Rivalitatea șahistă dintre Rusia și Ucraina exista dinainte de invazia din februarie 2022. Exista și dinainte de prima invazie a Rusiei, din februarie 2014. Exista, s-ar putea spune, înainte ca Uniunea Sovietică să se destrame, în decembrie 1991. Dar ea n-a fost nicicând mai aprigă ca anul acesta. Lumea șahului a ajuns din nou, ca pe vremea Războiului Rece, un teren de luptă pentru imagine, influență și putere.
Ucraina vrea să-i ia Rusiei șefia FIDE
Arkadi Dvorkovici este un funcționar rus tipic pentru ministerul de externe sau serviciile secrete: vorbitor de limbi străine, fie și cu accentul slav caracteristic, manierat, cu studii la o universitate americană unde s-a specializat în domeniul economic, bine orientat ideologic – inclusiv în ceea ce privește rolul și locul Rusiei în lume. Nu degeaba a fost șase ani vicepremierul Federației Ruse, în timpul mandatului lui Dmitri Medvedev. Din 2018 însă, Dvorkovici pare să renunțe la marile ambiții politice – sau i se trasează alte sarcini. Fapt e că, după anii petrecuți la Kremlin, ajunge să se implice în organizarea Campionatului Mondial de Fotbal, găzduit în acel an de Rusia, și devine apoi șeful Federației Internaționale de Șah (FIDE), o funcție în care a păstrat linia predecesorului său, un alt apropiat al cercurilor de putere moscovite, Kirsan Ilyumzhinov, fără a repeta faimoasele extravaganțe ale acestuia.
Mandatul lui Dvorkovici a ajuns anul acesta la final. Rusul caută să îl înnoiască, argumentând că în ultimii ani ar fi reușit să stabilizeze finanțele zdruncinate ale Federației. Alegerile ar urma să aibă loc în iulie, în timpul olimpiadei de șah de la Chennai, India. În mod normal, Dvorkovici ar trebui să le câștige cu ușurință, cu susținerea federațiilor naționale mici și sărace din Asia și Africa, numai că războiul din Ucraina a complicat competiția pentru cel mai important post din administrația șahistă. Olimpiada, în cursul căreia în mod tradițional se reunește și FIDE în congres, trebuia să aibă loc în Rusia, dar însăși conducerea FIDE a trebuit să ia decizia de a o muta, având în vedere boicotul pe care îl risca Moscova din partea multor echipe din toată lumea. Cu alte cuvinte, Dvorkovici nu va mai concura „acasă”. În plus, adversarul său anunțat în cursa pentru șefia FIDE este un ucrainean. Marele maestru Andrei Baryshpolets locuiește de ceva vreme în Statele Unite, unde și-a completat studiile și și-a continuat cariera șahistă începută la Kiev. El speră să adune voturile federațiilor de șah occidentale, care n-ar vrea să lase FIDE „pe mâna rușilor”, mai ales în contextul politic actual.
Numai că nu va fi ușor pentru candidatul ucrainean. Arkadi Dvorkovici se prezintă în alegeri cu o echipă redutabilă, din care face parte și fostul campion mondial la șah, popularul jucător indian Viswanathan Anand. În cazul în care Dvorkovici câștigă un nou mandat, Anand va deveni vicepreședinte al Federației. Sprijinul mutual dintre Rusia și India pare să se replicat - păstrând proporțiile - și la nivelul FIDE. Partea nostimă este însă că lui Dvorkovici riscă să-i fie retras chiar sprijinul federației ruse de șah. E doar o speculație, dar nu și ceva improbabil, având în vedere declarațiile sale privind războiul din Ucraina. „Gândurile mele se îndreaptă către civilii ucraineni”, a spus Dvorkovici, în martie, la o lună după declanșarea invaziei. „Războiul e cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla în viață”, a continuat, „iar acesta nu e o excepție”, a mai spus el, spre iritarea partizanilor invaziei. Unul dintre aceștia, un deputat al partidului Rusia Unită al președintelui Vladimir Putin, l-a acuzat pe fostul vicepremier de trădare națională și i-a cerut demisia de onoare.
Șahiștii ruși sfidează Kremlinul
Deși actele de frondă în Rusia sunt rare, poziția anti-război adoptată de Dvorkovici nu este singulară în rândul șahiștilor ruși. Până de curând, Iranul era țara la care șahiștii preferau să renunțe pentru a-și urma cariera. Autoritățile de la Teheran le impuneau să nu joace cu șahiștii israelieni, ceea ce le afecta performanța. Acum, Rusia este cea care a preluat conducerea în topul țărilor părăsite de sportivi, inclusiv de șahiști. Aceștia se tem să nu ajungă un fel de paria în comunitatea șahistă internațională, dar resping și retorica războinică a Kremlinului.
După declanșarea invaziei, șahiștii ruși nu mai sunt primiți în turneele internaționale. Federația le-a oferit însă posibilitatea unei schimbări simplificate a afilierii la o federație, precum și varianta de a juca la turnee sub steagul FIDE. Un număr important de mari maeștri ruși s-au folosit de ofertă, așa încât în acest moment, în primii o sută de șahiști din clasamentul mondial, sunt zece mari maeștri ruși listați sub steagul FIDE, în vreme ce Federația Rusă mai are doisprezece reprezentanți. Practic, aproape o jumătate din jucătorii de top ruși au preferat să renunțe la federația lor națională, ceea ce constituie o statistică inedită în istoria șahului mondial.
O excepție notabilă face marele maestru rus Serghei Karjakin, cel care în 2016 a disputat cu norvegianul Magnus Carlsen un meci pentru titlul mondial. Karjakin nu doar că a rămas pe lista Federației Ruse de șah, dar a făcut o propagandă deschisă pro-război pe rețelele de socializare. După declanșarea atacului în februarie, i-a scris și președintelui Vladimir Putin o scrisoare de apreciere față de decizia luată de a invada Ucraina. Atitudinea l-a costat în plan sportiv. Serghei Karjakin a fost eliminat de FIDE de la turneul candidaților din Madrid, competiția organizată pentru a-l desemna pe adversarul lui Magnus Carlsen în meciul de la anul pentru titlul de campion mondial la șah.
De altfel, șahistul rus nu e la prima reacție de acest gen. Și în 2014, la anexarea Crimeei, Karjakin, născut la Simferopol, în Crimeea, a aplaudat acțiunea Kremlinului, părăsind Federația Ucraineană de Șah, unde jucase până atunci, și trecând la Federația Rusă de Șah.
Arme contra piese
De partea cealaltă, sunt mult mai mulți șahiști ucraineni care luptă chiar și la propriu împotriva armatei ruse. De exemplu, directorul executiv al Federației Ucrainene de șah, Oleksandr Matlak, după declanșarea invaziei ruse și-a trimis familia în vestul țării, iar el a rămas la Kiev la dispoziția autorităților militare ucrainene. La fel și marele maestru Yuri Timoshenko și maestrul internațional Evgheni Odnorozenko, care s-au înrolat tot în apărarea capitalei. Alți șahiști și șahiste din Ucraina sunt implicați în acțiuni de intervenție și de strângere de ajutoare pentru cei afectați de război.
Un episod pitoresc legat de șahul ucrainean în vreme de război s-a petrecut în aprilie, când o echipă a Norvegiei a disputat un meci amical online cu reprezentativa Ucrainei. La masa 1 pentru Ucraina juca marele maestru Vasili Ivanciuc, avându-l ca adversar pe campionul mondial norvegian Magnus Carlsen. Ivanciuc, un jucător foarte popular în Ucraina și nu numai, a obținut o poziție promițătoare, însă în criză de timp a reușit să piardă partida. Meciul s-a încheiat, iar Ivanciuc a rămas la tablă pentru a analiza ce mutări anume l-au condus la înfrângere. Între timp însă, s-a declanșat alarma aeriană: rușii bombardau din nou Kievul. Dar degeaba l-au rugat organizatorii pe Ivanciuc să plece în adăpost; acesta a rămas la masă și tot calcula variantele de joc. Până la urmă, oamenii au plecat, lăsându-l pe Ivanciuc singur, cu tabla de șah și sirenele de alarmare. Din fericire, nicio bombă nu a căzut în sala de joc, iar Ivanciuc și-a putut duce analiza până la sfârșit fără niciun incident.
Mulți șahiști ucraineni sunt foarte porniți împotriva șahiștilor ruși și cer Federației Internaționale de șah să nu le permită rușilor să joace nici măcar sub steagul FIDE. Ei spun că șahiștii ruși câștigă premii în turnee, în vreme ce cei ucraineni sunt obligați să renunțe la șah pentru a-și apăra familiile și țara. Un alt argument este că sumele câștigate de ruși sunt impozitate; șahiștii ruși ajung astfel să finanțeze „războiul lui Putin”. Până acum, FIDE nu a dat curs acestei cereri.
O rivalitate mai veche
Șahul are o venerabilă tradiție în rolul de teren al răfuielilor politice. De mare notorietate este perioada Războiului Rece, când URSS și SUA își disputau hegemonia în șah, culminând cu meciul pentru titlul mondial dintre Spasski și Fischer de la Reykjavik, din 1972. Mai puțin cunoscută este însă rivalitatea șahistă din interiorul Uniunii Sovietice. Șahiștii ucraineni, armeni, letoni sau azeri erau adevărați eroi pentru cei de acasă atunci când câștigau în fața rușilor. Când Petrosian l-a bătut pe Botvinnik și a devenit campion mondial, armenii au făcut pentru el o chetă în piața publică. Simboluri naționale în urma victoriilor în fața rușilor au devenit la vremea lor estonianul Paul Keres, letonul Mihail Tal sau azerul Garry Kasparov.
Destrămarea URSS nu a făcut decât să lase liberă o competiție până atunci ascunsă între republicile care constituiseră Uniunea Sovietică. Astfel că nu e de mirare că după 1991, când fiecare a început să joace „pe cont propriu”, între Rusia, Ucraina sau Armenia s-a declanșat o concurență acerbă pe eșichier. În Ucraina, în 2004, a fost sărbătoare națională când echipa condusă de Ivanciuc, dar în care juca și Karjakin, a câștigat în premieră Olimpiada în fața Rusiei. De atunci, ucrainenii au repetat figura și în 2010, chiar acasă la ruși, Armenia a luat și ea de două ori aurul olimpic, în vreme ce Rusia nu a mai ieșit niciodată campioană din 2002 încoace (dacă nu punem la socoteală „olimpiadele virtuale” jucate în pandemie). Evenimentele recente, care au dus la restricționarea participării unor șahiști ruși în competițiile internaționale și la plecarea unor jucători puternici din țară, nu sunt de natură să mărească performanța Rusiei în anii care urmează.
Din acest punct de vedere, al rivalității sportive, războiul a dus concurența șahistă dintre Rusia și Ucraina la un nou nivel. Deciziile politice și militare au influențat organizarea turneelor și activitatea Federației Internaționale de șah, dar și relațiile dintre jucătorii profesioniști. Șahiștii ruși de top au avut de luat hotărâri dificile, și mulți dintre ei au ales să nu ascundă antipatia pe care au resimțit-o față de acțiunea Kremlinului de atacare a Ucrainei. Partida lor cu autoritățile ruse este în plină desfășurare, dar mulți deja nu mai par dispuși să accepte o remiză.
