La începutul lunii septembrie, ministrul estonian al apărării, Hanno Pevkur – cel mai popular membru al Partidului Reformist, aflat la guvernare – și-a dat demisia. Motivul explicit a fost un scandal de amploare legat de livrările de echipamente militare, destinate, printre altele, și Ucrainei.
„Deși ministrul nu numără șosetele și cartușele și nu poartă negocieri pentru încheierea contractelor, observațiile Curții de Conturi, care se referă în primul rând la activitatea Forțelor de Apărare și a Centrului de Stat pentru Investiții în Apărare (RKIK), ridică problema responsabilității politice. Prin urmare, consider că este corect să îmi asum astăzi responsabilitatea politică pentru întregul sector al apărării și să predau ștafeta ministrului apărării când va considera prim-ministrul că este oportun”, a anunțat el pe rețelele sociale.
Cu o zi înainte, prim-ministrul Kristen Michal declarase că nu vede nicio vină personală a lui Pevkur în ceea ce s-a întâmplat. Și totuși, nu era vorba despre niște șosete greșit numărate. La sfârșitul lunii august s-a aflat că, în cadrul unui audit de rutină, Curtea de Conturi a descoperit, în sfera de competență a Ministerului Apărării, numeroase nereguli care, în cel mai bun caz, indicau o dezordine în evidența bunurilor și a livrărilor de muniție, iar în cel mai rău caz – faptul că au avut loc abuzuri.
Scandalul: banii au fost transferați, dar compania deținută de indieni nu a livrat muniția
Șeful Curții de Conturi, Janar Holm, a declarat că în urma auditului nu s-a putut confirma existența unor stocuri militare în valoare de 1,2 miliarde de euro. Cu titlu de comparație, veniturile totale ale bugetului de stat al Estoniei se ridică la 18,6 miliarde. Situația a fost complicată de faptul că, anterior, Curtea de Conturi semnalase deja nereguli în sfera de responsabilitate a Ministerului Apărării, însă problemele nu au fost rezolvate. În urma auditului de anul trecut, a fost deschis un dosar penal, care este instrumentat de Serviciul special al Ministerului de interne.
Mai mult, s-a descoperit că Centrul de stat pentru investiții în apărare (RKIK) a încheiat un contract de achiziție de proiectile cu compania italiană Datasel, care nu a produs niciodată muniție. Chiar înainte de începerea negocierilor cu estonienii, aceasta a fost achiziționată de Neco Defence Munitions, o filială a concernului metalurgic indian Jayaswal Neco Industries. În presă s-a afirmat că intermediarii occidentali ar fi putut fi necesari, întrucât companiile din țările care au relații bune cu Rusia nu se grăbesc să facă publice livrările militare către partea adversă și încearcă să nu o facă în mod direct. Fostul ministru Hanno Pevkur a subliniat și el acest lucru.
Statul estonian a virat companiei Datasel, în avans, o sumă totală de aproximativ 60 de milioane de euro pentru obuze care urmau să fie livrate Ucrainei, însă, potrivit oficialilor estonieni, acestea nu au fost niciodată livrate în totalitate. S-a afirmat că o parte din marfa furnizată de Datasel a ajuns la un depozit intermediar, însă era inutilizabilă, deoarece muniția nu avea detonatoare sau încărcături explozive.
Neprimind muniția, care a fost achitată în parte din fonduri europene, Estonia s-a adresat instanței – cazul va fi judecat atât în Estonia, cât și la Curtea Europeană de Arbitraj din Strasbourg. Presa a relatat că, din cele 27 de contracte încheiate cu Datasel privind livrarea de armament și muniție destinate Ucrainei, șapte au fost reziliate, iar în alte cinci au fost inițiate proceduri judiciare.
Reprezentanții companiei Datasel au declarat că valoarea contractelor încheiate cu RKIK depășește 150 de milioane de euro, din care s-au livrat bunuri în valoare de 58 de milioane, în timp ce reprezentanții sectorului de apărare estonian au avut ocazia să viziteze unitatea de producție. „Ulterior, RKIK a declarat că echipa sa actuală nu găsește niciun document care să ateste modul în care a fost stabilit contactul inițial cu Datasel sau modul în care a fost selectată această firmă. Această lacună evidentă în gestionarea documentației de către RKIK nu constituie o dovadă că Datasel ar fi ascuns informații sau că în lunile următoare nu au avut loc negocieri și verificări”, – a explicat un reprezentant al companiei. În același timp, Datasel a formulat pretenții reciproce în valoare de zeci de milioane de euro față de Centrul estonian pentru investiții în domeniul apărării.
Statul estonian va suporta costuri de sute de mii de euro numai pentru cheltuielile și taxele judiciare legate de livrările dubioase, existând și probabilitatea ca fondurile europene să trebuiască returnate. Pentru un stat cu deficit bugetar și o datorie publică în creștere, aceasta reprezintă o problemă destul de gravă.
Au fost trași la răspundere cei vinovați?
Scandalul a dus la o serie de demisii răsunătoare în cadrul Ministerului Apărării. Astfel, de exemplu, nu numai ministrul, ci și secretarul în Ministerul apărării Kaimo Kuusk, care la momentul izbucnirii războiului ocupa funcția de ambasador al Estoniei în Ucraina, a fost nevoit să-și părăsească funcția. Această demisie pur politică a ridicat, de asemenea, semne de întrebare: el a venit la minister abia după ce majoritatea contractelor dubioase fuseseră deja încheiate.
În schimb, fostul șef al Centrului pentru Investiții în Apărare (RKIK), Magnus-Waldemar Saar, a declarat că ministrul apărării, Hanno Pevkur, a fost implicat activ în aceste achiziții și a luat personal decizia de a încheia contractele, în ciuda faptului că afirmase public contrariul. Cu toate acestea, găsirea unor dovezi documentare care să susțină aceste afirmații s-a dovedit a fi dificilă. În plus, domeniul apărării se numără printre acele sectoare în care este ușor să se invoce caracterul secret al informațiilor. Fostul ministru Pevkur a explicat că, întrucât era vorba de bunuri deficitare, iar livrările de muniție pentru Ucraina erau necesare urgent, a fost nevoie să se recurgă la soluții neconvenționale.
Fostul comandant al Forțelor armate, Martin Herem, a devenit noul ministru. Și acest lucru ridică, de asemenea, semne de întrebare, întrucât problemele legate de inventarierea stocurilor și de contabilitate au început încă din perioada în care actualul ministru conducea armata, iar subordonații săi erau implicați în acest proces. Acest aspect a fost subliniat, în special, de fostul ministru al apărării, Pevkur.
De asemenea, ridică semne de întrebare ușurința cu care înalții funcționari estonieni din domeniul apărării trec din sectorul public în cel privat și invers. Martin Herem, de exemplu, a părăsit funcția de comandant al Forțelor armate pentru a lucra la compania de apărare Frankenburg Technologies, în spatele căreia se află, printre altele, interesele oligarhului local Margus Linnamäe, sponsor al partidului „Patria” și proprietar al unuia dintre cele mai mari grupuri media din țară. Și el nu este singurul militar de rang înalt care a servit interesele acestei companii. Rămâne deocamdată o pură speculație ipoteza că revenirea lui Herem în serviciul public ar putea genera cândva un conflict de interese; în orice caz, jurnaliștii vor urmări cu o atenție sporită desfășurarea licitațiilor din domeniul apărării.
În ceea ce privește consecințele politice ale scandalului, imediat după izbucnirea acestuia, opoziția a cerut demisia nu numai a ministrului apărării, ci și a întregului guvern actual, urmată de organizarea unor alegeri parlamentare anticipate. Totuși, acest lucru nu s-a întâmplat, în ciuda faptului că, în prezent, Estonia este condusă de o coaliție minoritară. În parte pentru că în rândul opoziției nu există unitate și, în mare măsură, deoarece alegerile vor avea loc oricum peste câteva luni.
Oricât de ciudat ar părea, în ciuda scandalului politic răsunător și a demisiei unui ministru popular, cota de popularitate a Partidului reformelor, aflat la guvernare, a crescut în septembrie la 15% – aceasta fiind cea mai bună performanță a sa din iunie anul trecut. Analiștii politici leagă acest lucru de faptul că situația economică din Estonia a început în sfârșit să se îmbunătățească.
Spre finalul lunii practic nu se mai auzeau voci care să ceară demiterea guvernului lui Michal. Cu toate acestea, câteva săptămâni mai târziu, reprezentanții partidelor de opoziție i-au adresat prim-ministrului o scrisoare deschisă, în care i-au pus o serie de întrebări incomode privind transparența sectorului apărării. Ancheta privind anumite achiziții publice din domeniul apărării își urmează cursul, și foarte mult va depinde de capacitatea Estoniei de a-și recupera milioanele.
