astăzi Rusia, cca. 77 mld m3, se apropie de cele din ultimii ani ai URSS, aproximativ 69,4 mld m3, iar odată cu intrarea în vigoare a embargoului european, acestea vor scădea la cca. 72 mld. Având în vedere faptul că la începutul anilor 2010, volumele furnizate de Gazprom se apropiau de cca. 200 mld m3, se poate afirma că strategia rusească a gazului a suferit o înfrângere catastrofală, produsă de însăși politica Moscovei.
Pentru că știe că resursele aparatului de ordine și represiune sunt și ele limitate, regimul caută să compenseze prin radicalizare și escaladare. O astfel de strategie, în care Rusia este prezentată drept o victimă a sistemului international, care trebuie să riposteze pentru a supraviețui, poate aduce un soi de suport popular în jurul regimului, păstrând caracterul selectiv al represiunii. Tocmai de aceea, oficialii ruși resping idea unor negocieri adevărate pentru încetarea războiului, generând așteptări nerealiste în interiorul nucleului dur de susținători. Evident, tehnologii politici ai Kremlinului intuiesc și pericolele unei astfel de politici, dar conștientizează la fel de bine că regimul nu are alte opțiuni, cu excepția violenței pure. De aceea, măsurile din ultima perioadă, cum ar fi consolidarea capacității statului de a limita libertatea de circulație sau accesul persoanelor la propriile conturi și servicii, alături de interesanta inițiativă de taxare suplimentară a traficului international de internet, vizează nu doar mobilizarea ulterioară a unui număr suplimentar de soldați, dar mai ales și construcția unui spațiu legal și informational ușor de controlat de către autoritățile politice. Un astfel de spațiu este folositor în vreme de război, dar este indispensabil în perioada postbelică, atunci când numărul nemulțumiților va crește vertiginos.
Războiul din Ucraina, doar o etapă. Kremlinul a început pregătirile pentru un mare război pe care îl consideră inevitabil, dar situația economică îi strică planurile
Pe de o parte, Rusia lui Putin are nevoie de război pentru a forța revenirea în rândul Marilor Puteri și pentru a scăpa de regimul de sancțiuni, care îi ucide relativ încet economia. Pe de altă parte, tocmai acest război din Ucraina, pe care Rusia nu-l poate câștiga în termenii săi, împiedică accelerarea și creșterea în amploare a pregătirilor pentru marele război, pe care liderii ruși îl consideră inevitabil.
Pregătirea infrastructurii pentru mutarea fabricilor la Est sau translatarea infrastructurii de export agricol din Sud-Vestul Rusiei către Extremul Orient sunt procese începute, dar ele nu pot împiedica criza economică care deja se desfășoară. Declararea stării de urgență în agricultură, în regiunile din Sudul Rusiei, așa cum este Rostov, ca urmare a stopării exportului de cereale rusești, prin porturile de la Marea Azov și Marea Neagră, arată că Rusia are la fel de multă nevoie de pace, cum are și de război.
Nici încercarea regimului de a-și consolida baza economică prin imensul transfer de proprietate care are loc în Rusia, comparabil cu cel din primii ani postsovietici, nu va aduce rezultatele scontate. Avertismentul lansat autorităților de către șefului Băncii Ruse de Comerț Exterior, Andrei Kostin, să aplice cu discernământ legile care permit confiscarea activelor în folosul statului, arată că o astfel de practică produce o adevărată hemoragie a capitalului rusesc. Așa cum sancțiunile produc efecte economice în lanț. Creșterea cu 33 la sută în 2026 a concedierilor din minele Bazinului carbonifer Kuzbass, potrivit statisticilor serviciului local de asistența socială și multiplele greve locale pentru întârzierea salariilor, arată că sancțiunile occidentale funcționează, cel puțin pentru o parte din economia rusă.
Deși semnele prăbușirii economice se acumulează, pentru a ieși din dilema în care s-a plasat singur, regimul Putin are nevoie disperată de război pe termen scurt. Pentru că a promis că nu va face o nouă mobilizare, dar totuși are nevoie de un număr important de soldați pe front, cu siguranță Rusia va produce un incident important care să justifice încălcarea promisiunilor, dar să nu o oblige la o mobilizare generală, pe care nu o poate suporta. Tocmai de aceea, radicalizarea și escaldarea vor merge mână în mână și destul de rapid, cu desăvârșirea sistemului de control al populației, care să permită Kremlinului simplificarea ecuației politice prin scoaterea factorului opiniei publice din calcule. Judecând din perspectiva sistemului creat de el, Putin are acum la dispoziție toate ingredientele. Regimul său este „validat” de alegeri, trebuie să facă față unei crize economice produsă de sancțiunile occidentale și are disperată nevoie de ieșirea din impasul războiului cu Ucraina, astfel încât să obțină o pace victorioasă, dar și revenirea pe scena internațională și astfel ieșirea din dependența față de China. Asta doar pentru a începe pregătirile pentru „adevăratul” război.
Putin nu se va dezminți și va căuta să-și atingă contradictoriile obiectivele, prin câteva mișcări riscante, la limita unui război mondial, dar care îi vor lăsa posibilitatea să se retragă prin câteva concesii minore. Așa cum a făcut-o în toamna anului 2021, Rusia se pregătește să dea lumii libere, astăzi doar aparent mai fragilă, un nou test.
